5,980 matches
-
concursul activ sau pasiv al populației; activ prin pătura de nomenclaturiști și pasiv prin acceptarea obedientă, resemnată a formelor și dispozițiilor cele mai aberante ale regimului. Când o putere nu întâlnește nici o stavilă, nici o rezistență, ea are tendința de a invada și alte sectoare decât cele controlate în chip obișnuit de către stat și de a deveni și mai apăsătoare. Această pasivitate nu se poate explica prin frică, pentru că reprimarea opozanților a rămas până la sfârșit moderată. Chiar în noiembrie 1989, când regimul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ceaușescu, nu mai e!», răsuna pretutindeni. La televiziune a început un adevărat asalt, de astă dată pentru a apărea pe micul ecran. Un poet, Mircea Dinescu, și un actor, Ion Caramitru, au vestit căderea dictaturii. Apoi studioul 4 a fost invadat de «revoluționari», foști demnitari comuniști (cândva), personalități ale vieții culturale, fețe bisericești etc. Puterea era la îndemâna oricui și oricine dintre cei aflați în stradă era îndreptățit să o reclame. [...] De la prânz, în timp ce rapida ascensiune a vorbitorilor de la Televiziune părea să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de ani, țara noastră era ca acum; rece și neprimitoare. Oamenii își vedeau de treabă, pescuiau, pictau în gheață, vânau foci și urși. Lucrurile decurgeau de multă, multă vreme pe același făgaș când, dinspre sud, un trib barbar ne-a invadat țara. Erau romanii, popor crud și prost-crescut, plin de scriitori de mâna a doua. Noi nu ne-am apărat; știam din experiență că invadatorii nu stăteau mult, din cauza climei noastre temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
perfecte ale produselor occidentale s-a extins la literatură. O întreprindere din Osaka a reușit să-și însușească formula romanelor lui Silas Flannery și este capabilă să producă romane de-ale sale, absolut inedite și de prima mână, gata să invadeze piața mondială, retraduse în engleză (sau, mai bine-zis, traduse în engleza din care se pretinde că au fost traduse), nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile sale. Așteptă răbdător. În fiecare dimineață, În zori, se cățăra pe culme și scruta depărtările În toate direcțiile, atent la prezența oricărui vapor, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceva cu toți cei de care hotărîse să se despartă pentru totdeauna. Viața și, mai nou, cărțile Îl Învățau că pînă și eroii - reali sau de ficțiune - Își pierdeau mare parte din puteri cînd, Într-un fel oarecare, femeile le invadau existența, și era uimit să constat cum chiar și cei mai duri și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
simțeam prea legată de tine; prea prizonieră a dragostei noastre, și trebuia să aflu ce Înseamnă să fii liber... Făcu o pauză. Dintr-odată, am descoperit că Îți aparțineam chiar și În cele mai tainice gînduri ale mele, că Îmi invadaseși intimitatea, punînd stăpînire pe ea ca stăpîn absolut - dădu la o parte perdelele și contemplă, prin fereastra mare, vîrful frumosului vulcan veșnic nins. Fără să-l privească, adăugă: Și m-am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era cea mai meridională dintre insulele sale, o insulă atît de mică și de izolată, Încît nici măcar nu ajunsese să facă parte din planurile de exploatare ale lui Diego Ojeda. Închise ochii, Îndurerată, aducîndu-și aduse aminte de el, și o invadă expresia de surpriză și agonie cînd acesta Începuse să se Încovoaie, cu trupul tăiat de jur Împrejur. Încă o dată, destinul ei era să atragă nenorocirea ființelor pe care le iubea, iar acela era un blestem de care nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei la voia Întâmplării. A Încercat să-și amintească ce resimțea, nu cum arătau, ea ori orașul, ci optimismul care o cucerise. Lumea materială n-o uitase. Drumurile erau noroioase, doar pe ici, pe colo asfaltate, mahalaua părea să fi invadat până și centrul orașului, plin de maghernițe Înghesuite unele Într-altele, Îngrămădite pe malul canalului negru unde mulți se spălau și Își duceau traiul de azi pe mâine. Duhoarea canalizării și a scursurilor era la fel, dar Își amintea că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru ca Anglia, America și bunii lor prieteni la cataramă să continue să fie prezenți În această regiune a lumii. Numai că eu Îți spun, lor le-a venit sorocul, gata cu ei, s-a terminat o dată pentru totdeauna! O să-i invadăm și o să le strivim pe toate marionetele astea malaeze. Arată ca noi și vorbesc ca noi, Însă habar n-au că sunt manipulați. De-aia Îi și batem În cadrul Cupei Thomas: ei nu sunt stăpâni pe destinul lor. Noi, da
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce-i bazată? Ești prea bănuitoare. La urma urmelor, tu lucrezi cu tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca un puf, se lățise și părea umflată, iar umbrele Îi adânceau ridurile. — E bazată pe intuiție, Mick, pe Înțelegerea felului În care se comportă unii și alții. Nu poți să deschizi, pur și simplu, nu știu ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
grămadă de copii flămânzi, gata de orice ca să-și facă și ei un nume. Cu toți calicii ăia, Întreaga lor țară nu e decât un mare ou Împuțit. Nu e nici o speranță pentru ei! și, pe deasupra, ar vrea să ne invadeze. Ce glumă sinistră! Johan a cules ziarul Împăturit de taică-său și lăsat pe cristalul măsuței la care erau așezați. Un colț de hârtie atinsese o picătură de condens pe piciorul unui pahar Înalt foarte rece și n avusese nevoie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aventuri. Îi plăcea să-l audă pe Karl povestind cum călătorise cu vaporul timp de câteva săptămâni până să ajungă În cele din urmă În Olanda, Închipuindu-și că avea să fie mai În siguranță acolo, numai că Olanda fusese invadată. Îi plăcea să-l audă cum povestea: Stăteam noapte de noapte În pat și mă rugam să nu mor, pentru că asta m-ar fi Împiedicat să mă Întorc În Indonezia. Visam că eram În altă parte, În altă lume, departe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o coastă, i-a spus Z. Ai o vânătaie urâtă chiar În locul ăsta. A Încercuit cu arătătorul o suprafață mică de piele, iar Adam și-a dat pe loc seama că atinsese centrul durerii, cauza senzației de greață care Îi invada tot corpul. Z a continuat să-l ungă, Însă acum ceva mai energic. O căldură agreabilă i s a răspândit prin tot corpul. Durerea din piept tot o simțea când Își trecea Z mâna pe deasupra acelui loc, dar se Înmuiase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult prea bine unde erau locurile astea. O să fie război, așa-i? Karl a Încuviințat. — Nu ne mai putem preface, trebuie să-l acceptăm. Încă de la Anschluss m-am temut de ziua asta. Toată lumea zicea, nu, nu, germanii n-au invadat Austria, nu s-a tras nici un glonț măcar. Dar noi știam, știam. Iar acum asta. Pentru un moment a părut chiar furios, iar Margaret și-a dat seama că nu-l văzuse niciodată așa. S-a Întins să-l ia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pămîntie, cu ochii plecați, își urmărea durerea interioară, evoluînd gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, cînd i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin cîte puțin, coborînd treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului"), dar, în primul rînd, protagoniștii care gravitează în jurul familiei profesorului Alexe, "campion al negației". Dar negația profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pământie, cu ochii plecați își urmărea durerea interioară, evoluând gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, când i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia își înăbuși oftatul de ușurare când îl văzu deschizând gura și slobozind primele vorbe. O mare pace îi invadă încet, încet celulele, o încerca un vag sentiment de recunoștință. Alexe vorbea calm, cu siguranța celui ce se știe foarte stăpân pe poziție, știa că în fața lui nu stă un rival, ci un receptacul lipsit de agresivitate, căruia era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a ploconire. Toate acele schimbări survenite la Ovidiu o uimeau pe femeie, o făceau să se neliniștească, parcă o ciupercă invadase celulele bărbatului ei și-l determina să reacționeze tot mai bizar, din zi în zi îi creștea forța, prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de fapt o favoare, voia pur și simplu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ei? Mă gândesc la el acum după ce a sunat și știu că a rămas pironit în mijlocul străzii și eu respir greu și îi simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]