3,291 matches
-
crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese pe ochi. Părea a dura o eternitate și-o zi. Nu vedeam că Iordan aștepta să plece. Nu-și mai antrenase mîinile. Iubitamuzica își cerea drepturile. Se lăsase frig. Într-o seară, cu puloverul băgat sub rochia lungă, din garofiță transparentă, cu bretele, mi-a fost clar că n-o să se însoare cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alta. La un salon de carte, a fost premiată "pentru profesionalism". Sărmana făptură! Mă-ntreb dacă știe în ce secol a trăit Maiorescu". "Am citit și eu, în "Limbă și literatură", prin '93, o recenzie la antologia voastră, semnată de..." "Iordan Datcu. Un experimentat editor de la "Minerva". L-a contrariat numărul neobișnuit de mare de greșeli, dar le-a pus, elegant, pe seama "incuriei tipografilor"; Hotin și Neamț sînt forturi moldave, nu porturi; Benfey, nu Benzey; temă nu teamă. Plus buclucașul u
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
buclucașul u lipsă din Weltanschauung". " Cred că lynotipiștii-computeriști au pus rămășag pe cuvîntul ăsta: cine să-l schimonosească mai abitir, ba să-i schimbe și genul". Tot pățitu-i priceput, a continuat Magda U.. Aceeași "incurie" făcea ca în prezentarea lui Iordan Datcu să se strecoare alte "sminteli de stampă": prolegomenele s-au transformat în prolegoneme, trăsăturile viabile în valabile etc., etc." Și Magda U. s-a despărțit abrupt de mine, cum i-i felul: "Ei, Iordana, toate vin și toate trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el, cu mîinile încleștate de gard, uitîndu-se cum mă urc în Buick-ul lui Iordan. Grindina de care mă apărase înainte cu o seară i se adunase-n spate. "Dar ce mă fac eu fără tine-tine, Ana. Nemaipunînd la socoteală că totul ți se pare un sfîrîiac și mă privești nemuritoare și rece. Nemuritoare o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aruncăm cu nepăsarea de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța de floare carnivoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța de floare carnivoră care-i pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța de floare carnivoră care-i pătrunsese și-i crescuse-n plămîni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă visezi niciodată". Mai erau și telegramele: "Te aștept"; "Transcriu: te aștept"; "încă și încă te aștept". În repetiție, te aștept". "Și ultima, ca un big-bang genezic: "Mîine". Poți să fugi de trecut, nu să și scapi de el. Fără Iordan nu se poate, nu s-a putut și n-o să se poată. Am vrut să înaintez, dar mormîntul tău e în vîrful pantofului. Am spus al tău, Iordan? Mă tem că mormîntul e al meu. Sufletește, sînt ca și moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Poți să fugi de trecut, nu să și scapi de el. Fără Iordan nu se poate, nu s-a putut și n-o să se poată. Am vrut să înaintez, dar mormîntul tău e în vîrful pantofului. Am spus al tău, Iordan? Mă tem că mormîntul e al meu. Sufletește, sînt ca și moartă. Intru în trecut cum aș intra în cimitirul Eternitatea. "Ce cîmpi mai bați! Și ce de prețiozități! Pe cine crezi că păcălești cu ele? se răfuiește cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că mormîntul e al meu. Sufletește, sînt ca și moartă. Intru în trecut cum aș intra în cimitirul Eternitatea. "Ce cîmpi mai bați! Și ce de prețiozități! Pe cine crezi că păcălești cu ele? se răfuiește cu mine vocea vitregă. Iordan a cerut ajutor, a apelat la forța ta și l-ai lăsat cu mîna-ntinsă. Te voiai înduioșător de plăpîndă. Nu l-ai sprijinit. Trebuia să te duci și să-i aprinzi tu lumînarea, să vadă. N-a văzut să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu absurd, nu-mi spusese niciodată te iubesc. Atît. A dispărut. Vorbise fără să-și miște buzele, dar l-am înțeles. Îl zăream printre lacrimi și voiam să nu mai plîng, ca să-l văd încășiîncă. Să nu dispară. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui, ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut ce să fac cu ea. Dar nu era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge, simt că trebuie să te las. Sînt groaznic". Și Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge, simt că trebuie să te las. Sînt groaznic". Și Iordan cel Groaznic s-a însurat, la vreme de vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge, simt că trebuie să te las. Sînt groaznic". Și Iordan cel Groaznic s-a însurat, la vreme de vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș ce teatru. Îi spuneam Veronica Micle, din cauza cocului din bucle spiralate. Cît a mai rămas la Iași, Brăduț mi-a povestit cum l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș ce teatru. Îi spuneam Veronica Micle, din cauza cocului din bucle spiralate. Cît a mai rămas la Iași, Brăduț mi-a povestit cum l-a visat: "Fii liniștit, puiule, i-ar fi spus Iordan. Am crescut din nou, de sub unghii. Mi-e bine. Numai că aici nu se aude nici o muzică. N-am baterii, am rămas fără. Trimite-mi urgent una. Și, dacă o găsești, adu, de la mine de pe pian, Todesfuge. Fuga morții, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii lui Bradutz și de tot ce rămăsese de la Liselle? Pe urmă, de tot ce rămăsese de la Iordan. Cristoase, ce jenant era modul de a-și lăuda miniaturile! Venera numărul impar, adică pe el însuși. Vrei s-o cumperi, Iordaná?" și-mi arăta o porcărioară de satyr priaptic, din praf de oase. "Nu-i mirobolant?" se extazia Brăduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]