KorAP: Find »[drukola/base=irealitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...30 >

733 matches

Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746

care împiedică confruntarea sinelui cu sine. Personajele lui Blecher învață ,,să prelucreze moarea în registrul vieții"279, ajung să se confrunte cu propriul lor sfârșit ca posibilitate. Ipostaza cu care se identifică atât Emanuel, cât și personajele din Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată este aceea de ,,a fi întru sfârșit", raportându-se în mod constant la moarte. Aceasta este, de fapt, ceea ce Heidegger numea ,,suprema mea posibilitate, putința mea de a fi proprie"280. Moartea trăită ca posibilitate nu

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
adevăr, într-adevăr, ar fi vrut să nu se mai atingă de atâta perfecțiune. Ce-i folosea libertatea și curățenia altui trup?293. Până la acest moment, constatăm un ritual al iubirii pe care-l practică și naratorul-personaj al Întâmplărilor în irealitatea imediată, în povestea pe care o trăiește cu Clara: ,,... fără început aventura noastră nu putea avea loc" 294. Observăm astfel că, poveștile de iubire pe care le trăiesc personajele lui Blecher urmează un ritual precis care presupune reluarea la nesfârșit

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
părăsiri temporale a trupului de către suflet, pregătind în același timp reîntoarcerea sufletului în ființa androgină, în rebis. La Blecher, ritualul nu parcurge toate etapele misticii erotice indiene, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu personajele lui Eliade. Atât în Întâmplări în irealitatea imediată, dar mai ales în Inimi cicatrizate, acest ritual erotic începe precum ritualul maithunei, sfârșind prin a fi asimilat cu cel al bolnavului care conștientizează dureros, zilnic, lipsa libertății sale. Emanuel admiră și iubește la Solange tot ceea ce el nu

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
aceeași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele 305. Primele două romane ale lui Blecher vorbesc despre tentativa eului de a scăpa de sine. Întâmplările în irealitatea imediată aduce în prim plan nevoia evadării eului în ireal, impulsionat de dorința metamorfozării continue în vederea găsirii unei alte identități iar Inimi cicatrizate descrie demersul eșuat al personajului de a se folosi de eros pentru a avea libertatea mult visată

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
însuși a fost atras de tablourile pictoriței Lucia Demetriade-Bălăcescu cu care a purtat în epocă o corspondență activă, participând la expozițiile acesteia. Prin suprapunerea romanelor lui Blecher, observăm intenția aproape programatică a creatorului de lume, mai ales în Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată, de a transforma realitatea, de a ieși din ea. Reprezentarea subiectivă a lumii și distorsionarea intenționată a acesteia în vederea creării unor momente emoționale unice sunt doar două aspecte care leagă opera lui Blecher de pictura expresionistă

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
1903326 Este interesant modul în care se produce distorsionarea realului și felul în care această nouă realitate formată, prin reprezentările grafice la care trimite, poate avea multiple conotații. Traseul pe care Blecher îl parcurge, de la primul său roman, Întâmplări în irealitatea imediată, până la ultimul, Vizuina luminată, reprezintă un demers al autorului de la încercarea de distorsionare a realului la crearea unei suprarealități în care, sub influența oniricului, lucrurile nu mai coincid cu logica noastră. Care este scopul acestei ieșiri din lume? De ce

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
real pe care în mod intenționat Blecher le vrea sub o altă formă? Răspunsul la ultima întrebare ar lămuri și problema obsesiilor autorului și a metaforelor textuale. O primă reprezentare subiectivă a lumii o avem în incipitul romanului Întâmplări în irealitatea imediată. Deformarea realității începe la Blecher cu deformarea eului care ocupă spațiul acestei lumi. Astfel, una dintre ,,metaforele obsedante" ale prozei lui Blecher este cea a unei noi identități. Iată modul în care se percepe naratorul-personaj al acestui roman: Senzația

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
gândirii sale reflexive. Nu de puține ori, Blecher a exprimat direct intenția sa de a se sinucide (intenție menționată și de Mihail Sebastian în scrierile sale). Interesant este că un fragment sinonim celui redat mai sus, din paginile Întâmplărilor în irealitatea imediată, poate fi identificat și în ultimul roman al lui Blecher, Vizuina luminată. Aflat la capătul puterilor, naratorului-personaj îi încolțește în gând ideea sinuciderii cu cloroform, chiar înainte de operația la care urma să fie supus. O expresie a eului în

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
tot ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Salvarea lui Blecher, ca și în cazul lui Munch care va ține Jurnalul unui poet nebun, dar și a lui Novalis și Kierkegaard, se află în scris. Jurnalul care îmbină realitatea cu irealitatea și nu în ultimul rând cu actul confesiv funcționează ca un pretext pentru ceea ce Kierkegaard numea ,,studiul sufletului". Două alte picturi celebre ale lui Munch, intitulate Autoportret, au un detaliu comun semnificativ ochii închiși ai bărbatului reprezentat. Edvard Munch, Autoportret

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă și dorește o metamorfozare a ceea ce i-a fost dat să fie, creând în acest scop lumi imaginare, al doilea roman al lui Blecher, Inimi cicatrizate, poate

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
pe Blecher de arta suprarealistă este în primul rând tentația de explorare a subconștientului uman. Blecher încearcă să surprindă mecanismul real al gândirii într-o situație limită a existenței lui. Influența poeticii suprarealiste se observă încă din paginile Întâmplărilor în irealitatea imediată, în fascinația aproape obsesivă pentru artificial, pentru kitsch, lumea întreagă fiind un imens panopticum, dar și în asemănarea pe care, de exemplu, Andreea Răsuceanu o menționa în Observatorul cultural dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-vid" al lui Blecher

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
picturilor suprarealiste ,,colaje de imagini" din visele naratorului. Primul ,,vis" al naratorului-personaj din textul Vizuina luminată este legat de propria moarte temă fundamentală a creației pictorilor suprarealiști. Nu este prima dată când moartea este ,,gândită" de naratorul-personaj. În Întâmplări în irealitatea imediată și Inimi cicatrizate există fragmente întregi care pot fi relaționate de acest vis. Suprapunând acele fragmente din romanele lui Blecher care trimit în mod explicit la ideea morții, a modului în care naratorul-personaj își imaginează cum va muri, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
mine când am aspirat cloroformul pe masa de operație 365. Imaginea celui care moare, trecând astfel într-un alt posibil nivel al existenței sale, contopindu-se cu natura, este frecvent întâlnită și în primul roman al lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Fragmentul amintește de celebrul tablou al pictorului român, Sabin Bălașa, Clay man. Sabin Bălașa, Omul de lut 366 Ideea conform căreia moartea este un nou început și nicidecum un sfârșit apare frecvent în opera lui Bălașa, personajele sale se

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
sau să-și amâne moartea printr-o boală prelungită. Boala este cea prin care personajul păcălește moartea, pe de-o parte, iar pe de altă parte îi oferă ,,deschiderea" de care un om sănătos nu poate beneficia. În Întâmplări în irealitatea imediată, simțurile personajului se dilată în spațiile străine. De obicei nu suportam niciodată singurătatea într-o cameră necunoscută. Dacă trebuia să aștept, în câteva clipe venea leșinul suav și teribil... Priveam cu ochii deschiși tot ce era în jurul meu, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
nicio parte a capului 381. Portetul personajului continuă cu detalii despre îmbrăcăminte, la fel de năucitoare ca cele ale înfățișării sale fizice pe care le vom regăsi și în alte povestiri ale scriitorului american. O descriere oarecum similară întâlnim în Întâmplări în irealitatea imediată, în portretul pe care naratorul-personaj îl face medicului care-l consultă: Era un om mic de statură cu capul în formă de ou. Extremitatea ascuțită a oului se prelungea cu o bărbiță neagră veșnic agitată. Ochii mici și catifelați

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
mai cumplite crime. El refuză să fie singur. El este omul mulțimii. În zadar îl urmăresc, căci nu voi mai afla nimic despre el sau despre faptele sale391. Aceeași repulsie de a sta singur o are și personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată. În Inimi cicatrizate, în momentul despărțirii de Solange, Emanuel se refugiază tot ,,în lume" și nu în solitudine reacție normală după o experiență eșuată. Dorința acută de ,,a fi în lume" se explică prin imboldul de nestăvilit pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
și subiectivitatea au un rol fundamental, trecerea de la obiectiv la subiectiv și invers realizându-se dacă ,,nivelurile de realitate sunt corespunzătoare nivelurilor de percepție" și respectiv, ,,nivelurile de percepție corespund cu nivelurile de realitate"407. Primul fragment al Întâmplărilor în irealitatea imediată, și acesta nu este singurul, este elocvent pentru a demonstra ,,modelul transdisciplinar al naturii" propus de Nicolescu. ,,Natura obiectivă" este subiectivizată în urma unei alfel de percepții a realității: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
diferite motive, nu putem vedea: pentru a merge ,,dincolo" trebuie să cunoaștem foarte bine lumea în care trăim, atât latura socială, cât mai ales cea interioară. Fără cunoașterea/ recunoașterea sinelui, interiorului, limita nu poate fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
orizontul unor noi experiențe, orientate de dorința naratorului-personaj de a transcende limitele propriei individualități, într-o nouă încercare de a integra datul exterior, fie el profan sau sacru. În cazul lui Blecher, acuratețea trăirii se menține atât în Întâmplări în irealitatea imediată, cât și în Vizuina luminată, prin transcrierea directă a acesteia, într-un discurs al persoanei întâi. Perspectiva narativă este ulterioară trăirii: ,,tot ce scriu a fost cândva viață adevărată"448. Conform teoriei lui Eliade viața trebuie concepută fără "punți

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
prezența eidos-ului, iar adevărul este și posibilitatea repetiției în reamintire. Textul lui Blecher înscrie și include în el trăirea autorului lui, trăire care poate fi oricând validată. De aici și autenticitatea discursului persoanei întâi. În cazul ambelor texte Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată se poate decoda o schemă preexistentă a unei experiențe trăite, care apare dintr-o perspectivă contemporană evenimentelor, fiind reluată și redimensionată dintr-o perspectivă ulterioară. Astfel că putem citi, în cazul ambelor romane, o încercare de

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
p. 9. Blecher, Max, Limite III, în Bilete de papagal, An III, n. 471 din 24 august 1930, p. 8. Blecher, Max, Corp transparent, București, Editura Bibliofilă, 1934. Blecher, Max, Inimi cicatrizate, București, Editura Art, 2009. Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată, București, Editura Art, 2009. Blecher, Max, Vizuina luminată, București, Editura Art, 2009. Blecher, M., Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență, ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe critice de Constantin M. Popa și Nicolae Țone

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
p. 8. Blecher, Max, Corp transparent, București, Editura Bibliofilă, 1934. Blecher, Max, Inimi cicatrizate, București, Editura Art, 2009. Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată, București, Editura Art, 2009. Blecher, Max, Vizuina luminată, București, Editura Art, 2009. Blecher, M., Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență, ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe critice de Constantin M. Popa și Nicolae Țone, prefață de R. G. Țeposu, București/ Craiova, Editura Vinea/ Aius, 1999. B. Surse secundare Critică și teorie literară

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
Blecher, Iași, Editura Alfa, 2003. Băicuș, Iulian, Max Blecher. Un arlechin pe marginea neantului, București, Editura Universității, 2000. Brăvescu, Ada, M. Blecher un caz de receptare problematic și spectaculos, București, Editura Tracus Arte, 2011. Chiorean, Anca, Patru dimensiuni reale în irealitatea imediată. Eseu despre stratigrafia imaginarului blecherian, Cluj-Napoca, Editura Avalon, 2015. Glodeanu, Gheorghe, Max Blecher și noua estetică a romanului românesc interbelic, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005. Mironescu, Doris, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei, Iași, Editura Timpul, 2011. Țeposu, Radu G.

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
2000. Protopopescu, Al., Volumul și esența, București, Editura Eminescu, 1972. Șuluțiu, Octav, Scriitori și cărți, București, Editura Minerva, 1974. Articole în publicații Bogza, Geo, ,,Cartea lui Max Blecher", în Vremea, nr. 424 din 9 februarie 1936. Brăvescu, Ada, ,,Întâmplări în irealitatea imediată sau modelul narativ al identității", în Tribuna, nr. 146 din 1-15 octombrie 2008. Goldiș, Alex, ,,Note despre poetica lui Max Blecher", în Cultura, nr. 378 din 14 iunie 2012. Ionescu, Eugen, ,,Anul literar 1936", în Facla, nr.1780 din

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
sanatoriu, postfață de Nicolae Manolescu, ediție îngrijită de Florian Ioniță, București, Editura Art, 2009, p. 18. 6 ,,Cu dl. M. Blecher", interviu publicat de Gh. A. Harabagiu în Rampa, 17 februarie 1937, după ,,Tabel cronologic" la Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, cuvânt înainte de Nicolae Manolescu, ediție îngrijită de Florin Ioniță, București, Editura Art, 2009, p. 13. 7 Gheorghe Glodeanu, ,,Experiența prozei scurte" în Max Blecher și noua estetică a romanului românesc interbelic, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005, p. 39. 8 Ibidem

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]