2,305 matches
-
multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și lucrurile care se întâmplă în vis. Dacă primele te plictisesc și te supără, celelalte dimpotrivă, te atrag și te înfricoșează.” (32) După cum afirmă Marina, cea de-a doua
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
care curge o frumoasă apă albastră este Cascadă Bigar. Este atat de impresionantă încât cei de la The World Geography au plasat-o în fruntea topului cascadelor unice din lume. Și e în țara noastră, trebuie neapărat să o vizitezi. Peisajul ireal care ți se conturează în minte se află chiar în județul Caras Severin. 2. Un loc desprins parcă din Paradis, de un albastru pur este Laguna Albastră. Apărută recent în imediata apropiere a comunei clujene Aghiresu, este înconjurată de pietre
Top 10 destinatii mai putin cunoscute din Romania [Corola-blog/BlogPost/95966_a_97258]
-
XIV. NOSTALGII SI AMINTIRI, de Aron Sandru , publicat în Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016. Satul meu Greblești, este încorporat în regiunea ce se cheamă Țara Loviștei, plină de frumuseți ireale și aproape mistice, ce au rămas neschimbate parcă de la facerea timpului. Fiu de cioban, ce am lăsat obștea natală, pentru drumurile străinătățurilor amare, acum duc până în străfundul ființei mele dorul locurilor unde m-am născut și am crescut liber ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385255_a_386584]
-
împreună cu părinții mei, căci în neamul nostru creșterea oilor era o tradiție respectată cu sfințenie. Acolo, prin munți, pe la amiază, sătul de ... Citește mai mult Satul meu Greblești, este încorporat în regiunea ce se cheamă Țara Loviștei, plină de frumuseți ireale și aproape mistice, ce au rămas neschimbate parcă de la facerea timpului.Fiu de cioban, ce am lăsat obștea natală, pentru drumurile străinătățurilor amare, acum duc până în străfundul ființei mele dorul locurilor unde m-am născut și am crescut liber ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385255_a_386584]
-
aripă, mă opresc parcă să merg în codrul de arnici. În cărți aveam scrise drumurile mele și le-am citit munților și apelor, negurilor de pe mlaștini și soarelui. În curând voi spune: Am douăzeci de ani, și pădurile vor vui ireal de adânc. În zarea ceasului aud tropotul calul alb. Azi voi primi pe cel mai frumos voievod. Îi voi întinde prosopul meu țărănesc întâmpinându-l cu pâine și sare. CELE PATRU VÂNTURI Cele patru vânturi din Ceahlău m-au căutat
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > ANIVERSAREA SAPTEZECISIDOI... Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ANIVERSAREA ȘAPTEZECIȘIDOI Când ajungi la șaptezecișidoi ani ți se pare ireal. Pentru un om obișnuit nu pare așa. Dar dacă tu individul LEONTE Mihai te-ai confruntat în viață cu multe probleme deosebite, azi când treci în anul șaptezeișidoi ești cumva contrariat că ai reușit să depășești multe probleme, devii mai
ANIVERSAREA SAPTEZECISIDOI... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361277_a_362606]
-
își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele. Ca urmare, la un prim contact cu textul, ceea ce frapează este referențialitatea cvasi-absolută, netrucată, mai exact spus: exhibarea aparenței - în fond, nălucirea ei (“...realitatea cea mai ireală”, Avionul). Îi succedă încadrarea acesteia în convențiile literaturii, apoi identificarea referinței cu semnul, apoi subminarea și disoluția semnului, apoi întrezărirea iluziei, apoi nimicirea eului obiectiv și a celui subiectiv, apoi revelația neantului și (eventual) a vacuității. Astfel, se instituie un
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
al evenimentelor: “Tu cu toată tinerețea/ (țâșnită prin blugi)/ în mers în ținută/ alergi.../ printre siluete cu fețele palide/ înaintând abstract către havuzul cu pești/ și mai departe/ spre tăcerea subțire ca o ceață/ din fața catedralei unde s-a căzut/ ireal sub primele gloanțe”. Ea, strada, este, în egală măsură, păstrătoarea urmelor istorice ale orașului, evocă apartenența lui “imperială”, pe care “ochiul postum” al poetului o caută, pentru a reînvia pe retină trecutul, deopotrivă incert, deopotrivă utopic : ”Mă îndepărtez apoi aiurea
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
este recunoscută pentru priveliștile spectaculoase, preparatele culinare specifice, dar mai ales pentru Mosquito Bay (Golful Țânțarului). Aici poate fi observat un fenomen remarcabil, rar întâlnit - „deranjate” de orice mișcare bruscă, milioane de insecte fosforescente își iau zborul, formând o imagine ireală. Zona centrală se caracterizează printr-un relief muntos cu vârfuri foarte înalte, ceea ce determină un climat rece pe tot parcursul anului, bogat în precipitații. Datorită condițiilor geografice, zona se remarcă printr-o agricultură foarte dezvoltată. Locul este o destinație ideală
Agenda2005-43-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284346_a_285675]
-
până acum șoptite în taină. Este o decopertare a sufletelor la întâlnirea cu Dumnezeu. Fiecare privire aruncată în oglindă este întâlnirea cu noua personalitate care aștepta cuminte să intre în rol. Dedublarea face victime atât în real cât și în ireal. Pasiunea dintre Anna și Ioan este un festin intern. Extern, este greu perceptibilă. Ambii sunt conectați la simplitatea iubirii universale. Fiecare a oferit celuilalt doar dragostea divină pe care au lăsat-o să curgă prin ei și pe care au
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
roman în desfășurare pe filele vieții un slalom printre piedici și situații imprevizibile o întrebare fără răspuns un răspuns fără întrebări o linie trasată pe harta lumii o poveste trecută în istorie istorie necrisă, neterminată, modificată nimic sigur, real sau ireal, iluzoriu sau palpabil concret sau abstract ... un contract în alb .. un fir de ață ... de nisip ... sau nimic un om ... Camelia Constantin aprilie 2016 Referință Bibliografică: Un Om / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23
UN OM de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385006_a_386335]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > SOMNUL ORAȘULUI ( III ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Vag, focul din cămin, încet se stinge... Un ultim vers mocnește, ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare, Un menestrel, aed cuprins de ger, Nu are somn... Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni, în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
unde, parcă Moș Timpul s-a îndrăgosti de acest loc de basm, păstrând totul nealterat de trecerea sa: ființe și locuri. Mirific Plai Loviștean, loc ancestral învăluit în legendă, leagăn de poveste ce ne-ai încântat viețile cu frumusețile tale ireale, binecuvântat să fii de Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Astfel de amintiri efemere, precum și altele asemenea pline de nostalgie, cu dulceața și câteodată cu amărâciunea lor, sunt baza a ceea ce suntem cu toții astăzi, căci fără de trecut nu poate exista
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
simțit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii și filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat continuând să alunece pe mare... un timp am crezut că acest peisaj ireal mă poate absorbi în el, de aceea am zis: clipă, o, rămâi! Hotărăște-te Târăști șalul idealurilor după tine până când se-nțepenește în roțile automobilului, sugrumându-te. fă-ți curaj și sparge-i stresului o arcadă: pe cea stângă să
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Articolele Autorului Luminile au înnoptat încet Țâșnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină... Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține-n brațe-n acest vis, O, fuge sângele
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
favorită a profei de latină, o apariție mereu cernită și pe care nu o putuse suferi vreodată. În sala de operații venise și Cami. Zâmbea. Lumina puternică a becurilor, făcea ca siluetele celor din echipa de chirurgi să-i pară ireale. Printre scurtele indicații pe care i le dădeau - să-și scoată bluza, să vină mai aproape, glumeau între ei, râdeau... i se părea că asistă la joaca unor copii puși pe șotii. Apoi a mai putut privi câteva secunde acul
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
știu, în schimb, în ce măsură, împlinim în practică cunoștințele teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Și din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
Societatea actuală însă este marcată, prin mass-media și publicitate, de forța limbajului care propune un consumism feroce și o serie de valori cu totul străine de Ortodoxie. Paradoxal, epoca nu este una a comuniunii, ci una a „comunicării”, „socializării” în ireal, ce determină de fapt criza socială care, la rândul ei, „este determinată de alte crize: economică, militară, politică, criza familiei”. Preasfințitul Părinte Dr. Episcop Emilian Lovișteanu ne propune, prin tema „Omul între criza socială și criza spirituală”, „să reflectăm (...) la
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
cugete în lacrimi umpleau spirite, reînviindu-le odata cu ele! Liniști tulburătoare în suflete răvăseau ființa omenească, în simplitatea ei complexă, încercată de propriile-i patimi dintotdeauna, asemeni unor furtuni, oprind secunde întregi totul în loc, la fereastra între realitate și ireal, unde imaginația se strecura cu tot ce avea mai sumbru în ea... Gânduri mii își făceau loc printre umbre ale trecerilor de nori, aducând cu ele fiori dulci-amărui, sentimente amestecate și plăsmuiri amețitoare, care împingeau adesea trupuri spre margini de
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un ideal, Mă bucur să te știu de dor purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele de stele tot căzând, Trecu fără popas de Zoroastru Și-alăturea de floare
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart...Anii, prin atâtea pierdute poteciPerdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumăîmi licăresc a mea fără de margini durere!Te văz printre raze, azurul de noapte senină...Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tineDar fugi și dispari
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-n fiecare. Un drum de stele îmi așezi-n cale Pătrunse de lumini nepieritoare, Fericită,vreau să-ti dau a mea candoare Să-ți cânte-n surdină când te doare! Sufletu-mi tace doar cântă-n chitare O muzică aproape ireal de-amețitoare Simt că ești tu acela,iubindu-mă cu-ardoare Te rog să-mi compui in continuare! De visez,nu vreau să mă trezești Cu-acele nesfârșit de grele zile lumești, Oferă-mi himera de-a trăi-n poezie
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]
-
continentul nord american? Puteți face o paralelă între viața din țară și cea din Arizona? ce vă place și ce vă displace... - Oh, nimic nu seamănă cu nimic. Arizona “cea secetoasă”, cum e supranumită, este un ținut fascinant: un peisaj ireal pictat în culorile nisipului. Întinderi nesfârșite cu o vegetație joasă, uscată, ard vară de vară, la temperaturi de 50 grade C si chiar mai mult, străjuite de cactuși singuratici, contorsionați în poziții înspăimântător de umane, ciuruiți de păsări care caută
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
îndeplinite toate mofturile, să mai ai și statut de școlit la oraș, înconjurat de dragostea verilor mândri de un așa cocon, ce să mai spun? E prea obositor pentru un om bătrân să păstreze în memorie o astfel de copilărie ireală. Dar ieșirile la Liman, sau la Mare, La Tuzla? Să nu te grăbești să te întorci la Ismail cu toată chemarea Dunării de sub Râpa Mănăstirii?! Cred că spune mai mult decât ceea ce aveam de povestit după întoarcere, stârnind invidia copiilor
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]