512 matches
-
de partea Iranului. O victorie categorică a iranienilor asupra Irakului, ar fi cofirmat hegemonia Iranului asupra zonei, interesele americane privind petrolul arab fiind periclitate. Dacă operațiunea Nimble Archer s-a desfășurat asupra a două platforme maritime iraniene dezafectate în urma atacurilor irakiene anterioare, celelalte două, doborârea zborului 655 și operațiunea Praying Mantis, soldate cu victime, s-au desfășurat în apele teritoriale iraniene, înscriind cele două acțiuni în categoria agresiunii militare fără declarație de război. Ambele acțiuni nu aveau nici o legătură cu protecția
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
din țările aflate în conflict militar nu a reușit să folosească cu maximă eficiență tehnica de luptă și personalul militar angajat în operațiunile militare. Dacă la început Irakul a avut inițiativa, atacând prin surprindere și fără declarație de război Iranul, irakianii nu au reușit să fructifice acest avantaj, împotmolindu-se la porțile orașului Abadan în fața ripostei înverșunate a iranienilor. De cealaltă parte, în ultima fază a războiului, iranienii n-au reușit să treacă de puternica apărare irakiană, un rol crucial avându
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
În plus, Iranul a trebuit să facă față unei adevărate blocade în ceea ce privește armamentul de proveniență occidentală, ca și de piesele de schimb necesare. Improvizând mai mult, atacând mai mult și mai hotărât, Iranul a obținut adesea victoria în fața unor trupe irakiene superioare numeric și mai bine dotate, care luptau în defensivă, dar nu a reușit să obțină o victorie categorică. Cauzele principale au fost utilizarea armei chimice asupra trupelor și populației civile, pasivitatea opiniei publice internaționale și intervenția americană. Pe toată
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
producția internă. După ce Irakul a trecut în defensivă, la începutul anului 1981, Iranul a utilizat din plin numeroase forțe de infanterie, compuse din militari de carieră, gărzi revoluționare și voluntari, pentru a recupera teritoriul pierdut, prin asalturi succesive asupra pozițiilor irakiene. Aceste asalturi au fost dominate de infanterie, fără a fi însoțite însă de suport aerian și de baraje de artilerie, și fără a folosi tancuri și transportoare blindate. Deși ar fi trebuit să se soldeze cu pierderi grele de partea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
frontale cât și din spatele apărării, urmate de un atac nimicitor cu forțe proaspete și experimentate la răsăritul soarelui, s-a dovedit extrem de eficientă în prima parte a războiului, micșorând drastic numărul de pierderi ale forțelor iraniene. Schimbarea ulterioară a tacticii irakiene în apărare, a determinat pe iranieni să renunțe la tactica "valurilor umane", în favoarea operațiilor ce foloseau trupe speciale, parașutate în spatele pozițiilor irakiene. Din punctul de vedere al numărului de vehicule blindate, dispunând la începutul războiului doar de 1700 de tancuri
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
eficientă în prima parte a războiului, micșorând drastic numărul de pierderi ale forțelor iraniene. Schimbarea ulterioară a tacticii irakiene în apărare, a determinat pe iranieni să renunțe la tactica "valurilor umane", în favoarea operațiilor ce foloseau trupe speciale, parașutate în spatele pozițiilor irakiene. Din punctul de vedere al numărului de vehicule blindate, dispunând la începutul războiului doar de 1700 de tancuri de luptă și 250 de tancuri ușoare, Iranul se situa în inferioritate față de irakieni, iar această situație s-a menținut cu mici
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Khorramshahr, Abadan, Ahvaz, Dezful și Susangerd s-a soldat cu pierderi grele pentru irakieni. Intrarea tancurilor în orașe, fără sprijin al infanteriei și trupelor speciale care să curețe clădirile de atacatori izolați, s-a dovedit fatală pentru majoritatea echipajelor tancurilor irakiene. Același lucru îl vor păți iranienii în 5 ianuarie 1981, când trei puternice regimente de tancuri iraniene, aparținând armatei regulate, conduse de primul președinte iranian, Abolhassan Bani Sadr, vor ataca fără sprijin de infanterie orașul Susangerd, fiind decimate de apărarea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
lucru îl vor păți iranienii în 5 ianuarie 1981, când trei puternice regimente de tancuri iraniene, aparținând armatei regulate, conduse de primul președinte iranian, Abolhassan Bani Sadr, vor ataca fără sprijin de infanterie orașul Susangerd, fiind decimate de apărarea antitanc irakiană. Bani Sadr voia să demonstreze astfel liderilor religioși superioritatea unei armate regulate față de gărzile revoluționare. Acest eșec militar a grăbit îndepărtarea lui de la putere, iar iranienii și-au reconsiderat tactica luptei în orașe, dar și tactica generală a luptei în
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
inferioare celor occidentale. Procedând la fel ca și irakienii, iranienii s-au dotat și ei cu lansatoare de rachete antitanc, ghidate optic sau cu cablu, montate adesea pe vehicule de teren, pe care le-au utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra. Multe astfel de lansatoare de rachete au fost obținute din SUA prin contrabandă, cu precădere în 1985-86. Deși armamentul era de ultimă oră, rata
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
s-au adăugat obstacolele naturale care limitau mobilitatea tancurilor, au făcut din acestea o țintă ușoară pentru trăgători izolați echipați cu aruncătoare portative de grenade antitanc, de tip RPG-7, extrem de ușor de mânuit chiar și de către un civil. Trupele blindate irakiene au reușit să avanseze în teritoriul iranian cu mari pierderi. Și mai catastrofale s-au dovedit a fi pierderile în lupta urbană, toate acestea determinându-l pe Saddam Hussein să-și reevalueze concepțiile privind rolul infanteriei la sol. Cu toate
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
realizat pericolul răsturnării regimului Baath, în cazul unei victorii categorice a trupelor iraniene. Deși mulți înalți responsabili irakieni a subliniat încă de la începutul războiului importanța echipamentelor de vedere pe timp de noapte, furnizarea acestora de către URSS a întârziat, punând trupele irakiene în dificultate. Această aparatură a fost introdusă treptat spre sfârșitul războiului, atât de irakieni cât și de către iranieni. Precizia loviturilor de artilerie a crescut de asemenea după 1982, de ambele părți, aceasta datorându-se cu precădere faptului că războiul se
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
chimice contra civililor iranieni în zone adiacente centrelor urbane lipsite de protecție contra acestui tip de atac."" Încurajat de această declarație, Iranul a cerut despăgubiri de război, pe care nu le-a primit niciodată. Singura concesie făcută de noile autorități irakiene a fost să-și ceară scuze în 2005 pentru începerea războiului. Cu toate acestea, încurajați de atitudinea ambiguă a Consiliului de Securitate vis-à-vis de crimele de război comise de irakieni, intoxicați de propaganda irakiană, de informațiile vehiculate de CIA, cunoscând
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
voie pentru a deveni martiri. Trupele armatei regulate, Gărzile Revoluționare paramilitare și clericii, toți nu aveau decât cuvinte de laudă pentru acești tineri, cunoscuți drept Basij, pentru rolul extrem de periculos pe care-l jucaseră în acțiunea de pătrundere în liniile irakiene. Ei au deschis calea, alergând de-a lungul câmpurilor minate, pentru a curăța terenul pentru atacul infanteriei. Având banderole albe în jurul capului, simbolizând îmbrățișarea morții, și strigând Martir!Martir!, literalmente și-au croit calea către ceruri. Numărul lor n-a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
impresia unui număr mare de atacatori, a unui "val" de atacatori. Evident că în lipsa dispozitivelor de vedere nocturnă, aceste atacuri conduceau adesea la o ripostă haotică a irakienilor, cu o masivă risipă de muniție, dând impresia unui atac "masiv". Trupele irakiene, saturate de astfel de atacuri nocturne, erau atacate în zori de grosul trupelor de asalt. Ulterior, iranienii și-au perfecționat tactica, prin infiltrări de trupe de desant aerian în spatele liniilor inamice, care să le taie acestora retragerea și liniile de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
loveau în mod constant satele arabe, poduri, baze militare, și organizau ambuscade pe căile de acces dintre satele și bazele militare arabe. Sharon a relatat în autobiografia sa: Ca urmare a rolului său într-un raid de noapte asupra forțelor irakiene de la Bir Adas, Sharon a fost avansat comandant de pluton în Brigada Alexandroni. După proclamarea Statului Israel și declanșarea Războiului de Independență a acestuia, plutonul lui Sharon a oprit înaintarea irakienilor la Kalkiliya. Sharon era considerat un soldat călit și
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
50.000 de soldați în Irak până la sfârșitul lui 2011. La 19 august 2010, ultima brigadă de combatanți americani a ieșit din Irak. Trupele rămase au trecut de la operațiuni de luptă la antiterorism și la antrenarea, echiparea și consilierea forțelor irakiene de securitate. La 31 august 2010, Obama a anunțat că misiunea de luptă a Statelor Unite în Irak a luat sfârșit. La 21 octombrie 2011, președintele Obama a anunțat că toți militarii amenricani vor părăsi Irakul la timp pentru a veni
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
un teatru de război de primă importanță, temându-se de o invazie germană în regiune. Germanii nu au atacat însă aici. Au avut loc însă lupte dintre Aliați și trupele Regimului de la Vichy din Siria și Liban și a celor irakiene (Războiul anglo-irakian). Forțele italiene din Africa de nord depășeau din punct de vedere numeric pe cele ale Aliaților. Totuși, Aliații au fost capabili nu numai să se apere cu succes împotriva atacurilor italiene, dar și să organizeze contraofensive încununate de
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
poarte arme. Irakienii au încercuit baza de la Habbaniya și i-au avertizat pe britanici că orice activitate militară avea să fie considerată un act ostil, ceea ce ar fi dus la atacarea imediată a bazei. Piloții britanici au bombardat însă pozițiile irakiene folosind avioanele de antrenament modificate și i-au alungat din jurul bazei militare. Mai multe coloane militare britanice au pornit din Habbaniya, Palestina (azi Israel) și Basra spre Bagdad cu intenția declarată de a pune capăt loviturii de stat. Britanicii și-
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
a dus deseori la sancționarea sa. Orientul Mijlociu este cuprins de conflicte: în 1990, Irakul condus de dictatorul Saddam Hussein a invadat Kuweitul pentru a avea o deschidere largă la mare. Atunci, o forță multinațională condusă de SUA au respins trupele irakiene, fără că acestea să incendieze puțurile petrolifere din Kuweit. Îngrijorarea stârnită că Irakul producea arme de distrugere în masă a dus la formarea unei coaliții conduse de SUA, care a invadat Irakul în 2003 și a înlăturat regimul militar al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și jumătate de ocupație, ultima unitate combatantă a forțelor militare ale SUA a fost retrasă complet. Totuși în țară vor rămâne prezenți până la 50.000 militari americani pentru misiuni speciale, necombatante, așa cum ar fi antrenarea forțelor de securitate și antiteroriste irakiene. Irakul se află pe teritoriul vechii Mesopotamii, locul de naștere a unor culturi timpurii, precum cele ale sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. În 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu. În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a
Irak () [Corola-website/Science/296842_a_298171]
-
poporul kurd, iar steaua roșie a lui Iștar reprezenta trecutul antic al țării și minoritatea „asiriana”, formată din creștini caldeeni, asirieni sau sirieni. Acest drapel irakian este permis în prezent în zona autonomă kurdă, care, în schimb, nu admite steagurile irakiene cu numai culorile panarabiste folosite în 1963-2008. După răsturnarea în 1963 a lui Al Kassem de către Partidul Baas, nour regim a adoptat la 31 iulie 1963 o versiune modificată a steagului irakian pan-arabist (legea 28 din 1963). Culorile panarabiste
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
a fost implicată în luptele din Orientul Mijlociu din primele zile ale intrării Italiei în război. În timpul războiului anglo-irakian, avioanele germane și italiene au făcut escală și au realimentat în Siria controlată de Regimul de la Vichy. Aceste avioane pretindeau că sunt irakiene, fiind pictate cu însemnele statului asiatic. Preocupările aliaților cu privire la creșterea influenței Axei au dus la declanșarea campaniei Siria-Liban. În timpul unuia dintre cele mai puțin cunoscute incidente ale războiului, aviația italiană a bombardat orașele Palestiniene. La mijlocul lunii octombrie, italienii au bombardat
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
pilotul grav rănit din epavă în flăcări a unuia dintre aparate înainte de a cădea victima gloanțelor inamice. Războiul de opt ani dintre Iran și Irak din anii 1980 a avut ca rezultat implicarea elicopterelor iraniene AH-1J Cobră atât împotriva blindatelor irakiene cât și în luptele aer-aer împotriva aparatelor Mi-24 „Hind“. Timp de mai mulți ani au existat discuții despre cum se vor comportă agilele elicoptere Cobră în confruntările cu mult mai rapidele și mai greu înarmatele aparate „Hind“. Unul sau
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
acest rezultat poate fi atribuit și instrucției superioare a tanchiștilor israelieni. Israelul are în dotare în prezent o variantă îmbunătățită a tancului M60, denumită Magach. În timpul Operațiunii "Furtună în Deșert", tancurile M60 americane s-au dovedit a fi superioare tancurilor irakiene T-55, T-62 și T-72. A existat chiar și un caz în care un proiectil APFSDS tras de un M60 a perforat blindajul frontal al unui tanc T-72 și a ieșit prin spatele tancului, însă acest lucru
M60 (tanc) () [Corola-website/Science/321465_a_322794]
-
familii sărbătoresc evenimentul alături de rude și prieteni. Cu această ocazie se stabilește și data nunții, iar în acest interval tânărului îi este permis să-și viziteze viitoarea soție, dar nu poate rămâne singur cu ea. Multe din tradițiile de nuntă irakiene s-au perpetuat până astazi, existând o simbolistică aparte pentru fiecare etapă: Noaptea hennei (Arabă: "ليلة الحناء , laylat al-henna"') este un obicei de nuntă obligatoriu la arabi, fiind strâns legat de vechile credințe conform cărora henna are puterea de a
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]