519 matches
-
telefonează cineva de la combinat, să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt plecată sau, dacă apuc să-i răspund și să-i spun cine sînt, să recunosc că ai fost vulgar cu mine, ba chiar să fiu intrigată. Doi: m-a amenințat că, dacă nu-i trimit declarația pe care mi-a cerut-o, îi spune soțului meu că ai fost la mine în cameră, ba a zis că-i și dovedește cu martori. Canalia! exclam eu. Canalie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fundației Elinor Sherman. Deschid gura să zic ceva, după care o închid la loc. — Deci, zice, ridicând privirea, și în colțul buzelor i se formează un surâs. Cum ți s-a părut Plaza? — Știai despre asta? Mă uit la el intrigată. — Da. Normal că știam. Aș fi venit și eu dacă nu aveam un prânz de afaceri. — Dar, Luke... Inspir adânc, sforțându-mă să-mi păstrez calmul. Știi că mama ne organizează nunta în Anglia. — Pregătirile sunt într-o fază extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi va remarca imediat geniul, Barneys îi va cumpăra întreaga colecție și va fi un om făcut! Pe urmă Gwyneth Paltrow va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
măcar tura asta parcă mă simt între prieteni. Sunt liniștită, închid ochii gata să adorm și... aud muzică venind, cred, de undeva de afară. Deschid ochii, șocată, merg la ușă și mă uit în direcția casei lui Alfonso, gândindu-mă intrigată dacă chiar s-au hotărât să dea petrecere în puterea nopții și nici măcar nu am fost invitată. Casa este scufundată în întuneric, nu văd nici o mișcare în jur și parcă muzica nici nu se mai aude odată ieșită din colibă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ale lui Guillermo, numele îmi scapă de cum le aud. Ne așezăm lângă foc, la sfat cu părinții lui Guillermo și niște verișori. Sunt, doar prin prezență, o atracție chiar mai mare decât purcelul, mai ales pentru copiii care mă studiază intrigați, fără îndoială, de culoarea deschisă a pielii și a părului. În jurul focului, un tablou pitoresc: conceptul de pudoare în El Oriente este departe de cel vestic și, aș spune, chiar din ceea ce am mai văzut până acum în restul Ecuadorului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o întinde. A rămas pe piept numai cu o cruce simplă, de aur. Ce faci? o întreabă Țamblac intrigat. Ce vrei să faci? Să le dai lui Ștefan. Are nevoie de bani. Maria! Nu! protestează Țamblac. Nu poți face asta! Te lepezi de tot! De toate te lepezi?! Pentru mine, unchiule, pietrele aistea nu mai au nici o valoare. Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo nebunie, se frământă Daniil îngrijorat. Nebunie?! hâhâie Ștefan. Am făcut destule la viața mea, una în plus nu mai contează. Orice gând nebun ți-ar da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-adevăr, întrecea adeseori măsura, și nu numai în privința băuturii). Cuvintele lui m-au tulburat: exista, prin urmare, o taină, o taină pe care, când voi fi mare, mi-o va dezvălui. Despre ce să fie vorba, mă întrebam, foarte intrigat, înlocuind o presupunere cu alta. Imaginației mele i se dăduse serios de lucru. Parcă trăiam într-un roman. Când am „crescut mare” însă, tata nu mi-a dezvăluit nici un secret și nici eu nu i-am cerut s-o facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
constituind, de fapt, însăși destinația. * Cum a murit lelea Saveta. S-a culcat, ca de obicei, devreme, dar n-a putut să adoarmă: o supăra un ghimpe de lumină, apărut în acea seară nu se știe de unde și cum, încât, intrigată și supărată, s-a ridicat din pat și s-a dus la fereastră, să vadă ce-i cu lumina aceea și să mai tragă un pic perdeaua. Și a murit. * În primăvara lui 1986 am vizionat, pe micul ecran, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și rezultatul întrece toate așteptările. Taina bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat și ciudat, de un despotism pe jumătate pueril, pe jumătate ținând de o fanatică credință în vocația sa, al tânărului artist de o infailibilitate cvasi-isterică în hotărârile pe care le ia și le impune, desprinde tâlcul profund al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică prompt: „Foarte bine” (foarte bine că l-a părăsit!). „Cum adică foarte bine”, întreabă vădit intrigată una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai răspunde însă. El a spus ce a avut de spus. În timp ce mă îndepărtez, depășind micul grup de femei - îndoliate? - și un copil revoltător de bine dispus pe fondul acelui mieunat de pisic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mult este portugheza; mă topesc după ea, când am ocazia, vizionând, de exemplu, Sclava Isaura, s-o aud, de ce, n-aș putea să explic, problema ține de inefabilul celor mai „arbitrare” opțiuni ale noastre. * Atitudinea mea, care i-a nedumerit, intrigat, dezamăgit, indignat pe atâția nu ar fi bine înțeleasă dacă nu aș confirma ceea ce deja se știe: că am fost și am rămas, neinfluențat de virajele altora, un om de stânga. Un om, pur si simplu, de stânga, nu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi stăteau pe suflet. Acum câțiva ani, când era în curs de apariție seria de Opere ale criticului, din care tocmai cumpărasem două volume, mă întâlnesc în oraș cu un tânăr prozator care, văzându-le sub brațul meu, mă întrebă intrigat (și ușor ironic) : „Ați luat astea ! se mai poate citi azi Ibrăileanu ?”. Nu mai știu ce i-am răspuns, dar am rămas perplex și întristat : se poate așadar pune azi o asemenea întrebare ! Da, se poate ; de altfel știam asta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost anunțată că ai petrecut până la 12 noaptea și am venit să văd ce orgii faceți voi, în loc să vă ocupați de munca de partid. De ce nu ai plecat acasă aseară? Dar nu e nici o orgie, tovarășa secretară, i-am răspuns intrigată. Văd și eu, dar am o responsabilitate față de voi. Am fost anunțată că ai rămas în dispensar și am venit să verific cum vă petreceți noaptea. Ați venit și vedeți prea bine că nu s-a întâmplat nimic, dar aș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de specialitate și am citit despre cânepa de cultură. Aceasta era diferită de tot ce găsisem prin cărți. După ce am făcut rost de cărți de specialitate cu poze, am mers să o privesc, dar nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-a părut că îi aud râsul în receptor. Nu știai niciodată dacă glumește sau vorbește serios. Am rămas într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la un neurochirurg este trimis, pe vremea lui Ceaușescu, un "Cooperator" care acuza violente dureri de cap. Se hotărăște operația, i se decupează calota craniană și înăuntru gol! Doar un fir subțire care traversa "peștera" dintr-o parte în alta. Intrigat, chirurgul se hotărăște să taie firul și ce credeți că se întâmplă? Pacientului i-au căzut urechile, respectiv "uneltele de producție"! Sumbru, dar adevărat!). Am extras în mod "aleatoriu" cum chipurile se petrece la alegerea completelor de judecată în instanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o bancă, de pe care abia se uscase umezeala nopții, am zărit o mulțime de cărți de joc, aranjate într-o ordine anume: așii, în perechi, valeții și popii grupați și ei și așa mai departe. M-am oprit o clipă intrigat, neputând să explic rostul acestor cărți. Cum nu sunt jucător de cărți (sunt analfabet în această direcție) și nu am nici înclinații metafizice, înțelegând că magia este o formă de gândire care nu îmi poate fi accesibilă, mi-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oameni, alte poveți, alte amintiri, alte închipuiri... cine mai citește o scrisoare căzută din cer pe aripile unei frunze verzi, aurii, galbene, cu infinite nuanțe intermediare? Ce întâmplare! Când am ajuns acasă, după-amiază târziu, mă aștepta răbdător, cu o mutră intrigată, domnul de dimineață, vecinul cu sacoșa de zarzavat. S-a uitat ciudat, bănuitor, în jur și mi-a spus cu o clandestină prudență, șoptit: Am mai găsit una... era sub mașină, se pierduse în timpul nopții". Și mi-a scos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nimeni nu-l învățase să se spele, de aceea, chiar dacă hainele nu-i erau rupte, nu prea miroseau bine. Își purta singur de grijă, cotrobăind prin containere în gunoi. Când a văzut niște adolescenți culegând cioburi întrun șantier, a rămas intrigat. Având ochi de artist, băgă de seamă că hârburile erau frumoase. Profesorul său de desen îl învățase să coloreze, ba chiar i-a ales niște acuarele pentru o expoziție. Între cioburi i-a atras atenția faianța de Iznâk. Găsise o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la etajul unde locuia prințesa. La ușa unui budoar, în spatele unei perdele, o aude pe prințesă vorbind cu cineva și ciulește urechile. Vorbea franțuzește, adresînd termeni aleși atașatului militar al Franței, dar imediat continuă discuția în germană cu ministrul Austriei. Intrigat, regele aruncă o privire prin perdea: aflată singură pe canapea, în fața a șase scaune goale, Margareta de Savoia ținea o adunare imaginară cu diplomați fantomă. Iar contele Primoli zicea că acest spectacol neașteptat îl hotărîse pe rege în alegerea viitoarei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de afluența neobișnuită a publicului la lansarea volumului Inel, inel de aur... de Domnica Gîrneață, dar mai ales de faptul că „temutul critic” Al. Piru a venit „tocmai de la București” să oficieze evenimentul. Și alții mi-au spus că sînt intrigați - mai mult: consternați - de participarea Profesorului la un asemenea „bîlci” (s-a produs îmbulzeală, s-au distrus vitrine, s-au iscat certuri între cumpărători). Pe mine, gestul său nu m-a scandalizat, din contră, i-am savurat abilitatea și umorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit, intrigat. „N-au să ți-o ierte, să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că părea să se separe, implicit și explicit, de aceștia. Nu aștepta, probabil, vreo reacție, de vreme ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Paul În „putreda” democrație capitalistă, transformările și bucuriile prin care ar fi trecut spiritul său vertiginos. La un moment dat, i-am și spus lui Castoriadis: „Știți, am intrat firesc În dialog pentru că semănați cu un prieten”. M-a privit intrigat. „Da, de stânga, oricât de ciudat pare. Da, la București, În ultimul meu deceniu românesc.” New York, iulie 2002 (Familia, nr. 2-3-4/2003) Artistul olandeztc "Artistul olandez" Cu Anatol Vieru am făcut cunoștință, cred, În casa Ninei Cassian, care ne invitase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
între aprilie și iunie 1912. Este o publicație de orientare postsimbolistă, anticipând anvangardismul interbelic, în câte șaisprezece pagini mici, sub semnul celui mai riguros anonimat: nici o indicație despre numele redactorilor sau al colaboratorilor. Adevărați „cavaleri ai Misterului”, cum îi numește, intrigat, cronicarul revistei „Versuri și proză”, editată tot la Iași, aceștia par să provină din rândul liceenilor dispuși să-și sacrifice virtualele gloriole juvenile pentru a se manifesta în deplină libertate și a-și pregăti terenul în vederea unor eventuale evoluții ulterioare
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]