4,202 matches
-
deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți una de alta, să fiți aproape. Tu, Ilenuță, o să asculți cum ne cheamă părintele la liturghie. Tu, Maricică, să ai lumină toată noaptea. Nu vă temeți! Sângele galben inunda cimitirul, păpădie coaptă peste morminte. În perfuzii de 0.400, primăvara, o hepatită lichidă. Visul Geniei era să uite pentru totdeauna de acel sat blestemat. Când era mică, a stat două săptămâni internată într-un spital din Tecuci. A îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără sticlă, inunda prispa, o altă hemoragie, ca un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân văduvă, cine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ființă plămădită, tot mai al nimănui. Fericirea lui Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea pe chipul oamenilor, paradă de zâmbete în icoane, aleluia! Se privea Petru în propria zidire, Dumnezeu clipea precum un bliț de aparat foto în miez de zi. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-un exercițiu de libertate provizorie, fac tumbe pe epoleții generalilor. Nebunie, stare de creștere sub un alt cer sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac acum? Am redus lumea mea la voința lumii lor? Potop, ce gândesc. Potop. Eu iubesc, eu nu sunt ca ei! Iubesc, când sunt și când nu sunt, deopotrivă; întristarea, veselia, somnul, nesomnul nu pot argumenta decorul. Iubirea mi-a inundat ființa, ca pe o câmpie iarna peste care ninge cu îngeri. Ce fac? Îmi tai trupul de la mijloc, jumătate să-l las slobod printre cărnuri, iar jumătate îl împodobesc templu pentru draga mea? Între cele două capete pun graniță? Ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins candela far la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea s-a extins precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn soarta cu una din aceste ape distrugătoare, care, atunci cînd se înfurie, inundă cîmpiile, distrug copacii și casele, iau pămîntul dintr-o parte și îl duc în altă parte și fiecare fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără a putea să li se împotrivească undeva. Cu toate că aceste ape sînt astfel precum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pot să vin și eu, duminică, la ora 3, pe podul Garibaldi, În dreptul Parcului Municipal. Omul cu cartea va sta rezemat de balustrada podului și va privi În susul rîului, aflîndu-se așadar cu spatele la traficul stradal. Asemenea repere con spirative ne-au inundat de euforie și cutezanță ca la pregătirea unui atentat sau, mai grav, ca la anticiparea unei Întîlniri În care știi cu siguranță că vei face dragoste pentru prima dată. Eu am rămas la intrarea În parc, iar amicul s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lacrimi : "Nu-mi amintesc decât ochii. Avea ochi de lumină, o lumină verde-albastră, ei înșiși erau lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o lumină albă, nesfârșită, ca a soarelui de amiază, care inunda totul, dar blândă, mângâietoare, spre care lunecam plină de bucurie, apoi s-a făcut albastră-verde, unduitoare, ca o apă nesfârșit de adâncă și înmiresmată și atunci i-am auzit glasul : "Fetiță, scoală-te" și m-am căznit să deschid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o absoarbe cu aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite rele. Cea mai înțeleaptă mi s-a părut a fi Nineta, care zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca apărător chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îndreptat spre el să-i pună întrebări. Doi ochi frumoși, albaștri, îl priveau mirați sporind aceeași mirare în privirea lui. —Cecilia! i-a șoptit, copleșit de o profundă emoție. — Băiatul din parc de astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor. Judecătorul observând, i-a atras atenția: —Domnișoară avocată, păstrați seriozitatea, vă rog! Suntem într o sală de judecată. —Vă rog să mă scuzați, a devenit gravă Cecilia, continuând cu întrebările
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i simtă sânii prin puloverul de lână, pe care îi ținea deja în cupa mâinilor sale. Au rămas așa o vreme unul în fața celuilalt privindu-și sufletele prin fereastra ochilor, simțindu-și sub palme inimile care băteau în același ritm, inundați de vraja iubirii care-i stăpânea și care nu putea fi exprimată decât prin contopirea buzelor lor într-un dulce sărut. —Ești atât de frumoasă! —Ești atât de bun! și-a retras mâinile deja calde și i le-a pus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
păcat. Stai, taică! Acum eu ți-am promis și nimeni nu mă poate îndupleca. Atunci de ce lungești vorba? —Așa-mi place mie. Mă înnebunești cu ochii tăi frumoși, cu vorbele dulci, cu gesturile nevinovate, cu parfumul plăcut care mi-a inundat cabinetul și ființa mea întreagă. Abia aștept să fim împreună. Mâine meregem să comandăm verighetele pe care să ne scrie numele și data nunții. Nu știm precis când susțin teza. Perioada o știu dar nu și ziua cu precizie. Eventual
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întorc la calculator, visătoare, gândurile nedespărțite de mișcările mâinii de afară, înfrigurate și atât de puțin reale. Se opresc cândva și pare că am uitat. Peste mai mult de o oră, este acum spre unu și jumătate, un zgomot infernal inundă strada. Sar din nou la geam: mii de faruri în culori variate străpung noaptea, desfac zăpada în curcubeu, mii de rotițe și lanțuri extraterestre zdrăngăne ca în clipele de pe urmă ale invaziei Terrei, iar Pythia din mine este mută. Într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cot distanță, caligrafia ce conține un singur caracter, mu, vidul. În spațiul rupt de mundan al celei care ar fi trebuit să fie o încăpere de ceai, o cultură străină, celebrând revărsarea, excesul, amestecul strălucitor, clocotul greu, violența și senzualitatea, inundă ca un torent de nezăgăzuit. În tăcerea care s-a lăsat, cele două femei, exponente a două moduri de locuire heideggeriană total opuse, se privesc față în față. Femeia japoneză, în mijlocul dreptunghiului desenat de o rogojină de bambus, stă cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Bacus, formații ale instrumentelor de suflat și cântat și-au intrat pe rol suflând, cântând și bătând de zor prestând pentru comunitate care petrecea de dimineață până seara. Toată lumea, de la mic la mare, petrecea într-o veselie, în timp ce buruienile au inundat parcelele cu recolte. Astfel că pe zi ce trecea, posibilitățile de trai scădeau și viața comunității încet aluneca spre dezastru. În pragul toamnei a revenit în comunitate primasul după ce a petrecut în străinătate timp de peste șapte luni de zile. Încă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
moment dat ciudățenia din fața lui își împreunează ghearele și de tare ce le strângea se auzea un zgomot ca atunci când se îndepărtează ramura unui copac de trunchi. În aceeași poziție cade în genunchi într-un geamăt animalic, fumul albastru îi inundă trupul și, când dispare fumul se zărește stând în genunchi cu capul aplecat înspre pământ zeița Uriteea. În timp ce se ridica în picioare ca apoi să-și plimbe pașii prin adăpost, își trimite privirea spre Uran adresându-se: -Despre ce lucruri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și mai mare și, din nou și din ce în ce mai mult, nevoia de a se descătușa de aceasta. Astfel investirea și fixarea devin cu fiece moment tot mai precare. Asemenea unui curent prea abundent și prea rapid, fiecare flux de energie liberă inundă conducte și canale, în loc să urmeze meandrele acestora și să irige pământul. În cele din urmă ele dau pe-afară și mătură totul în cale. Incapacitatea unei civilizații de a-și da sarcini pe măsura mijloacelor sale mijloace ale vieții antrenează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
susține că avertizarea cod roșu de inundații pentru orașul Novaci, din județul Gorj, a fost emisă de către autorități după producerea viiturii pe râul Gilort, când digul de protecție era deja rupt, iar mai multe case și gospodării din oraș erau inundate. Dumitru Leuștean a afirmat că avertizarea de cod roșu a fost primită la Primăria Novaci după ce apele rupseseră digul de protecție și inundaseră mai multe case și gospodării, precum și străzi din oraș. Spusele edilului sunt confirmate și de purtătorul de
Primarul din Novaci, acuzații grave după viitura de pe Gilort by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78840_a_80165]
-
Gilort, când digul de protecție era deja rupt, iar mai multe case și gospodării din oraș erau inundate. Dumitru Leuștean a afirmat că avertizarea de cod roșu a fost primită la Primăria Novaci după ce apele rupseseră digul de protecție și inundaseră mai multe case și gospodării, precum și străzi din oraș. Spusele edilului sunt confirmate și de purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Gorj, Mihai Avramescu. Purtătorul de cuvânt a declarat că era deja prezent, alături de colegii săi, în
Primarul din Novaci, acuzații grave după viitura de pe Gilort by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78840_a_80165]