528 matches
-
ca mort, în câmp, l-a salvat Petre, vizitiul familiei Inger. — Care Inger, cofetarul din strada Carol? — Exact - și Pavel înghiți în sec, apoi întinse mâna după ceașca de cafea. Nu se știe ce învârte străinul ăsta, poliția e foarte intrigată. Are cu el un cufăr-safe sau așa ceva și nimeni nu poate da relații despre el. Marwan era tare de urechi și nu distinse prea bine, dar înțelese că-i vorba de-un fleac, ca femeia cu barbă sau alte lucruri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui de mai înainte au nimerit alături. Părinții, în schimb, întremați de comuniunea dintre vocile lor, nu băgară nimic de seamă, parcă erau în luna de miere. Costache remarcă o înseninare vădită a lui Alexandru, de când reintrase și se întreba intrigat ce se întâmplase acolo, afară. JOI 25 DECEMBRIE Cadouri 1 P ână anul trecut îmi scriam jurnalul în franceză,dar, de când am asistat la o conferință la Ateneudespre biata limbă românească și câte furtuni au trecut peste ea fără s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
protecție holographic storage individualizat de mine personal. După o tăcere de câteva secunde, îl întreb pe primul elev din față, de ce sunt goale dioramele? Acesta senin, fericit și zâmbitor a răspuns: "Așa le-ați programat dumneavoastră!" "Cum eu?" îl întreb intrigat. Mă adresez altui elev. Acesta dezinvolt ca și primul: "Noi nu am făcut nimic, domn profesor!". Intru la bănuieli. Totuși, cineva mi-a furat parola și codul și mi-a trimis și o inspecție pe cap. Nu-i nimic, îmi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ziua și ora. Nu m-ași fi supărat, dar ieri seara verificasem cu ochii mei întreaga planificare de pe laptopul personal. Nu exista nici un spațiu gol. Nici în momentul de față nu-mi imaginez, de unde au apărut spațiile acelea goale. Inspectorul intrigat, sesizând nedumerirea mea, îmi ceru multiprogramatorul. Într-adevăr, constată și el același lucru. În dreptul zilei de azi și încă a două zile din săptămâna trecută și cea următoare, nu erau trecute nici un fel de activități, deși planificarea era contrasemnată de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mult decât oricând să nu fi ajuns niciodată la destinație, ca să nu se fi epuizat discuțiile noastre palpitante. Așa aș fi putut să-l cunosc mai bine pe dl. Valy și, prin el, pe toți de la Casa de Cultură. Intrigat, caut printre hârtiile de buzunar și citesc, fără o pregătire în prealabil a terenului, cu glas tare, ca și cum aș fi fost singur în fața oglinzii: Aici s-ar fi terminat întâlnirea dintre Mihai de Giulești și lumea de dincolo de schimbarea anotimpurilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de porc? N-are oase. L-aș vedea cînd ar roade osul. Are dreptate băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau la început doar ușor intrigați, apoi s-au ațîțat și chiar tentați să facă scandal. Ești pocăit, mă, anafura mă-ti, Doamne iartă-mă, că vorbesc prostii în postul mare. Uită-te de cînd stă Satana printre noi. Arată, mă, ce naiba mănînci! Este treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent, care preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc de la librăria din centru purtând ca pe un trofeu romanul, prima
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al lui Ionică- de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tine, de Todirică, de fata cu iepurele și de babe, se Îmbarcă În el. Imediat după plecarea autobuzului Îți legi chingile rucsacului și o iei decis pe drum Înainte. Nu iei În seamă privirile tot mai insistente și șușoteala babelor intrigate că, după ce ai așteptat autobuzul (ca un simplu străin ce erai), te-ai decis să rămâi În sat și să mergi pe jos În altă direcție decât cea În care se pleacă de obicei de aici. Tu Îți Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gândirea sa "sfărîmată" și despre faptul că nu poate fi fericit decât dacă pune între el și restul lumii o ușă. Apoi, l-a asigurat pe Julius că zeii, când vor să pedepsească pe cineva, îi dăruiesc o memorie bună. Intrigat, tânărul custode l-a iscodit, precaut, dacă vorbea astfel din pricina unei decepții. Doctorul Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau să te silesc să visezi cu mine". Și a continuat pe latinește: Bestarberto corrumpit viscere ejus mulieris. Apoi, a râs satisfăcută: "Acum nu te mai poți împotrivi. Te-am vrăjit". Încă și mai intrigat am fost când a pretins că mă visase înainte de a mă cunoaște. "Cum poți să visezi pe cineva pe care nu l-ai cunoscut?" m-am mirat eu, sincer. S-a uitat la mine lung: "Tu n-ai visat niciodată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îi contrazicea! Chestie de opinii, experiență și interese. Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună alarma! Se uitară unul la altul... nu mai era așteptat nimeni. Stăpânul locației ieși afară... după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat, - Domnul colonel... vă caută vecina mea disperată! Râsete și colonelul indispus ieși dintre pahare. După minute bune își făcu apariția însoțit de două tinere... una foarte drăguță, cu ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două Cleopatre de facturi diferite însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la ficat. Mă surprinde, domnilor doctori, meteahna dacă este cum își imaginează tata și fratele meu Ionel, cred că nu e la ficat, căci tot timpul am grijă de el , le spune Păstorel. Adică ce tratament ați urmat, îl întreabă intrigați, medicii? Îl țin foarte curat, zilnic îl spăl în vin. Acesta neconstituind un argument pentru medici, căpitanul ajunse la Karlsbad. După două zile, printre altele, Păstorel scria familiei: Apa asta e sărată Și, de-o bei pe îndelete E periculoasă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că „nu”. Până la urmă - așa cum se întâmplă, că își bagă și dracul coada - o învins Zoița, cu balcâza de Frăsâna... Da’ bine, om bun. Nenea Jănel n-o spus nimic când o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în apă. Tot malul Siretului era împânzit de soldații care făcuseră baie, iar hainele celor din apă erau aranjate ordonat, în grămăjoare. Deodată auzi un strigăt din aval, din zona unei mori vechi de pe celălalt mal. Ieși din apă repede, intrigat. Câțiva soldați ajunseră lângă moară. Toți vociferau, se contraziceau, arătând ceva. ,,Doamne, ce s-o fi întâmplat. Nu cumva...?” Nu se înșelase, un soldat intrase în apă, ignorase marcajele și fusese luat de curentul puternic. Imediat îi trecu prin minte
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
răspunzător pentru viitorul lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prin care trecusem în retragere. Predau declarația și întreb dacă pot pleca în garnizoana de unde venisem. Cel ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea și mi răspunde scurt: - Nu, rămâi la dispoziția noastră până la noi ordine. Intrigat și foarte neliniștit îmi făceam tot felul de probleme. Peste noapte, mii de gânduri m-au frământat. În ziua următoare, după ora 12, sunt rechemat la același căpitan care mă liniștește, dar mă și întreabă dacă îmi mențin sau nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se răsuci în broască. Ia uite, e fantă acolo, nu e fantă aici, își spuse, așa ceva este inadmisibil. Ușa se crăpă câțiva centimetri. Clovnul... Clovnul era un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că pot să coste În total? Cu tot cu expediția lor peste noapte În Întreaga lume; cred că, În unele cazuri, expediția costă mai mult decât sticla În sine, mai ales dacă e vorba de o sticlă pentru vreun individ obscur. Părea intrigată. Mă privea pentru prima oară altfel decât cu dezgust, exasperare sau indiferență. — Păi, să vedem. Dacă ne gândim că fiecare din pachetele trimise prin FedEx În țară costă În jur de vreo douăzeci de dolari, iar cele internaționale cam șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se amuze din orice și pleacă după ce mă anunță conspirativ că „mă va ține la curent“. „Ești cam dur cu fetele“, comentează arabul cu nume lung. (sâmbătă) Destrăbălare. Mănânc icre negre și beau Cotnari vechi. A. se uită la mine intrigată. Pun un strat mai gros pe felia de pâine și mușc tacticos; Îmi place să le simt cum pocnesc plici-plici În cerul gurii, au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de blană strânsă pe corp, cu mâinile Înmănușate, reunite Împreună pe ombilic (desigur, acesta nu se vede, fiind acoperit de veșminte), ca loc geometric al corpului; ea privește distrată cu capul Într-o parte la șirul celorlalți privitori, fiecare foarte intrigat de cum va ieși În fotografie sau dacă va ieși suficient de clar ca să fie recunoscut de către ceilalți; e vorba despre aceia care n-au fost de față la acest eveniment, neavând posibilitatea să fie imortalizați, adică i-mortalizați, și care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se lovi de perete cu zgomot lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe zidul dintre ușa lui Herdelea și a lui Brumaru parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]