783 matches
-
progresul îl urmărea până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era în zadar să fugă. Omenirea alerga după el, nerăbdătoare să-l incorporeze în masa ei, invidioasă, poate, pe individualismul și libertatea lui. În secolul mulțimilor, nimeni nu avea dreptul să se izoleze, chiar dacă această izolare însemna renunțarea la tot. „Trebuie să fac ceva, își spuse el. Să încetez să mai fug și să mă înfrunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cred că faceți o treabă bună și că mai aveți mulți ani până la pensie. Știu, însă toți oamenii mă consideră ciudat, ce rost mai are dacă nu sunt apreciat? Eu nu cred că nu sunteți apreciat. Doar pentru că oamenii sunt invidioși pe dumneavoastră nu trebuie să renunțați! Aceștia nu se pot compara cu dumneavoastră, cel puțin eu nu vă consider un om ciudat, ci unul special. Cuvântul special l-a făcut să-și amintească de povestea citită cu o zi în
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
rar; dorința ei mereu mai puțină să fi fost motivul sau, poate, o neașteptată Înțelepciune ori pocăință? Doar un pasaj. CÎnd, după menopauză, dorința revenise, aproape insuportabil, Antonia s-a surprins pe sine. A ales abstinența; uneori, vara, se uita invidioasă la grupuri - haite, cum le socotea - de fetișcane aproape despuiate, bete unele, din doar cîteva guri de bere, În zilele Încinse; copile ce nu supărau pe nimeni Își trăiau scurta lor adolescență după cum vedeau la surorile mai mari ori la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un fizic de-ți lasă gura apă. Are corp atletic, suplu, dar cu fibră fină, dacă vrei să știi... Marian Malciu - Da, da, da! Înțeleg și te cred..., dar în pat... cum este, draga mea Laura? - Eiii! Ce curioasă ești. Invidioaso! Până la pat, stai să-ți povestesc câte ceva! Vrei? - Asta-i bună! Știi cât sunt de curioasă. Ascult! - Draga mea, am mâncat un aperitiv simplu, dar foarte gustos, apoi felul întâi... La fiecare am băut câte un păhărel cu băutură fină
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
jur, rămînea nemișcată în timp. Bernard era convins că acel perimetru, situat imediat în spatele primului șir de vile istorice construite cu fața spre mare, beneficia de multiple energii favorabile. mai puțin expuse vînturilor și intemperiilor, mai puțin admirate de privirile invidioase ale mulțimii, acele case din rîndurile doi și trei aveau mai puține riduri și respirau o mai mare încredere în sine. De 41 de ani, de cînd venea cu regularitate la trouville pe malul oceanului, Bernard încerca să scrie. Camera
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Aurichii, ca un câine de un lanț scurt. O trăsură luxoasă trecu pe lângă ei, și o mână le făcu un mic semn. Abia după ce trăsura era departe, Felix își dădu seama că era Otilia, împreună cu Pascalopol. Aurica spuse cu glas invidios: - Ai văzut? Pascalopol o plimbă în fiecare zi și-i dă fel defel de cadouri. Ce noroc! Ce-o fi văzând Pascalopol la Otilia? Felix rămase încruntat, mai mult de informațiile asupra raporturilor dintre cei doi. Aurica înțelese altfel. - Oare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consecințelor. Trebuie împiedicat și moș Costache, observă Stănică. Aglae făcu un gest de dispreț. - Costache se uită numai în ochii ei. E în stare, Doamneiartă-mă, de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi. Era ca și când ar fi stabilit o comparație între Titi și el. Felix se simți umilit, înșelat din nou în sentimentele lui față de femei. Se scrută bine și-și mărturisi că-i era ciudă pe Titi, că era gelos și invidios. Își zise la început că era cuminte să nu se amestece în chestiunea aceasta. Dar apoi, reprezentîndu-și noua situație, văzu că e mai grea. N-ar fi putut da niciodată ochii cu Titi și ceilalți fără a avea un sentiment
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea de a zugrăvi în detaliu un mediu, după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea ascunde tocmai Societățile pentru Emanciparea Femeii? Chiar plătind acest preț, de a-și pune pielea pe băț, multe dintre paparudele pe care omul mediu le cunoaște n-ar ezita să se lase mărunțite cu toporiștele, bănuind cât de galben invidios ar fi bârfite apoi de către surate. Nu e frumos. Și mai întîi de toate, prea cald. Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situațiile în care ar putea fi surprins lucrând fără cravată. Ziua de 29 constituie un astfel de prilej. 37
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
frământau încordate. Îl atrăgea fata aceasta drăguță, pasiunea puse repede stăpânire pe el, limbajul mâinilor, intraductibil dar riguros de exact, i se destăinuia fetei, te vreau! Toți din jur sunt edificați, Laur a pus mâna pe Flora, sunt și puțin invidioși însă nicio grijă, ’’are balta pește’’. Au luat-o încetișor spre casa Malvinei și după ce sau despărțit de ea, Flora, respirând adânc i se confesă repede, continuându-și plimbarea, sub crengile cu frunziș întunecos al copacilor și în zgomotele obișnuite
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni metafizice despre om sau univers - ancorată eventual în epifania unui Bine transcendent
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe urmă cunosc, cum e și firesc, tineri care nu s-au afirmat. Printre aceștia, tocmai artiștii nu m-au atras. Sunt așa de mediocri, ți-e milă să le mărturisești că nu le afli nici un talent. Și apoi sunt invidioși, meschini. O fată cultă prețuiește ființele excepționale, însă nu e obligată a sta singură până întîlnește una în care crede. - Nu zic că n-ai dreptate! - Cât despre ceilalți intelectuali, vreau să zic titrați, suntde o platitudine înspăimîntătoare. Mai toți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
32). Din când în când, fiecare dintre noi am avut și avem momente mai scurte sau mai lungi de invidie; ea prosperă datorită diferențelor (biologice, materiale, financiare, sociale, psihologice) dintre oameni 52. Emoție complexă, invidia presupune o comparație între situația invidiosului și a celui invidiat, "ceea ce determină constatarea inferiorității primului în cel puțin un domeniu și la înțelegerea faptului că această inferioritate nu poate fi modificată în viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII-lea (1984). Invidiosul "contestă superioritatea celorlalți, fără a putea invoca o motivație clară, scrie Ph. Braud (2008); el deplânge caustic ceea ce, din solidaritate sau din fraternitate, ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze" (p. 148). Mușcătura invidiei apare cel mai frecvent în următoarele două situații
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
solidaritate sau din fraternitate, ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze" (p. 148). Mușcătura invidiei apare cel mai frecvent în următoarele două situații de dezavantaj: a. atunci când superioritatea altuia se manifestă într-un domeniu pe care îl valorizează și îl vizează și invidiosul. El se consideră cel îndreptățit să ocupe poziția, locul, recunoașterea, avantajul, atenția, și nu persoana invidiată. În context, Fr. Lelord și Ch. André (2003) precizează: mușcătura invidiei este o dureroasă senzație "care ne cuprinde în fața superiorității evidente a altuia, într-
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare foarte greu sau imposibil de mărturisit (Braud, 2008). Putem recunoaște că suntem furioși, fricoși, speriați, triști sau bucuroși, dar aproape niciodată (sau extrem, extrem de rar) că suntem invidioși. Uneori, susțin specialiștii, invidia este atât de ascunsă, încât individul nu este nici el însuși conștient de faptul că aceasta invidia este adevăratul motiv al propriului său comportament 53. Prin urmare, oamenii își pot recunoaște (sieși și/sau altora) celelalte
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pare, iar dacă îi merge prost suntem încântați", remarcă R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 124). Ca simțământ nivelator, invidia tinde să micșoreze totul în cel pe care îl ia în stăpânire; și de câte ori ea intră în joc, judecata invidiosului "este înăsprită și ieftinită" (Epstein, 2008, pp. 158-159); ies la suprafață umbrele și rudimentele sufletului său. Invidia ne otrăvește mintea și ne poluează lumea interioară; cât timp ne confiscă, ea "ne blochează claritatea, atât în privința propriei persoane, cât și în privința
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le vedem la alții" (Savater, 2008, p. 174)55. Actul de a râvni este unul dintre temeiurile invidiei. Principala problemă pentru invidioși este: "de ce el/ea are, iar eu nu am?"; "de ce la el/ea se poate, iar la mine nu (se poate)?"; "de ce la el/ea merge, iar la mine nu merge?"; "de ce el/ea a reușit, iar eu nu?" ș.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din orice) invidioși, dacă nu cumva sunt ele însele firi invidioase. Ultimii, invidioșii prin firea lor, sunt în mod natural competitivi și înclinați spre rivalitate (Epstein, 2008). Competiția și rivalitatea constituie reperele esențiale care le întemeiază concepția despre viață, lume și raporturile personale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din orice) invidioși, dacă nu cumva sunt ele însele firi invidioase. Ultimii, invidioșii prin firea lor, sunt în mod natural competitivi și înclinați spre rivalitate (Epstein, 2008). Competiția și rivalitatea constituie reperele esențiale care le întemeiază concepția despre viață, lume și raporturile personale. Cooperarea este subordonată concurenței; prietenia intereselor de parvenire
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din orice) invidioși, dacă nu cumva sunt ele însele firi invidioase. Ultimii, invidioșii prin firea lor, sunt în mod natural competitivi și înclinați spre rivalitate (Epstein, 2008). Competiția și rivalitatea constituie reperele esențiale care le întemeiază concepția despre viață, lume și raporturile personale. Cooperarea este subordonată concurenței; prietenia intereselor de parvenire 61. Invidioșii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidioșii prin firea lor, sunt în mod natural competitivi și înclinați spre rivalitate (Epstein, 2008). Competiția și rivalitatea constituie reperele esențiale care le întemeiază concepția despre viață, lume și raporturile personale. Cooperarea este subordonată concurenței; prietenia intereselor de parvenire 61. Invidioșii arată eseistul britanic "au un spirit de competiție neobosit" (2008, p. 53), spirit care "nu va înceta să-i tragă de mânecă până nu se simt consacrați în mod clar drept primii între egali" (ibidem). Ei simt "o inechitate fundamentală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
neobosit" (2008, p. 53), spirit care "nu va înceta să-i tragă de mânecă până nu se simt consacrați în mod clar drept primii între egali" (ibidem). Ei simt "o inechitate fundamentală, constatată cu un statornic sentiment de înciudare" (ibidem). Invidioșii pretind că întotdeauna trebuie scoasă în evidență propria lor valoare, care este un dat, este de la sine înțeleasă. Unii oameni sunt patologic invidioși. În cazul lor, "invidia este aerul pe care îl respiră, condiționându-le înfățișarea, motivațiile, punctele de vedere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]