1,361 matches
-
această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat în experiență, încă păstrează mult sau aproape totul din seninul pur de primăvară al privirii, încrederea, inocența și zburdălnicia, dăruirea acelui anotimp al entuziasmului iremediabil, înălțarea sufletească și noblețea afectivității... Cine se vrea sau se crede sau se simte în această descriere să ridice două degete... adică hai să găsim o altă chestie mai relevantă. Cine se vrea sau se crede așa să continue să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-a pierdut pe drum conținutul. Marta își privea tatăl cu fervoare, cu o intensitate pasionată, gândindu-se, Acesta e bătrânul meu tată, exagerare scuzabilă la cineva care se află încă în zorii vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar, la naiba, tot groaznic. Orice ai spune tu despre faptul că nu-și va da seama un de se află, are nevoie să se simtă acasă, înconjurat de propriul lui trecut, sau va intra cu siguranță într-o stare iremediabilă de declin ca toți ceilalți nefericiți. Laurence oftă. — Fie. În cazul ăsta, ar trebui să încercăm s-o convingem pe mama ta să-l țină acasă. Deși erau deja în mijlocul străzii principale din Woodbury, Fran se aplecă și îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o melancolie retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acuzatorilor că montarea nu a fost - cum s-a spus - „constructivistă”, ci „sintetică: în alt sens decît de teatru pur, poate. Regisorul a redus la tipic personagiile Căsătoriei. La radiografie ni i-a revelat nuzi, dincolo de carnea care înșală: vidul iremediabil. Ceiace a vrut s’a înfăptuit; în limitele stricte și după prescripțiile textului. (...) deaceia: inutil să dovedești divorțul dintre textul vechiu și regia mecanică. Un regizor poate surprinde valori permanente în orice fel de text; se poate deda la oricîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
periferie, că pentru a picta nu mai au nevoie de peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frumuseții extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul din Meaux. Annabelle rămânea la gimnaziu, pentru Încă un an. El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar la Esbly schimba, lua un automotor. În general, ajungea la Crécy cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mă Îngraș; iar pe măsură ce Îmbătrânesc, devin tot mai angoasat și mai vulnerabil, semnele de respingere și de dispreț mă fac să sufăr tot mai mult. Pe scurt, nu sunt destul de natural, adică destul de animal - iar asta e o tară iremediabilă: orice aș spune, orice aș face, orice aș cumpăra, nu voi putea depăși niciodată acest handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prelevă măduvă osoasă; Bruno reveni pe la ora șase. Se Înnoptase, o ploaie măruntă și rece cădea peste Sena. Christiane era Întinsă În pat, cu spatele sprijinit pe perne. Surâse văzându-l. Diagnosticul era simplu: necroza vertebrelor coccigiene atinsese un stadiu iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni, i se putea Întâmpla În orice moment; medicamentele Încetiniseră evoluția bolii, dar fără s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pur și simplu mult prea agresiv. — Agresiv ? Mă holbez la el, uluită. Dar... e o băutură din fructe. Chestia asta nu are nici un sens. Glen Oil este o companie producătoare de petrol, care emite tone de noxe și aduce daune iremediabile planetei. Panther Prime este o băutură total nevinovată, cu aromă de afine. Cum să fie prea agresivă ? — Vorbesc despre valorile cu care e asociată. Arată spre broșurile de marketing de pe masă. Energie. Elitism. Masculinitate. Însuși sloganul „Nu te opri“. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi-aș fi ținut gura, dacă nu i-aș fi spus nimic Jemimei... I-ar fi cășunat oricum pe el, spune Lissy. Acum te-ar fi dat În judecată că i-ai zgîriat mașina. Sau că i-ai provocat daune iremediabile În zona genitală. Pufnesc În rîs, fără voia mea. Ușa e deschisă violent și tipul cu pene În păr pe care Îl văzusem În culise aruncă o privire Înăuntru. — Lissy ! Aici erai ! Hai, că au adus mîncarea. Și arată super
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta, repetând mișcarea de aruncare a ziarului. Întâmplarea făcea ca Samuel să se întoarcă de la băcănie și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gândească la nimic altceva, decât la el însuși, și a tăiat pădurile, a vândut lemnul, a distrus peisajul, a ucis râul. Care era „civilizatul“ și care, „sălbaticul“? Care dintre cele două culturi ducea pământul și locuitorii lui spre un sfârșit iremediabil? Vor deschide șoseaua aceea și vor extrage cuprul din Masivul Papagalilor, dar, în același timp, vor scoate din păduri lemnul fin. Mai întâi, lemnul de mahon și de balsa; apoi, cedrii; mai târziu, lemnul de capoc și de samán... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită de zid părea cuprinsă - în condiții normale, o astfel de idee ar fi fost pur și simplu o tâmpenie - de o tristețe iremediabilă. Firesc, își spuse, cum să nu fii deprimată dacă lumea nu va mai avea niciodată nevoie de tine? O ploaie inversă va duce la falimentul tuturor celor care confecționează umbrele. Iar eu sunt singurul care știe cine este vinovatul. Țipă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trase după ea și o cortină invizibilă, iar atmosfera redeveni dureros de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase scufundată în întuneric, cuprinsă de o tristețe iremediabilă, se auzi zgomotul făcut de scaunele trase și clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile nimicului, - ce prospețimi secrete îl împing, în mijlocul lumii și al dezolării ei, să refacă edificiul cosmic și faima gîndului? Nu e creația reacțiunea ultimă în fața ruinei și a iremediabilului? Nu reînvie spiritul în preajma deznodământului și a înfundăturilor sorții? - Altcum, de ce nu vine căderea, de ce rămânem verticali când toate au devenit una prin monotonia scârbei și a nimicului? Suferind cu tărie neîmplinirile vieții, te asemeni unui naufragiat care-ar fugi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza și defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Ceea ce este într-adevăr îngrozitor în el rezultă din faptul că noi presimțim în nebunie o pierdere totală în viață, că pierdem tot în mod iremediabil, deja trăind. Continuu să respir sau să mănânc, dar am pierdut tot ce eu am adăugat funcțiunilor biologice. Este numai o moarte aproximativă. În nebunie pierzi ce ai specific, ceea ce crezi tu că te individualizează în univers, perspectiva ta particulară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără nici o credință religioasă, nu rămâne însă nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toată lumea formelor și a categoriilor abstracte se dovedește complet irelevantă în fața morții, iar pretenția de universalitate a formalului și categorialului devine iluzorie în fața iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. Căci niciodată o formă sau o categorie nu vor prinde existența în structura ei esențială, precum niciodată nu vor înțelege rosturile intime ale vieții și morții. Ce poate opune idealismul sau raționalismul în fața acestora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dispărut, uită de fenomenul atât de ciudat al agoniei treptate. Unui om care are sentimentul puternic al morții, ce mângâiere poate să-i ofere separația artificială între eu și moarte? Ce sens poate avea pentru cineva pătruns adânc de senzația iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logică? Sânt nule toate încercările de a devia pe un plan logic probleme de existență. Filozofii sânt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte și prea pretențioși pentru a recunoaște o fecunditate spirituală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
morții; în realitate, ei tremură mai mult decât toți. Dar să nu se uite că filozofia este o artă de a-ți masca sentimentele și chinurile lăuntrice pentru a înșela lumea asupra rădăcinilor adevărate ale filozofării. Sentimentul ireparabilului și al iremediabilului, care însoțește totdeauna conștiința și senzația agoniei, poate explica cel mult o acceptare dureroasă amestecată cu frică, în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul morții. Arta de a muri nu se poate învăța, fiindcă nu prezintă nici o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
explica cel mult o acceptare dureroasă amestecată cu frică, în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul morții. Arta de a muri nu se poate învăța, fiindcă nu prezintă nici o tehnică, nici un complex de reguli sau de norme. Iremediabilul agoniei se experimentează în propria ființă a individului, cu suferințe și încordări infinite. Majoritatea oamenilor n-au conștiința agoniei lente din ei. Pentru aceștia există numai o agonie, aceea care precede intrarea absolută în neant. În conștiința lor, numai momentele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
manifestă caracterul demonic al timpului, în care se desfășoară atât nașterea cât și moartea, creația ca și distrugerea, fără ca în acest complex să se evidențieze o convergență înspre vreun plan transcendent. Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluctabilă împotriva tendințelor noastre cele mai intime. A fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dori-o altcumva, că ești supus unei fatalități implacabile și că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dori-o altcumva, că ești supus unei fatalități implacabile și că timpul nu va face altceva decât să actualizeze procesul dramatic al distrugerii, iată expresii ale iremediabilului și ale agoniei. Nu este atunci neantul o salvare? Dar cum poate să existe o salvare în nimic? Dacă este aproape imposibilă salvarea în existență, cum o să fie posibilă în absența completă de orice fel de existență? Cum nici în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]