562 matches
-
revoluției politice. În termeni conservatori, egalitatea socială este contrapusă libertății individuale. Amintirile lui Tocqueville sunt un document ce reconstituie patul germinativ al tulburărilor franceze. În acest context al tentației egalitare, sinteza liberal conservatoare este întruchiparea drumului de mijloc. Abandonând opoziția ireconciliabilă dintre progres și reacțiune, ea oferă calea de întâlnire între tradiție și inovația instituțională. În câmpul semantic al conservatorismului, astfel cum sugerează Virgil Nemoianu, conservatorismul moderat mizează pe domesticirea progresului și pe adaptarea solului național la noutatea momentului istoric. Sinteza
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
au fost un singur cap de acuzație. Inerția creștinilor din timpul domniei lui Domițian a creat premizele doctrinei antimilitariste a ereticilor și ale creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a fost identificată în atitudinea ireconciliabilă a procesului de la Ierusalim, în condamnarea superficială și nedreaptă a lui Ponțiu Pilat (10 a.Chr.-39 p.Chr.) și în moartea inocentului Isus. După condamnarea lui Clement și a soției sale Domitilla, Domițian a privit cu alți ochi creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
face anumite greșeli sau păcate.) „Plăcerile sunt cuiele care țintesc sufletul de trup.” (Epictet) Bastonul rupe oasele, dar nu atinge viciul niciodată. Într-adevăr, suferința produsă prin bătaie și plăcerea obținută prin obișnuința cu un anumit viciu sunt stări sufletești ireconciliabile: neputând arăta prin ea Însăși ce Înseamnă binele, bătaia nu poate face altceva decât să-l Îndârjească pe cel care nu vrea să se dispenseze de plăcerea pe care i-o produce dependența de un anumit viciu.) „Cine folosește forța
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exprimă nevinovăția, candoarea, ingenuitatea, incapacitatea cuiva de a se preface). Μ Nu atât faptele sunt mărețe, cât mai ales sentimentele din care ele izvorăsc. Μ Omul lipsit prea mult timp de vreo ocupație poate fi stârnit la orice. Μ Disputele ireconciliabile iau naștere nu atât pentru faptul că fiecare vede lucrurile În felul său, cât mai ales pentru că fiecare se Încăpățânează să creadă că are mai multă dreptate. Μ Deși omul trăiește prin judecată, nu aceasta Îl ridică la valoarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptul că cele două părți prezente Încearcă să dialogheze plecând de la două mulțimi de cărți, sau, dacă preferați, de la două biblioteci distincte și opuse. Nu e vorba numai despre două cărți care sunt În joc, ci de liste de nume ireconciliabile (Dexter și Dexter, Grey și Grey), dat fiind profunda diferență, și chiar incompatibilitatea celor două culturi aflate În confruntare. Am putea numi bibliotecă interioară mulțimea cărților - sub-mulțimea bibliotecii colective de care aparținem cu toții - prin care se construiește Întreaga personalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
continuator, din multiple puncte de vedere, al avangardismului. Apoi, Alina-Iuliana, prin îndârjirea cu care-și expunea ideile ori de câte ori avea ocazia, m-a făcut să înțeleg că, de fapt, noi ne îndreptam spre perceperea unor lucruri sensibil diferite, dar nu neapărat ireconciliabile. "Fenomenul" deconstructivismului este, în viziunea autoarei, unul cu bătaie lungă, instaurat în fibra creației și întreținând cu limbajul o relație metamorfotică, de continuă transformare și de luare în posesie a unor sensuri noi. Deconstrucție înseamnă reconstrucția textului poetic sub o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creației se adunau nori negri. Încă de la sfârșitul anilor '50 dragostea ei pentru Grace se schimbase, sau mai precis se clătina; nu se micșora dar își schimba particularitățile și nuanța, și asta cel puțin îi tăia elanul. Nu existau diferențe ireconciliabile de exemplu, faptul că Grace adora copiii și dădea constant petreceri pentru ei în timp ce Yourcenar evita compania lor și se socotea amenințată în cele din urmă, exercitau presiuni natura legăturii lor și tipul de control pe care fiecare îl deținea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de evoluția gîndirii științifice, dobîndesc, dacă le introducem în istoria culturală a veacului, o semnificație deosebit de importantă. De fapt, putem vedea aici o dublă mărturie. Mai întîi, e vorba de teama de inevitabila confrantare între două sisteme de valori socotite ireconciliabile, ce vor fi curînd reprezentate de două biserici, cea a învățaților și cea a preoților, revendicîndu-și și una, și cealaltă o aceeași infailibilitate. Apoi, e vorba de un refuz al civilizației, acuzată că pune în cauză principiul indivizibilității "modelului uman
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
orice acțiune colectivă, orice coordonare au încetat; este starea în care societatea nu apare decît ca o aglomerație de indivizi izolați ce se luptă unii cu alții." Or, așa cum am văzut, în plan intelectual și moral există un conflict aparent ireconciliabil care îi opune, cum foarte bine s-a spus, pe cei ce apără civilizația, cum se consideră liberalii, celor ce-1 apără pe Dumnezeu și care nu vor să contribuie la progresul societății"83. În plan economic, în absența controlului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai cu seamă în ele, și pentru a acorda celor ce pot părea secundare sau neesențiale o importanță și o virtute principale pentru noi. Căci astăzi considerăm fructuoase antagonismele trecutului, pe care cei ce le-au trăit le percepeau ca ireconciliabile, dacă nu chiar fatale. Dialogurile și diversitățile, care erau un soi de sub-produse ale dezbinărilor și conflictelor europene, se înfățișează privirii noastre de astăzi ca produse principale. Astăzi înțelegem că Europa s-a creat și dezvoltat datorită faptului că a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a emis un discurs menit a menține starea de confuzie a societății, pe seama căreia să-și poată face "jocul". Cealaltă s-a refugiat într-un spațiu simbolic, aproape minuscul, care tinde să devină însă tot mai mult expresia unui conflict ireconciliabil între generații. Dialogul este unica șansă, dar puterea l-a respins, sigură pe sine, amnezică, așa cum a fost mai totdeauna în istorie. Și mai totdeauna, dacă nu fără excepție, dreptatea s-a alăturat celor din urmă, în buna logică a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
filosofice complet diferite una de alta (vezi Guba și Lincoln, 1989; Lincoln, 1991; Sechrest, 1991; Smith și Heshusius, 1986). Diferențierile au dat naștere la o polemică acerbă În domeniul cercetării de evaluare. Deși unii cred că aceste concepții filosofice sunt ireconciliabile, se poate totuși contraargumenta că, indiferent de predilecția pentru una din cele două abordări, Între ele există un teritoriu comun important (Yin, 1994b). Și, Într-adevăr, studiile de caz dețin un loc distinct În cercetarea de evaluare (vezi Cronbach et
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
reproducere și îndeosebi de înregistrare [...]. Tehnicilor de reproducere masivă par să le fie asociate tehnici de distrugere [...]. Cinematograful interzice contemplarea." Walter Benjamin, 1991, pp. 166, 169 și 171. "Industria culturală constă în repetiție [...]. Industria culturală rămâne o industrie a divertismentului, ireconciliabilă cu arta. Amuzamentul este prelungirea muncii. Spectatorul nu mai vrea să gândească el însuși [...]. El nu mai poate lua parte la progresul rațiunii [...]. Daffy Duck își primește porția de lovituri ca și nefericiții din realitate, pentru ca spectatorii să se poată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și, mai ales, face imposibilă confruntarea cu alte gusturi, mai puțin generalizate, deci mai puțin puternice. Elemente de dispută Este important să prezentăm elementele din cauza cărora o paradigmă nu este acceptată în mod uniform de toți cercetătorii. Unele opinii sunt ireconciliabile cu altele. Postura sociologului • Absența istoricizării Bourdieu atacă, din anii 1960, viziunea atomistică și mecanicistă asupra pieței, care reduce agenții "la puncte materiale interșanjabile și care face să dispară diferențele dintre agenți" (1997, p. 55). Însă tocmai acestea din urmă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
culturii. Acest fapt îi determină să-și interzică orice întrebare despre categorii, orice anchetă asupra muncii care a fost necesară pentru elaborarea lor. Nu este vorba de o eroare în sens științific, ci mai degrabă de o opțiune care pare ireconciliabilă cu constructivismul: " În lipsa uneia mai corecte, adoptăm aici denumirea utilizată de galerii" (Moulin, 2000, p. 26). În același spirit, unii economiști ai culturii scriu: Într-un sens mai restrâns, apropiat, în fapt, de delimitările administrative adoptate în majoritatea țărilor dezvoltate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
violența ar putea părea banală. Un proiect de scriitură Cititorul, dacă m-a urmărit până aici, va înțelege că această carte va fi una de un gen destul de special. Un pamflet științific? poate că nu, fiindcă genurile sunt cu totul ireconciliabile, dar măcar o știință nereverențioasă, care va ști, la nevoie, să nu umble cu mănuși. Asta nu înseamnă că va sacrifica rigoarea pe altarul polemicii, nici că va fi maniheistă și lipsită de nuanțe. Bineînțeles, primii ei cititori vor fi
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
naivă e inacceptabilă. În joc sunt locul real al elevului în școli și, mai general, procesul educațional într-o societate. Trebuie să ne plasăm la intersecția a două modele sociologice, care se întâlnesc tot mai mult în cadrul constructivismului, în ciuda aparenței ireconciliabile. Pe de o parte, greutatea unei lente emergențe a rolurilor și concepțiilor sociale care au construit școala și, mai general, educația într-o societate dată, cu care trebuie să se pună de acord. Pe de alta, o acțiune posibilă în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sînt foarte asemănătoa- re cu cele ale geților sau ale terapeuților pe care sigur i-a cunoscut. Contemporanii lui l-au considerat cel mai bun teolog al vremii. Marcion a trăit pe la mijlocul secolului ll și a privit iudeo-creștinismul ca fiind ireconciliabil cu mozaismul, manifestîndu-și ostilitatea față de legea moziacă în toate modurile posibile, atît în învățătură cît și în practică. A propovăduit și el un curent gnostic la Roma cam în aceeași perioadă cu Valentinus, apoi s-a despărțit de frăția iudeilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ține să-i păstreze semnele umanității. Flaubert a înțeles bine natură acestui demers când notă că Nana se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conținutul, dar păstrându-i funcția, celebra formulă a lui McCarthy. Orice strategie pare unora mai bună decât confruntarea sinceră cu realitatea... Chiar admițând, fără prea multe obiecții teoretice și practice, armonizarea pe termen lung a valorilor (care ne apar) astăzi ireconciliabile, societatea liberală actuală se confruntă cu enorme probleme. Una dintre acestea este tocmai „coexistența pașnică”, modus vivendi. Nu la scara relațiilor internaționale, unde conflictele nu au dispărut, deși s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noului regim și expresia marii frustrări inițial mai degrabă intuitive, ulterior formulate explicit în termeni politici față de înghețarea subită a procesului revoluționar la 22 decembrie 1989. În fapt, încă din ianuarie 1990, România are a opta între două proiecte politice ireconciliabile: un proiect reformist, al FSN-ului, și un proiect radical al opoziției anticomuniste, care a devenit prin forța lucrurilor și antifesenistă. Proiectul politic al acestei opoziții, al cărui teatru de manifestare a fost inițial strada din zilele de 16-22 decembrie
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din societate susțin valorile competitoare? * Care valori sunt mai consistente comparativ cu alte valori mai largi, astfel ca democrația și libertatea? * Ce valori ar putea sacrifica soluțiile avute în vedere? * Sunt în prezent unele probleme insolubile din cauza conflictelor de valori ireconciliabile? 12.5.5. Istoria naturală a problemelor sociale Ideea unei serii regulate de etape prin care o problemă socială trece în procesul definirii și soluționării acesteia a fost enunțată pentru prima dată de americanul Richard Fuller (1941, p. 320-328) și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată și conștientă de sine, a fost trecută prin ordalia îndoită a slavonismului și grecismului. Românismul nu doar că a supraviețuit acestei judecăți a istoriei, ci a și triumfat lingvistic și politic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu se împiedice de "o serie de lupte naționale sterile", care sunt oricum cauze pierdute (Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
desăvârșit. Lenin a consfințit formula pragmatică "național în formă, socialist în conținut", iar după el, Stalin a postulat teza "socialismului într-o singură țară". Tito în Iugoslavia și mai târziu Ceaușescu în România au fuzionat cele două doctrine politice principial ireconciliabile sub forma "național-comunismului". După aproape două decenii de antinaționalism prezentat ca "patriotism socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a recuperat zestrea naționalistă a tradiției culturale românești, în care a încorporat materialismul-dialectic prescris de paradigma marxist-leninistă. "Naționalismul etnic" (românismul) care și-a atins
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]