661 matches
-
falsului și facilitând intrarea într-o nouă modernitate. O modernitate cu alte valori de sinteză, mai compatibile cu esența naturii umane și cu gestiunea globală a puterii acesteia de a rămâne concordantă cu sine. Omul începe să redevină o sumă irepresibilă de rațiune și sentimente, de contingent și materialitate. În fapt, omul societății cunoașterii intră în propria-i cetate, a celei de a doua și a treia realități (Popper, 2000). Posibilul limitează probabilul, realitatea mișcă aliniamentele sale reale și spre forme
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mod inconștient, la adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! Ă); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
o tradiție ideologică umanistă și modernizatoare, care ar putea îndeplini un asemenea rol, a constituit miza cărții publicate în 1994 la Editura Universității din Iași. Au trecut zece ani. Societatea românească s-a transformat profund. A cunoscut întâi o dorință irepresibilă de schimbare, apoi au început să apară semnele modernizării - în gândirea socială curentă, în funcționarea instituțiilor, în modul de raportare la valori. Au apărut numeroase organizații nonguvernamentale de educație a adulților, și-a făcut simțită prezența un curent favorabil acestui
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
insomnie: „E trecut de miezul nopții. Tensiune nervoasă vecină cu epilepsia. Îmi vine să țip. Mă dor toate membrele. Mă stăpânesc ca să nu explodez în bucăți” (II, 30). Altundeva, amintindu-și de voința de scandal din tinerețe, invocă o „isterie irepresibilă”: „În tinerețe, oriunde mă duceam, îmi plăcea să semăn dezordine. La dineuri, întâlniri, adunări literare, în medii intelectuale sau burgheze, peste tot produceam haos și agitație prin sarcasme sau provocări. Toate astea nu țineau la drept vorbind de o voință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să semăn dezordine. La dineuri, întâlniri, adunări literare, în medii intelectuale sau burgheze, peste tot produceam haos și agitație prin sarcasme sau provocări. Toate astea nu țineau la drept vorbind de o voință premeditată de scandal, ci de o isterie irepresibilă, de o sete de autodistrugere îndreptată spre exterior” (II, 76). Da, probabil că aceasta este explicația cea mai profund-autentică a crizelor de furie de mai târziu, a momentelor de demonism teluric. Sunt și altele, firește, asupra cărora vom insista. Deocamdată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
numește: "unicitatea". Prima propoziție este: "dar setea de viață pulsează în sângele său." Aici mă tulbură adversativul conjuncției care o inițiază. Există un "dar" care te smulge din indistinct sau din inferioritatea bine rânduită a existenței și te mântuie în numele irepresibilei vieți, care e sinonimă cu seducția, cu strălucirea, cu amoralitatea. A doua sintagmă e un rest de propoziție, "placat cu lama rece a gândului asudat de amintire." N-am ce să explic, așa e. Amintirea este o lamă rece, asudată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ori mai curînd fără nimic, în afară de adeziunea și talentul unor artiști ce cred în calitățile prietenului meu. Ca de obicei, mai ales în Ținutul Mioritic, totul trebuia făcut "imediat". Aș minți dacă aș pretinde că am fost cuprins de un irepresibil entuziasm, dar cum "prietenul adevărat, la nevoie se cunoaște", am capitulat și am decis să pun dictonul în fapte. 4. În final, vreme de vreo două-trei ore de conversație telefonică cu Visarion, am trecut în revistă și în detaliu fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia forma anticlimaxului, sau a epilogului, urmând rapid punctului culminant ori fiind chiar solidar cu acesta. În teatrul modern, deznodământul lipsește frec vent sau reia situația inițială
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unui dac. Seria ilustrărilor poate continua cu poezii ale lui Ion Barbu din prima etapă a creației, cea parnasiană - în care, sub sim bolurile vegetale (Copacul) sau geologice (Munții, Lava, Banchizele) se schițează un „por tret al artistului“ care aspiră irepresibil spre absolut, chiar dacă are conștiința limi telor ontologice - sau cu ciclul despre mopete scris de Mircea Ivănescu. - Lirica rolurilor denotă resurse actoriale, ludice ale poetului care își asumă ipostaze sau identități ce nui sunt specifice, nul exprimă. Poetul „care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și „degustate“ de către cititorii avizați și, din păcate, de prea puțini dintre oamenii grăbiți ai mileniului trei. Dar generalizările sunt riscante, fiindcă oamenii se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
astei vieți cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă, precizează autorul, că incidentul biografic nu poate dobândi prin sublimare înțelesuri generale. Sintonia poetului, întâlnirea eului său și a câmpului de conștiință
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dă acelui care își converge spre ea tot sufletul o atingere vie." Devine simptomatică ipostazierea ca locuitor, conștiință atentă și ne-"indiferentă" la existența "cetății" în care se simte parte sensibilă și vie. Sugestia "membranei" impermeabile și obscurizante naște o irepresibilă reprezentare anatomică. O minimă deplasare semantică ne arată configurația oculară, explicită prin exercițiul privirii personajului, implicită prin sugestia unui mare organism acoperit de membrana "defensivă" aceeași ceață "care nu s-a rupt", ca o cataractă și care este orașul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spațiu devenit avanscenă...Ce se întîmplă (sau se "petrece") alături, dincolo de spațiul vizibil, deplasează accentul, controlează, deformînd-o, atenția protagonistului. În ordinea textului, dubla scenă oferă concursul simultaneității unor forțe inegale, mistificate prin malentendu. Cînd implicarea "fandacsiei" și a ...puseului interpretativ (irepresibil în lumea caragialiană) este comică, îi auzim pe Leonida și Efimița. Cînd același efort concentrat auditiv pe scena invizibilă slăbește dramatic puterile eroului, ne aflăm în plin scenariu de groază (un frison ne avertizează de precaritatea graniței între ele). Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Reînnodînd...legătura cu Ioana. El este cel care alege situația fără ieșire, în care bărbatul se lasă acaparat de gelozia retrospectivă, întemeiată. În romanul Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, Camil Petrescu dezvoltă un adevărat complex al atracției irepresibile, deși sursa tuturor suferințelor, pentru "realizarea" imaginii impure, a femeii adultere. "Atitudinea" colonelului în fața Elei, comentată interior de Ștefan Gheorghidiu, este o falsă mărturie, întrucît naratorul o inventează de-a dreptul, punînd-o pe seama gîndului celuilalt: așadar, neștiind dacă "să ia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
adevărul nu s-ar putea găsi decât în poziție polară. De fapt, în ciuda dirijismului impus și în acest domeniu, cultura a continuat să subziste, retrasă în spații modeste, adesea improprii, cu resurse modice, însă urmând legile ei firești, alimentate de irepresibila nevoie de adevăr și frumos a oricărei comunități. Cultura aceasta, servită de oameni fără ambiție de a străluci la festinul insolent al puterii, a continuat să existe și în momente de grea cumpănă, abia tolerată de sistem și mereu expusă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e toată istoria. Jean Delumeau ne sugerează o lectură esențială și verosimilă a paginilor ei. O înțelegem azi cu atât mai mult cu cât omenirea întreagă e asediată de primejdii alienante și distrugătoare. Istoria mărturisește, în felul ei, pentru continua, irepresibila noastră nevoie de siguranță, nevoie cu atât mai presantă cu cât mediul în care trăim e mai supus la agresiuni alienante. Scrisul istoric devine o șansă în plus de reflecție asupra condiției umane, un spațiu al regăsirii. În cazul de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din partea locului și de peste Prut și-au dat concursul, iar o prea distinsă actriță a știut să emoționeze adânc adunarea, legând gestul comemorativ cu datoria pe care o avem, neștearsă, față de tinerii noștri eroi din Decembrie: jertfe inocente, îndemnând cu irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut poate stimula comprehensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e invadată de un nou umanism, moral, etic, imanent, dar agnostic și adogmatic, lipsit de Dumnezeu, deși nu e ateu. Valorile pe care am ajuns să le slujim sunt rupte de rădăcini, de transcedența originară. Dar nevoia de sens este irepresibilă în om. Astfel, în căutarea sensului pierdut, ieșim din modernitate redescopeind, încet-încet, valorile religioase tradiționale, cu virtuțile lor formidabile de liant structurant al societăților umane. Căzuți în Cetatea omului (Pierre Manent), asupriți de sensul secular al ideologiilor totalitare, tindem din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dar asumând riscul unei posibile și explicabile informații lacunare."8 Ceea ce nu au sesizat Jean Bellemin-Noël și, pe urmele sale Angela Ion, e poziția retractilă, chiar temătoare a exegetului care, conștientizând investirea inconștientă ce-i este funciară, manifestă o tendință irepresibilă de a se sprijini pe citate. Oricât de insolite ar fi ideile sale, oricât de bogată ar fi informația din domeniul psihanalizei, autorul acestor rânduri nu-și poate dezvolta raționamentul critic fără a recurge la citate și chiar la "efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de femei, când manierat și fermecător în compania celorlalte. Fiindcă autorul, oricât de lucid ar fi, nu este capabil să își reprime imaginea Animae în totalitatea ei, eroul, după aparenta despărțire de cea pe care o iubește, manifestă o dorință irepresibilă de a fi în anturajul altor femei: "Întorc puțin capul spre ea, mirat, căci Miți Mărculeanu nu-mi place deloc, iar dacă eram cu ea la restaurant e pentru că, din motive pe care am să le spui altă dată simt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sine alta, într-un vârtej tot mai greu de controlat atât de către subiectul în sine, cât și de către cei din jur. În unele cazuri se poate ajunge la intravertire, solitudine, agorafobie, sociopatie, până la manifestări specifice autismului sau, dimpotrivă, la necesitatea irepresibilă a grupului de prieteni (fiindcă doar printre ei se simte în siguranță). Frecvente sunt neliniștea, teama, irascibilitatea extremă, imposibilitatea de a-și inhiba impulsurile, lipsa de orizont care cere o trăire frenetică a prezentului, indiferent de consecințe. Odată depistată cauza
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de către autor este în afara oricărei discuții, eficiența descrierilor atestând nu numai experiențe la persoana întâi, ci și obsesii fizice, fiziologice și spirituale tipic pasoliniene. Autorul se comportă de-a lungul întregului Proiect ca un kamikadze al fornicației homoerotice, conștient că irepresibila voluptate de a fi posedat, dezonorat, profanat este o culme existențială la care nu se accede decât cu prețul vieții. Pasolini însuși a plătit acest preț, astfel că n-avem cum să-i minimalizăm sinceritatea confesiunii, în chip de călătorie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui mintale, de vreme ce fusese în tinerețe victima unei electrocutări, de pe urma căreia se alesese cu o paralizie vremelnică și cu numeroase ticuri. Beppe este asistent social, având sub supraveghere familia Rino-Cristiano, și-n plus trebuie să-și țină sub control iubirea irepresibilă pentru nevasta celui mai bun prieten, Ida Lo Vino. Nu va reuși, încurajat de a fi imoral chiar de obiectul dorinței. După consumarea actului impur într-o rulotă zguduită de acel diluviu, Beppe lovește cu mașina un extracomunitar negru. Îi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
chiar omul Timoteo, prizonier al problematizării propriilor obsesii, hrănindu-se din anticipări, închipuiri și dezmințiri succesive ca dintr-un delirant repertoriu de erori, frustrări și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă de durată; deriziune în insolit tandem cu un devotament cvasireligios, probă stranie a nevoii copleșitoare de a iubi și de a fi iubit. Obiectul atracției fatale, obișnuita necunoscută
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tradus de Raluca Mihail și Radu Paraschivescu. Paradisul în cauză este unul păgân și turistic, și anume Hawaii, Honolulu, cu monumentalele sale hoteluri și plaje din Waikiki. Fiind unul din cele mai izolate locuri de pe pământ, atracția asupra turiștilor rămâne irepresibilă, astfel că în 1988, se zice, prin Honolulu au trecut 6,1 milioane de suflete, tranzitate de curse aeriene jumbo-jet. Deși viața e mai scumpă în Hawaii decât oriunde în SUA, căci, importându-se totul, orice produs include în prețul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]