550 matches
-
29 septembrie 1908), ziar al Partidului Național, care se îndârjește întro luptă fratricidă cu cei de la partidul lui Aurel Onciul - Poporal independent, ajunsă la apogeu în campania alegerilor din 1907. Atunci s-a desfășurat cea mai dezgustătoare campanie electorală cu invective și acuzații de tot soiul. „Se duce cea mai sfâșietoare și dezgustătoare campanie electorală. Se face cea mai deșănțată agitație, se aruncă cele mai grele și ireverențioase cuvinte, se poartă cel mai violent limbaj, se tipăresc cele mai murdare tablouri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un singur judecător: opinia publică”... În materialul „Datoria noastră”, din aceeași pagină, se afirma că „cele două ziare mai principale și oficiale ale românilor bucovineni - Glasul Bucovinei, al fostului guvern și Dreptatea - al actualului guvern, nu fac decât să aducă invective și acuzații în locul unirii desăvârșite - și sufletească, și politică, și culturală”... Aceasta este direcția - spre binele și prestigiul, românismului bucovinean... Greu însă a face publicistică independentă. În chiar numărul respectiv de ziar, Achille Scânteie publică articolul „În fața juraților” în care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
scriitorilor care nu și-au "însușit ideologia marxist-leninistă" sau/și promovarea politicii partidului unic. În concluzie, singurii cu acces în presă și edituri erau cei de stînga sau proaspeții convertiți prin recompense grase de noua ideologie. Geo Bogza, autorul Poemului invectivă intră în Academia R.P.R., Maria Banuș, Marcel Breslașu, Mihai Beniuc, Aurel Baranga, A. Toma, Mihail Davidoglu, Zaharia Stancu, Cicerone Theodorescu, Nina Cassian, Toma George Maiorescu, Petru Dumitriu, Mihail Sadoveanu și mulți, mulți alții, pentru opera lor pătrunsă de spiritul partinic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
menținut mult timp după '89, cu puține abateri, în ce privește literatura realist-socialistă impusă ca modalitate estetică de tancurile Armatei Roșii. Astfel, îndreptățit observa Emil Iordache, "după aur, glorie și obsesii remarcăm (cu excepțiile de rigoare) o foarte puțin productivă atitudine de invectivă sau, dimpotrivă, de ironizare superioară a așa-zisei literaturi realist-socialiste, deși sintagma a circulat și la noi intens, iar mulți dintre fondatorii și susținătorii ei sînt încă prezenți în peisajul public. Or, eroii fiind în scenă, piesa care se joacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
abstrasă) e prezent cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i-a pus lui Ivasiuc banda cu o emisiune ce se dăduse pe post, unde Goma l-a făcut pe fostul său coleg de celulă și amic în toate felurile: mincinos, versatil, securist, porc etc., folosind bogatul său repertoriu de invective, de care, de altfel, au scăpat foarte puțini dintre colegii săi, epitete care i-au dăruit și această dublă singurătate, cred eu: cea din Franța, dar și cea din țara și cultura sa natală. Dimineață, între două și cinci spre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe o piatră, printre spectatori, mi-l imaginez, cu puțin înainte de afirmarea personalității lui, la o reprezentație a spectacolului Oedip la Colona. Încearcă mila și groaza. Ascultă, se lasă vrăjit de narațiune. În rolul titular e chiar el. Suspină, lansează invective, bate din picior. Stăpânește un pic limba lui Sofocle, ca toți galileenii cultivați. Galileea e o regiune de frontieră, mult mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea feniciană și cu Decapolis, regiune populată cu păgâni. Matei menționează acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
există o atmosferă permisivă. "Curaj"? "Slăbiciune"? Poate o dozare a lor în funcție de context, de temperamentul auctorial, ca și de. caracter. Oricât de "cuminte" te-ai fi străduit să fii în anii '50 ai debutului meu, tot nu puteai scăpa de invectivele ideologice, presupunând că n-ai cedat celor mai rudimentare clișee. Pentru că mi-am îngăduit să public o recenzie, cred că singura apărută pe atunci în țară, la volumul "Din lirica universală" al lui Lucian Blaga, în 1957, în revista "Steaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
predarea în continuare a ideilor cunoscute a fi eretice să fi generat entuziasm și să fi avut o influență mai mare în rândul elitelor educate de la aceste universități (Grendler, 2002, 284ff ) . Dovezi ale influenței averroiste în Padova sunt furnizate de invectivele celebre ale lui Petrarca din Despre propria ignoranța și despre multe altele și Contra unui fizician. În a două dintre acestea, Petrarca scrie despre adversarul său, " Dacă ai putea, ai îndrăzni să-l contești pe Cristos, insă îl preferi în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
îngrijite din punct de vedere științific, ale poeziei și prozei dar mai ales ale publicisticii, asupra căreia s-au focalizat interesante discuții și pe cercetarea căreia s-au scris teze de doctorat, dar mai ales au încetat, în bună măsură, invectivele prin diverse gazete (ca la ușa cortului), și propaganda ostentativă contra antisemitului Eminescu, în special în afara hotarelor literaturii (în diverse conjuncturi politice), dar s-au împuținat simțitor și intervențiile encomiastice ale diverșilor pompieri de ocazie, de pe la serbările școlare (mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
convenției basmului, mitul devine poveste, umanizarea transcendentului nefiind altceva decât o demitizare. Subliniem această transformare, întrucât ea funcționează constant în opera lui Eminescu". Se oprește apoi și asupra nuvelei Sărmanul Dionis în care surprinde combinații ale procedeelor comice, "umorul și invectiva", apoi în Avatarii faraonului Tlá identifică o "ironie filosofică", iar în pasajul comediei doctorilor, din același text, identifică "o pagină de teatru absurd". Aur, mărire și amor, a cărei acțiune este plasată într-o epocă mai recentă, are "un aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din Iași, în capul căreia figura Maiorescu, și aceea din București, în capul căreia figura Hasdeu, un om nu mai puțin însemnat prin cunoștințele și calitățile sale intelectuale. Atunci a căzut asupra noastră, în lipsă de argumente, un potop de invective, că suntem adică: analfabeți, lipoveni, cosmopoliți, germanofili, vânduți austro-maghiarilor și câte alte grațiozități care-mi scapă acum din memorie. Atunci a compus un tânăr de la Revista contimporană, al cărui nume este astăzi cu totul uitat, o piesă de teatru intitulată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau ți-o luai în cap. La puțin timp după ce-mi făcuse cultul personalității, pentru că sticla de vodcă întârzia, i s-a încins tărâța și m-a făcut cum i-a venit la gură. Dincolo de lipsa de imaginație a invectivelor, că eram analfabet și nespălat și papagal, oricum era absolut descalificant să dai două verdicte care se bat cap în cap. Țin minte că am publicat atunci un drept la replică, într-un alt ziar local, în care îi sugeram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
briceag“, îi ziceam să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și Începuse să facă medicina, ca să-i urmeze lui taică-său, om cu stare, profesor de higienă la Seminarul central și autor al unui manual de medicină elementară, compact și cu o ortografie sui-generis, În care auto rul respingea, cu invective neobișnuite la o asemenea carte, teoria microbiană a lui Pasteur! Ani de zile au avut de chel tu ială cei trei băieți ai doctorului, pe tutun și la fete, vânzând anti carilor maculatura antipasteuriană a părintelui lor, om rău și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
singurătatea mea de astăzi, hrănită doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic de această usturătoare invectivă pe care mi-a zvârlit-o deunăzi În obraz cea mai de pe urmă eroină, supărată foc că nici nu s-a măritat cu mine și nici n-am făcut-o să moară de dragul meu: „Toată viața ta a fost o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fixe, se înjghebează câte un astfel de congres unde asemenea corbi își mai încearcă vocile din ce în ce mai stinse. E cu totul evident că nu de dragul culturii române s-au adunat acești domni la Mainz. Sub acoperișul Universității Gutenberg s-au rostit invective cu care ne am obișnuit, fraze sublime despre libertatea de-a nu spune nimic într-o artă fără viitor, dar nu e mai puțin adevărat că între două discursuri s-au pus la cale comploturi. Nu ni se poate spune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
destul pentru a da o certitudine. E ca și cum m-aș amuza recitind din Sofocle cum Aiax, căruia Atena i-a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
incriminau pe Stelian Diaconescu/„Nicolae Anatol“/ „Artur“/ Ion Caraion, faptul că „fratele retezat“ care le trimitea la Paris texte și scrisori de revoltă împotriva dictaturii comuniste din România era aceeași persoană care semna delațiuni scrise împotriva lor cu toată patima invectivei și care, urându-i pe toți și iubindu-se doar pe sine, într-un mod paradoxal, scârbit și torturat, dar cu un amor-propriu feroce, nu „respectase“ nicicând principiul noncontradicției și nici logica terțului exclus (care ar fi trebuit să-l
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În zorii zilei În piața mare a bisericii și arderea manechinului, care se făcea În aclamațiile poporenilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
colo lângă Krzanów, Iar unui al treilea, În brădet la Baranów, Străpunsu-i-ați capul c-un glonte de pușcă ? Ah vei mir, bim bam bum !... <endnote id="(184, p. 46)"/>. „O parodie negativă a plugușorului, plină de urări negative și de invective la adresa evreilor”, culeasă de Petru Caraman În 1934, În Moldova de Nord (Fălticeni), se Încheie cu un blestem macabru : [...] Undi vi-i amú casa, SÎ trajim la varî cu coasa ! Ca sî nu mai rămâí niși chișior di târtani. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o. O poreclă sau o insultă nu-i tot atît de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nici nu aveau cum deoarece Securitatea atâta aștepta pentru a le băga la zdup!, n.n.). Prin cultivarea vigilenții și combativității activului CDE (laude deșarte, auto-perieri, n.n.), prin materialul din <<Unirea>> (oficios al comuniștilor evrei din România, plin de amenințări și invective la adresa sioniștilor, n.n.) cât și scrisorile din palestina (subl.ns.) care În ultimul timp sunt f. negative (subl.ns.), am reușit În mare măsură să lămurim oamenii care mai sperau În ALIA (migrare În Țara Sfântă, n.n.) că numai socialismul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că țigăncile au fost eliberate din arest. Furia își caută obiectul și îl găsește în proximitate. De data aceasta, expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul „sublim”, Lefter
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regim corupt care nu permite cele mai radicale măsuri în slujba cetățeanului onest care se con- sideră, fără îndoială, Lefter Popescu, acesta se adresează printr-un efect retoric bulversant Secolului căruia îi este contemporan. Sublimul constituie expresia înălțătoare a unei invective generalizate lansate grandilocvent de către un mic funcționar epocii lui, epocă ce urmează a înregistra un eveniment major, dispariția a două bilete de loterie. Episodul este amplificat de retorica grandioasă și gesti- culația abundentă. În oglinda secolului, micul funcționar își răsfrânge
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]