521 matches
-
perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre "Iahve și a sa Așera") și cele găsite la "Șefela" (tăblițe cu inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care demonstrează că partenera divină a lui YHWH era adorată de evreii timpului atât în templu cât
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis. Zeița joacă un rol central în rituri și formule magice, mai ales în cele care invocă protecția și vindecarea divină. În multe formule ea chiar se contopește cu Horus, iar o invocație a zeiței presupune și o implicare a puterilor lui Horus. După ce autoritatea Thebei a crescut, Amon a devenit un zeu mult mai important, dar apoi a decăzut și a fost asimilat de Ra. În consecință, Mut, soția lui Amon, care
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
cu aripi de acvilă cunoscute și de către alte populații canaaneene , serafimi (șerpi înaripați) etc. În limba română termenul este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul „Domine Deus”, mai exact din forma sa populară fără „i” („Domne Deus”), „veche invocație păgână adoptată și de creștini pentru unicul lor Dumnezeu”. În creștinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului și al Lumii. De obicei se consideră că are atributele de sfințenie (separat de păcat și incoruptibil), justețe (are dreptate în
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
-le despre mine<spân lang="ro-RO"> (inspirată din patru povești de viață ale unor femei rome), </spân><a href="http://salonuldeproiecte.ro/noutăți/enoria-procletilor-incantatie/" target=" blank"><spân lang="ro-RO"><b>Sară Kali: Madona neagră</b></spân></a><spân lang="ro-RO"> (invocație a sfintei rome Sară Kali, împotriva discursului instigator la ură anti-roma), </spân><a href="http://ro.tranzit.org/ro/proiect/0/2014-12-06/la-harneala" target=" blank"><spân lang="ro-RO"><b>La harneala</b></spân></a><spân lang="ro-RO"> (despre evacuări forțate
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
fără greș. Cel mai cunoscut poem safic, cântecul I din cartea I, a fost considerat încă din antichitate o capodoperă. Poemul este un imn inchinat Afroditei. Dacă facem o apropiere între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
și îi adresează poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de tine te va urmării, și, dacă nu te iubește, te va iubii"." Oda se încheie cu o nouă invocație către zeiță, poeta cerându-i să fie dezlegată de neastâmpărul care o roade, să i se îndeplinească dorințele inimii. Într-o altă odă - adaptată într-o limbă latină desăvârșită de Catul, marele admirator al poetei - revărsarea de pasiune descrisă sub
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
pelerini prezenți la beatificarea Fericitului Ieremia, celebrată în Piața „Sf. Petru” din Roma. Deși era preot, nu a putut concelebra alături de ceilalți preoți prezenți. Îmbrăcat în costumul tradițional moldovenesc, a avut marea onoare de a proclama în limba română o invocație din rugăciunea credincioșilor. În urma acestei vizite la Roma, prin "ajutorul anumitor persoane", Securitatea de atunci descoperă marele secret al doctorului Benedict: preoția. După întoarcerea în țară, încep persecuțiile. Era greu de perceput și acceptat conceptul de „medic preot”... Sănătatea lui
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
înțelesul său inițial, militant, acela al imaginii lui Hristos impusă de înseși puterile cerești de îngerii care îi purtau figura înscrisă în medalion, dar și semnificația sa funerară, deoarece la Judecata din urmă Hristos apărea, de asemenea, înconjurat de îngeri. Invocația ca intercesori și protectori în lupte a sfinților militari pictați în friză era accentuată și de reprezentarea Sfântului Eustație cu fiii Agapie și Theoctistos, ținând discul cu imaginea lui Hristos. Pe arcul lat care boltea trecerea dintre naos și pronaos
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
unirea (yoga) cu brahma(n). Punea accent pe importanța vieții din lumea aceasta, acordând importanță deosebită naturii. Specifice acestei perioade, scrierile Veda (Știința sacră), considerate de origine divină, conțin multe imnuri închinate unor elemente sau puteri din natură, zeificate. Rugăciunile, invocațiile rituale și laudele aveau ca scop îndeplinirea cererilor către zei: viața îndelungată, recolte bogate, sănătate, etc. În unele dintre aceste texte se observă întrebări legate de originea lumii, a timpului, de structura personalității umane. La început, ceremonialul religios era condus
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a lui Hristos însuși. Aceasta este încă o diferență fundamentală față de tehnicile ascetice orientale, unde puterea formulelor mantrice este "in objecto". Pentru isihast, repetarea pur formală a silabelor rugăciunii este considerată periculoasă. Practicarea rugăciunii lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
întreg Imperiul roman, inclusiv la Roma). Creștinii din Nordul Africii sunt primii care au introdus latina în cult. La Roma se pare că Papa Victor I (190-202) este primul care a folosit-o. În limba greacă au rămas, în liturghie, invocațiile "Kyrie eleison" și cântarea "Hagios ho Theos" din Vinerea Mare. În privința ordinii rugăciunilor Canonului roman se întâlnesc mai multe variante de-a lungul timpului. Însă, în vremea papei Grigore I cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura și ordinea
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
țării faraonilor, Regatul Nou Asirian atinge maxima sa expansiune teritorială. Înalți demnitari asirieni sunt numiți pe lângă guvernatorii celor 22 de provincii pentru a asigura strângerea tributului. Situația dificilă de la hotare, sănătatea șubredă ca și nesiguranța monarhului sunt reflectate de frecvența invocațiilor adresate divinităților panteonului asirian, situație nemaiîntâlnită la predecesorii săi. În 672, Assarhaddon desemnează ca succesor la tron pe fiul său mezin Așurbanipal, fratele acestuia, Șamaș-Șum-Ukin, fiind desemnat principe al Babiloniei, opțiune care sporește lupta dintre fracțiunile rivale de la curte. Assarhaddon
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
limba latină și prezentare, în OS, nr. 4 5, 1987, p. 16. 7. William Ockham, Logica și limbaj (Summa logicae, 1,1), traducere din limba latină, prezentare și note, în OP, nr. 5 (118), 1989, p. 8. 8. Sfîntul Augustin, Invocație, Meditație asupra timpului (Confessiones, I, i, 1 — I, v, 6; XI, xiv, 17 — XI, xxii, 29), traducere din limba latină și prezentare, în “Convorbiri literare”, nr. 5 6 7, 1992, p. 4 5. 9. Toma de Aquino, Argumentele existenței lui
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
2012, 13:52INVOCAȚII : Versuri Tipul înregistrării: Text tipărit: monografic Colaborator: Iacob, Ioan Colaborator: Leonte, Cornelia Colaborator: Marcovici, Bianca Colaborator: Simion, Gheorghe Colaborator: Stamatin, Horațiu Responsabilitate: Ioan Iacob, Cornelia Leonte, Bianca Marcovici, Gheorghe Simion, Horațiu Stamatin Serie: Debut. 5 poeți Titlu: INVOCAȚII/ Ioan Iacob, Cornelia Leonte, Bianca Marcovici, Gheorghe Simion, Horațiu Stamatin Informație la titlu: Versuri Editură: Junimea Locul publicării: Iași Anul Ediției: 1985 Descriere: 86 p. Note: Cuprinde : Netrecătoare patria / Ioan Iacob ; Lumină întunericului / Cornelia Leonte ; Mării anonimi / Bianca Marcovici ; Fulgere
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
Cantafabule” (1975; reeditat în 1996). A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, percuție, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, celesta; refrenul apare și la finalul suitei „Invocație” din debutul aceluiași album. Diferența între versiunea din 1975 și cea reeditată din 1996 este finalul. În timp ce pe albumul inițial piesa se termină printr-un solo tăios de pian electric, în varianta reeditată este reluat refrenul de la sfârșitul piesei „Invocație
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Invocație” din debutul aceluiași album. Diferența între versiunea din 1975 și cea reeditată din 1996 este finalul. În timp ce pe albumul inițial piesa se termină printr-un solo tăios de pian electric, în varianta reeditată este reluat refrenul de la sfârșitul piesei „Invocație”. Prelucrare folclorică instrumentală de Josef Kappl (1971) apărută pe discul „Cei ce ne-au dat nume” (1972; reeditat în 1999). A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, J. Kappl - chitară bas, C. Petrescu - baterie. A apărut și
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
divinitate locală din mitologia românească, probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual. Într-o variantă caracteristică a folclorului, în care este conservat mitul Paparudei, invocația magică e adresată direct Paparudei ca unei zeițe: ", rudă/ vino de te udă/ ca să cadă ploile/ cu gălețile,/ paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile" Ritualul, având o dată tradițională fixă (marți în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
latină: "Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos" Pe lângă aceasta, există rugăciuni care pot fi recitate în particular de către toți credincioșii, atunci când au motive întemeiate să considere că sunt supuși la influențe diabolice. Un exemplu de astfel de rugăciune este următoarea invocație către Arhanghelul Mihail: "Sancte Michael Archangele, defende nos in proelio; contra nequitiam et insidias diaboli esto praesidium. Imperet illi Deus, supplices deprecamur: tuque, princeps militiae caelestis, satanam aliosque spiritus malignos, qui ad perditionem animarum pervagantur in mundo, divina virtute in
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
a fost necesară intervenția marinarilor flotei militare ruse pe solul atonit pentru a potoli patimile. Totul a pornit de la scrierile lui Ilarion, un obscur călugăr rus a cărui opinie era că repetarea "rugăciunii inimii", departe de a fi o simplă invocație creștină, "radiază sfințenie". O parte din călugării de pe muntele Athos au privit asta ca fiind o formă de idolatrie, în Biserica Ortodoxă Rusă însăși existând teologi critici în ce privește conflictuala teză a lui Ilarion. Disputa teologică între călugări și oameni ai
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
două mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
se adaugă copta, latina și vechi idiomuri turcice. Iată câteva exemple: "rahmăn" (milos, milostiv), împrumutat din ebraică, ce reprezintă unul dintre cele 99 de nume cunoscute ale lui Dumnezeu (toate surele coranice mai puțin a IX-a încep cu o invocație ce cuprinde și acest cuvânt); "nabī" (profet), împrumutat din ebraică; "salăt" (rugăciune, rugăciunea de tip islamic), împrumutat din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
asupra dezvoltării școlii Rinzai a fost Hakuin (1686-1769). Și-a petrecut majoritatea timpului călătorind pentru a propaga practica zen. Pentru țărani a inventat o metodă simplificată de practicare care lăsa o oarecare libertate și folosirii rugăciunilor, a fabulelor moraliste, și invocațiilor din sutre. Însă pentru samurai și călugări avea o metodă mai strictă de meditație care includea șezutul pe călcâie ("zazen") și studiul enigmelor "kōan".
Școala Rinzai () [Corola-website/Science/317099_a_318428]
-
Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel ca celelalte versiuni, conține o descriere a concepției despre viața de apoi, precum și o colecție de laude, ode, imnuri, invocații și instrucțiuni folositoare celui decedat ca să treacă prin diferitele obstacole spre lumea cealaltă. Papirusul lui Ani a fost achiziționat în 1888 de Sir E. A. Wallis Budge pentru colecția British Museum unde se află și azi. Înainte de transportul maritim spre Anglia
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
găsit împreună cu "Medicina de Quadrupedibus". O altă colecție de texte este "Bald's Leech book" dein secolul al X-lea, care descrie plante, plante medicinale și unele tratamente chirurgicale. O a treia colecție este "Lacnunga" cu descrieri de protecție magică, invocații și magie albă. Texele juridice constituie o mare și importantă parte a manuscriptelor. În secolul al XII-lea ele au fost adunate în două colecții, "Textus Roffensis". Ele includ legile regale, începând cu cele ale lui Aethelbert de Kent și
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
și Guru ei " a fost falsă, afirmând că lucrările ei sunt în realitate "înrădăcinate în pseudo-theosofia al cărui pionier a fost C. W. Leadbeater". El a afirmat că Bailey a acceptat ”fantezia” lui Leadbeater a reîntoarcerii lui Maitreya, discreditând ”Marea Invocație” a lui Bailey, o rugăciune presupusă a "induce părăsirea ashramurilor ascunse de către Christos și Maeștrii săi și intrarea în marile orașe " pentru a conduce Era Vărsătorului. Aceasta contrastează cu teosofia lui Blavatsky, spune el, care accentuează existența "principiului lui Christos
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]