3,257 matches
-
De aceea ne tratează pe noi, ceilalți, cu atîta calm, prietenos și ironic. "Frînt? A fost prea mult?" Nu zic nimic și nici nu apuc mîna pe care mi-a întins-o ca să mă ajute să mă ridic. Nu sînt invalid, departe de asta. Mă răsucesc pe o parte și cu o mișcare rapidă și suplă mă ridic înspre el. În picioare, sînt cît el de înalt. Nu la fel de puternic. Nici la fel de liniștit. Doar la fel de înalt. Acum pot să văd că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai vrei să-ți vezi fata, băiatul și pe nevastă-ta sau te duci la răcoare. Ca să îi mai vezi pe ai tăi, vei fi obligat să mă vezi mai întâi pe mine. Pricepi ori nu? — Nu întocmai, sarok, bâigui invalidul. — Să îți spun mai exact: ai aici un angajament, e gata făcut, tu, doar să-l semnezi. E vorba că vii săptămână de săptămână și îmi povestești mie de unde ai luat-o și unde ai dus-o pe femeia aceasta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar un șir de cadavre și un soldat care își pierde mințile, sub povara absurdului care îl înconjoară. Ura și iubirea sunt extremele între care se plasează deliberat omul, ca entitate ce este chemată să-și asume alegerile sale etice. Invalidul care ucide cu sânge rece, în spitalul abandonat, soldații germani, cu gândul la bătăliile trecute pe care generația de la 1940 le irosește, este însăși imaginea hâdă a urii ce face să se miște mecanismul impersonal și sanguinar al conflagrației mondiale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Moașa n-a iubit-o. Într-un deșert, iubirea e la fel de rară ca apa". La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam, deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din umbră (securitatea) sunt tot mai abuzivi, întreținând suspiciunea și teroarea. Trei zile de doliu național pentru cel care dărâmase atâtea biserici și devenise criminalul criminalilor. Faptele și aspectele reale cuprind în miezul acțiunii romanului membri ai familiei autorului. Tatăl, invalid de război din răsărit, este terorizat și exploatat samavolnic ca un adevărat proscris - dușman al regimului. Apare și bunicul patern după ce ispășește o condamnare de 8 ani, iar copiii - recte autorul și frații - se laudă cu acest fapt, după ce află
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
greu în mai greu, până la Paștele lui 1944, când în urma unei acțiuni ordonate peste rând de sus, am plătit cu grele sacrificii omenești, eu însumi fiind grav rănit și prin forța lucrurilor a trebuit să spun „Adio arme”, fiind clasat invalid - deci inapt serviciului militar activ. în timp ce eu încheiam perioada grea și responsabilă a războiului, pentru Ioan Enache abia atunci a început perioada cea mai grea a înfruntării morții pe un front în continuă mișcare de la eliberarea Transilvaniei de Nord - smulsă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
special din partea Biroului Mobilizării, cu scopul de a fi trimis pe front cu un nou detașament abia format, pentru reîmprospătarea rândurilor ostașilor căzuți în luptele din vest. Nu pot uita însă un lucru și anume că deși eram clasat ca invalid de război, deci inapt serviciului militar activ, partea sedentară nu mai știa nimic de mine din momentul rănirii și ca atare mă considera dezertor. Când m-am prezentat maiorul Rednic m-a apostrofat: „Dezertorule!, unde ai stat ascuns până acum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a participa în mod activ la mișcările de critică socială. Dar ai nevoie în mod disperat și de terapie sexuală. Mi-e teamă — din câte știu despre cazuri clinice identice cu al tău — că vei sfârși prin a fi un invalid psihosomatic ca Elizabeth B. Browning. — Cât de inexprimabil de jignitor! bolborosi Ignatius. Nu simt multă simpatie pentru tine. Ți-ai ferecat mintea atât în fața iubirii cât și a societății. În momentul de față, cât timp sunt trează mă zbat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
groaznic. Îi spusese proastei de asistente să-i pună doar un plasture pe ea, dar ea insistase pentru o chestie mare și albă. O rupsese în clipa în care se terminase școala, dar, totuși. Arăta ca dracu’. Arăta ca un invalid. Ca un bolnav. Umilit. La unsprezece ani, Billy Cleever avea 1,75 metri și 54 de kilograme, mușchi solizi pentru un puști de vârsta lui și era cu cel puțin treizeci de centimetri mai înalt decât oricine din școală. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Moașa n-a iubit-o. Într-un deșert, iubirea e la fel de rară ca apa”. La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
una singură, să-ți cauți un loc de muncă În pragul celor patruzeci de ani - când primul lucru care te Întreabă la interviuri este: Sunteți căsătorită? Aveți copii? Ca și cum să ai copii te-ar transforma Într-un handicapat sau un invalid. Lucru care, Într-o oarecare măsură, ar putea fi adevărat, căci nici un loc de muncă, nici măcar cel pe care l-ai visat Întreaga viață, nu se poate compara cu Kevin și Valentina. Când un vechi amic Îi propusese să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine concertat. Privi În jurul său căutându-și o sursă de inspirație - o idee, ar fi dat milioane pentru o umbră de idee prin care să-și lege poliloghia anterioară despre criza familiei de realitatea cruntă a ascultătorilor săi, pensionari și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii ai sălii de dans, puzzle-ul acelor peisaje idilice care se țeseau pe peretele din spatele său și sfera aceea de sticlă Îi evocau discotecile anilor șaptezeci. OPTIMISM. VISE. Pupilele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pancartă. Pe care scria cu litere mari: „Cincizeci și una de săptămâni mai târziu”. Și pe urmă Își fac apariția În scenă soțul Într‑un scaun cu rotile, Împins de soție. El arată complet vlăguit. Înfofolit În pături ca un invalid. Ea e Îmbrăcată Într‑o fustiță de tenis și ține o rachetă sub braț. Are o mină Înfloritoare. Se agită În jurul lui, Îi aranjează pernele, Îl sărută. El ține ochii Închiși. Pare un cadavru viu. Și ea Îi spune: „Odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
seca, dar nimeni nu crede, În mintea minții lui și În inima inimii lui, că imaginile se vor opri. În linii mari, patruzeci la sută din pacienții secției de terapie intensivă mor În spital. Din rest, douăzeci la sută rămân invalizi pe viață. Aceștia sunt trimiși la ceea ce, În industria sănătății, se numește “Îngrijirea bolnavilor cronici”. Cu alte cuvinte Înseamnă că au ieșit din circuitul vieții normale. Iar norocoșii care alcătuiesc rămășița de patruzeci la sută sunt mutați „la etaj”. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În fund, mâncam bucate gătite chiar de el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie m‑a supus unui examen preliminar. Istoria mea medicală, adunată Într‑un dosar gros, se găsea În biroul surorilor. În timpul săptămânilor de criză, Rosamund ținuse un jurnal al ei, așa Încât internul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
profunde” cu mine - sau probleme legate de stadiile recuperării mele. În copilărie, la opt ani, a trebuit să mă refac după o peritonită complicată cu pneumonie. Când am revenit acasă de la spital, a trebuit să hotărăsc dacă o să rămân un invalid pe viață, cu doi frați mai mari care mă urau pentru că monopolizam afecțiunea și atenția părinților. Cum de se pot lua asemenea hotărâri În copilărie, nici azi nu pot Înțelege. Dar Îmi dau seama, acum, că am refuzat să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în curând. Oare era Jake pe punctul s-o anunțe c-o părăsea pentru Jessamy? Știu c-am spus că mă duc la o demonstrație. Vocea lui Jake era blândă. Avea tonalitatea pe care o folosești atunci când te adresezi unui invalid. Dar n-am fost. Am fost... Jake părea jenat, ceea ce era ceva complet necaracteristic. — Am fost... eu... mă văd cu altcineva. —Știu, i-a răspuns Alice calmă. Jake a tresărit. —Știi? — Sigur că da. Ai o aventură cu Jessamy, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de Întreprinzători evrei ca să-și reia activitatea etc.1. Parcurgând diversele solicitări către JDC, ca și avizele de remitere ale organizației, suntem frapați de varietatea nevoilor din lumea evreiască, de la cele mai personale obiecte de Îmbrăcăminte la ochelari, scaune de invalid, medicamente, de la salarizarea profesorilor din școlile evreiești la cea a rabinilor, de la mașini de cusut la cântare pentru comerț. Este, poate, Încă un prilej de a constata adânca penurie a lumii evreiești din România, de a realiza pe deplin ce
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
format echipeleț, îmi aduc aminte că urma să merg ori eu ori prietenul ăsta al meu, am dat cu banul să vedem care va merge și a câștigat el. A mers în bătălie, s-a rănit la cap și e invalid până în ziua de azi. Asta-i soarta, mi-am spus. Se putea să fi fost eu în locul lui, oare aș fi fost și eu rănit atunci? Oricum, până la urmă n-am fost și mi-am terminat serviciul militar cu bine
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
stare avansată de anxietate, nu am răbdare să fac nimic, adică îmi e cât se poate de clar, și refuz să stau prea mult în pat, refuz să fiu o infirmă și sunt nevoită să merg cu un cadru pentru invalizi cam jumătate de an. (Sharon) Evenimentele propriu-zise, „faptele accidentului”, sunt marcate cu italice în exemplul de mai sus. Vorbitoarea începe prin plasarea temporală, ca un fel de prefață la relatarea propriu-zisă a episodului, și apoi se abate de la subiect pentru
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Aceasta însă în faptă s-a estins numai la "honvezii " ungurești din 1848, cari s-a reabilitat, oficerii lor cari au voit s-au reactivat, apoi cei neapți s-au pensionat și li [s-a] asigurat subsistență comodă, iar pentru invalizi s-au edificat un azil care se susține din bugetul statului. A fi fost honved este titlu de a fi preferit la orice post. Dar românii cari au participat la mișcările din 1848 sunt desprețuiți, conducătorii - oficerii - lor, și chiar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este titlu de a fi preferit la orice post. Dar românii cari au participat la mișcările din 1848 sunt desprețuiți, conducătorii - oficerii - lor, și chiar cei decorați, sunt necontenit insultați de societatea și jurnalistica maghiară și timbrați de răi patrioți, invalizii cari mai trăiesc și orfanii lor pe strade, avizați la mila oamenilor - și până când pentru așa numiții martiri maghiari din 1848 și azi se țin recvieme la cari asistă și autoritățile publice, aceia cari au participat la înmormîntarea martirului Iancu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
economia și societatea au fost mult mai afectate atât în zonele geografice distruse cât și în cele atinse. Totuși, pierderile umane au fost considerabile: 617000 morți și 437000 răniți, mai mult de un milion de oameni fiind fie uciși, fie invalizi. Dar și pagubele materiale au fost imense: 80% din porturi au fost distruse sau scoase din uz, 2500 de poduri distruse, 452 de trenuri, majoritatea navelor de marfă, a vaselor de pescuit și a vagoanelor de marfă, aproape două milioane de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Gheorghe Ionescu, Condurache Movilă, Virgiliu Maftei, Condurache Obreja, Vasile Pintilescu, Nicolae Popiac, Jenică Popa, Grigore Puțanu, Iordache Savin, Ionel Tabarcea, Dumitru Tofan, Iordache Țarălungă, Ion Vraciu, Gheorghe Vinerică, Jenică Vraciu și Ion Zaharia. În acest context s-au înregistrat 7 invalizi de gr. II și III, 2 veterani decorați pe front, 12 văduve de război, 19 veterani nedecorați, 28 veterani de război gradați și 30 văduve de veterani nedecorați. Vasile Pintilescu a fost decorat cu ordinul „Meritul militar cu spadă” iar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
N.P. Peiu - Bârlad, redacția și administrația Bârlad, strada Viitorului nr.87. Redactor - Vasile Stoica. În periodic au semnat: G. Tutoveanu, C. Popescu, I.V. Balmuș ș.a. Uniunea Uniunea, organ al foștilor luptători pe front, al văduvelor de război, al orfanilor și invalizilor din război, din județul Tutova, apare la 1 iulie 1924, director A. Ionescu, redacția și administrația Bârlad, strada Mitrea nr. 2, cu d eviza: „Uniți ca pe front... protecțiune și ajutor reciproc: fostului luptător pe front și familiei, Neamului și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]