251,740 matches
-
Tudor Mărăscu) pe o scenă profesionistă. Scopul acestor însemnări subiective nu este analiza spectacolului, o farsă tratată prea studențește și actualizată nu foarte inspirat (dar cu orice chip). L-am urmărit cu admirație însă pe Petru Ciubotaru. Am privit cum intră în structura lui Sganarel, dincolo de oră, de timp, de convenție și context. Am crezut întotdeauna în doi mari actori de la Iași: Sergiu Tudose și Petru Ciubotaru. Am avut din nou confirmarea profesionalismului pe care îl regăsesc tot mai rar în
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
Am fost singura gazetă fără editorial, singura revistă de literatură în care directorul, fiind critic literar, nu deținea cronica literară în ziarul lui. A mers un pic belaliu, un pic amețit LA&I-ul vreo 6-7 luni, pînă cînd a intrat pe făgașul lui. Nici acum nu cred că are o platformă-program fermă. Eu aș vrea tare mult să-l fac un fel de work in progress - aș vrea să-l las să se construiască singur și să aluvionez în el
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Popescu și mie. Și, uite așa, am re-re-debutat în "România Literară", în '75. Tot alături de Marian Popescu ați debutat, parcă, și pe scenă, ca actor, în studenție. Da. Promoția asta a noastră,'72-'76, a fost foarte încurcată. Noi am intrat în facultate după tezele din iulie '71. În '72 - noi toți fiind tipi formați în anii dezghețului ceaușist - ascultam Led Zeppelin, Beatles, Rolling Stones - eram occidentali, ce să zic! În orice caz, eram mai mult deschiși la cap decît cei
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
la Institutul de Teorie și Istorie Literară G. Călinescu. Asta n-au avut-o nici Mircea Scarlat, care îmi aduc aminte că a dat atunci concurs cu mine, nici Artur Silvestri, care îmi aduc aminte că ar fi vrut să intre atunci la institut. Nu spun că eram singurul sau că eram cel mai bun pentru asta, ci că a fost, într-adevăr, un mare noroc ca, în timp ce toți colegii mei plecau în țară navetiști sau ajunseseră ziariști și-așa mai
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
spună că m-am apucat de orice, numai ca să nu mă leg la un par. Eu v-am întrebat cum arată "o zi din viața unui cronicar de întîmpinare" așteptînd să-mi răspundeți că sînteți asaltat de autori, că vă intră cărțile pe uși și pe ferestre. E adevărat că, acum vreo 2-3 ani, am avut în revista "22", unde am ținut cronica aproape săptămînal, de prin '94 pînă în '99, un articol care se numea "O răbufnire", tocmai pentru că, asemenea
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Cum adică v-ați redeprins cu elitismul? Da, în anii '79 și '80. În anii aceia, de atunci, eu eram expert în solidarizare. În anii aceia, aveam un fel de energie à la Păunescu, dacă vreți. De aceea am și intrat în partid, în anul II de facultate - eram dornic "să-mi aduc contribuția la bunul mers al construirii omului nou" - și așa am rămas, pînă tîrziu, spre '87-'88, cînd am observat că, în breasla noastră, vorba lui Paul Georgescu
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
realități. Caragiale a fugit din fața blestemului de a trăi într-o lume... caragialescă: "Caragiale, cred eu, nu ne mai este demult contemporan. Răsfoind presa acestui veac, am impresia că tot ne-am zbătut (și cum ne închesuim și-acum!) să intrăm iar și iar în paginile lui Caragiale. Chiar nu putem trăi fără a-l copia? Nu putem avea fantezia de a nu mai fi... Mitici?" O poveste atrage atenția în mod deosebit. Este vorba despre o călătorie în Egipt, în
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
care se iau de braț și pleacă chicotind de la locul faptei. Alături de astfel de întîmplări, puteți găsi descrieri amănunțite ale găinilor din curte, mici apologii pentru țăranul român, cugetări despre motanul Raul și tot felul de alte ciudățenii. Ioan Lăcustă intră în anii 2000 cu "o carte alandala", o literatură dificilă pentru un cerc restrîns de cititori, plină de "stranii" schimbări și de cugetări asupra noului veac. Ioan Lăcustă, Fără Caragiale, Editura Albatros, 2001, 308 p., f.p.
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
de secol XVIII, așa-numitele "arii antice". Prospețimea glasului, personalitatea sesizabilă a acestuia, erau pe atunci ocrotite prin grija pedagogică a tenorului Ion Fălculete, primul mare - l-aș numi - fan al Angelei Gheorghiu. Au urmat avatarurile unor evoluții sinuoase, au intrat pe făgaș relații profesionale și umane utile, recunoscute, altele neconștientizate, altele chiar antipatizate, relații de pe urma cărora tânăra artistă a acumulat experiență profesională, a învățat cum să acționeze, cum să pregete. Și asta chiar de la început, din momentele primelor afirmări, parcurgând
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
omogenitatea originară, latină, a limbii. Merită însă analizat mai în detaliu discursul purist - argumentele teoreticienilor sau comentariile diletanților -, pentru a vedea care au fost țintele principale ale polemicii. Influențele străine nu sînt judecate toate la fel: diferențele sînt normale, în măsura în care intră în joc vechimea lor și gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
neogrecești, favorizate de domniile fanariote. Cel mai important e însă faptul că turcismele nu apar ca un pericol pentru lexicul cult românesc. Elementele de origine turcă sînt fie vechi (unele probabil cumane) și perfect asimilate (dușman, musafir, mioriticul cioban), adesea intrate în uzul popular (odaie, cișmea, dușumea), fie clar marcate - caz în care folosirea lor nu e automată, ci denotă intenții stilistice: evocă un aer de epocă, nuanțe depreciative, comice etc. (matrapazlîc, bucluc, alișveriș, tulumbagibașa). Turcismele nu amenință deci stilul înalt
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
ochii. Mi s-a povestit că am crescut într-un geamantan, deoarece în condițiile grele ale războiului nu se putea procura nici cărucior, nici pătuț, și multă vreme, vreo doi ani și jumătate, încă nu începusem să vorbesc. Părinții au intrat în panică, deoarece credeau că sunt mut, însă un medic cunoscut i-a liniștit, explicându-le că aceasta se datorează lipsei de hrană și, îndeosebi, a zahărului. Unde au reușit după aceea să găsească zahăr pentru mine nu știu. În
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
rufele se uscau pe frânghie, iar în fundul curții, într-o cameră de la demisol, își ducea traiul o vrăjitoare. Cea mai reală vrăjitoare, bătrână și hidoasă, cu un neg păros pe obraz și cu un nas coroiat. Se povestea că nu intra în contact cu nimeni, nici la bucătărie nu mergea, făcându-și mâncarea la lampa cu petrol din camera sa. Nici lumina electrică n-o folosea, ci stătea lângă lampa de gătit. Se vorbea, de asemenea, că nopțile și le petrecea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
puneau la gât. Puteai explica oricând că s-a murdărit, iar părinții n-au avut timp s-o spele. Aveam atunci vreo zece ani, iar la paisprezece, când au început să-i primească pe toți în Comsomol, eu n-am intrat în Comsomol. "Ce-i cu tine, crezi în Dumnezeu?", mă întrebau din curiozitate, însă iarăși n-am stat să le explic nimic. Mult timp m-au bătut la cap, deoarece învățam bine și toți cei cu rezultate bune era prevăzut
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
deoarece învățam bine și toți cei cu rezultate bune era prevăzut să fie primiți în Comsomol, însă n-au putut face nimic și m-au lăsat în pace. "Ai grijă, îmi spuneau mulți colegi, îți va fi mai greu să intri la institut!" Moartea lui Stalin ne-a zguduit viața din temelii. Orele de școală, practic, nu se mai țineau, profesorii plângeau în hohote și toți pășeam cu capetele plecate. La radio se transmiteau încontinuu marșuri funebre și se simțea, cumva
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
apărăm dreptul la originalitate. Sentimentul degradant al lipsei de libertate pe care-l încercam, acea ofensă care mi se aducea când oameni străini încercau să dispună de soarta mea, mă ardea și îmi cerea să ripostez activ. În septembrie 1960, intrasem deja la universitate și m-am înțeles cu un prieten care locuia aproape de Piața Maiakovski și cu un altul care studia la Institutul de Teatru să începem din nou lecturile la monument. Calculul era simplu: cei ce veneau odinioară aici
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
desfrâu al iluziilor, dezamăgirile de mai târziu. A fost cea mai inocentă zi și, poate, singura a postcomunismului. Amintiți-vă cum era. Era soare și aproape cald. Veniserăm la Uniunea Scriitorilor pentru că ne dăduserăm întâlnire acolo și n-am putut intra. Cineva ordonase să fie ferecată poarta cu un lanț. Ne-am vârât în cele din urmă într-o coloană de muncitori care venea dinspre Piața Victoriei și am ajuns în Piața Palatului. În afara noastră, nu era nici o figură cunoscută în
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
o Europă fără trecut ar fi o construcție absurdă, artificială. Apoi: tocmai integrarea face mai urgentă chestiunea identității. Fiindcă tot ce se va pierde acum în molozul reconstrucției europene se va pierde pentru totdeauna. Pentru mine, problema nu e dacă intrăm sau nu în Europa, căci opțiunea nu e facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele spălate, fără amintiri? “Autohtoniștii” se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
integrarea face mai urgentă chestiunea identității. Fiindcă tot ce se va pierde acum în molozul reconstrucției europene se va pierde pentru totdeauna. Pentru mine, problema nu e dacă intrăm sau nu în Europa, căci opțiunea nu e facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele spălate, fără amintiri? “Autohtoniștii” se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni “europeni” numai scăpând de orice “specific”. Unii ar vrea să se baricadeze
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
în detaliu, de activitatea redacțională a ziarului. Adevărul trebuia să-și lărgească aria publicului țintă și să devină mai ales un ziar cu o ținută oricînd comparabilă cu marile ziare occidentale. Nu spunea asta cu tonul ziaristului care vrea să intre în Europa, ci ca un competitor dintr-o țară care nu se mai afla în zona nimănui. În decursul dialogului nostru radiofonic, Dumitru Tinu spusese neted că România a intrat într-o altă perioadă a istoriei sale și că cei
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
occidentale. Nu spunea asta cu tonul ziaristului care vrea să intre în Europa, ci ca un competitor dintr-o țară care nu se mai afla în zona nimănui. În decursul dialogului nostru radiofonic, Dumitru Tinu spusese neted că România a intrat într-o altă perioadă a istoriei sale și că cei care se află sau se vor afla la putere vor fi obligați să țină seamă de acest nou curs în care se află România. Nu-și făcea mari iluzii despre
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
cei care se află sau se vor afla la putere vor fi obligați să țină seamă de acest nou curs în care se află România. Nu-și făcea mari iluzii despre politicienii autohtoni, în schimb era convins că România, odată intrată în circuitul occidental, își va obliga politicienii la o atitudine tot mai occidentală. În această ultimă emisiune, Dumitru Tinu i-a dat o replică președintelui Iliescu, invitîndu-l să-și corecteze punctul de vedere potrivit căruia nici în 2002 economia românească
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
nimic. A fost nevoie de un interviu cu ambasadorul american, dl. Michael Guest, pentru a ne trezi din fastuoasele reverii hibernale. Om practic, trimisul Washingtonului ne-a anunțat încă din prima zi lucrătoare a lui 2003: „Dacă nu vreți să intrați în NATO, atunci nu faceți nimic!" Ceva mai clar, mai direct și mai apăsat e greu de transmis unei clase politice levantinizată până în vârful unghiilor. Adică: leneșă, mincinoasă, hrăpăreață, lipsită de caracter. Dl. Guest a dovedit că ne cunoaște bine
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
rece al urecherilor străinătății pot să ne smulgă din amorțeala multiseculară și din indolența poleită cu șmechereală în care suntem doctori. Cuvintele ambasadorului cad bine: a trecut aproape o lună și jumătate de când știm ce-avem de făcut pentru a intra în NATO, am trecut câteva săptămâni și de când ni s-a oferit pe tavă intrarea în Uniunea Europeană, dar nu văd pe nimeni mâncând jăratec. Mintea politicianului-standard nu s-a dezlipit de ideea anticipatelor, problemele prioritare sunt tot vila, jeep-ul
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
pusă pe afaceri, singura categorie - ca și în 1989 - pe care relațiile de tip comunist o jena. în rest, boborul visează la un Crăciun etern, la o nesfârșită înlănțuire de sărbători, de mers cu plugușorul, steaua, sorcova ori cu pluta. Intrați în derivă, nu mai credem în nimic. O fi trecut Dablăiu prin București, dar dolari a uitat să ne lase în bocăncei. E un alt fel de a spune că a trecut degeaba. Nici n-a avut prea multă vreme
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]