1,366 matches
-
urmând ca, până la ur mă, să poată lua și ea inițiativa. Când devine femeia activă? Momentul în care femeia are inițiativa pe parcursul unui act sexual este cel în care începe să simtă plăcerea cu adevărat sexuală. Până caz o plăcere irezistibilă. Când o femeie începe să miște, dragi băieți, să știți că atunci simte plăcerea. Pe de altă parte, fetelor, atunci când faceți dragoste puteți să dați din fund, din picioare, din urechi, dar s-ar putea să nu păreți active, pentru că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pretinde că ignori un partener care te dorește, pentru a vedea care sunt limitele dorinței sale. La aceasta se adaugă și lupta inte ri oară pe care fiecare adolescent o duce pentru a alege între egocentrismul specific copilăriei și atracția irezistibilă către posibilul partener. Din această luptă rezultă o formă de comportament ero tic inconstant: tânărul ba arată că-i place per soana de lângă el, ba se face că nu-i pasă de ea. În ceea ce privește comunicarea, aceasta este la rândul ei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
un erotism paralizant. Singura ei rivală, din acest punct de vedere, este Helgea, soția adulterină a Strutocamilei, care stârnește gelozia autorului. De altfel, există și în această scenă, ca și în cea în care autorul pune în contrast magnetismul lasciv irezistibil al Helgei cu hidoșenia Strutocamilei, o foarte bună știință a gradării efectelor, o tensiune crescândă dată de erotismul care se manifestă din ce în ce mai fățiș. Când totul pare a atinge, scuzată fie-mi ambiguitatea premeditată, climax-ul, Inorogul este pus în situația
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în slujba lui Șir John. Ei o introduc pe Mrs.Quickly care, recurgând la lingușeli, aranjează o întâlnire între Falstaff și Alice pentru ziua în curs, între două și trei. Quickly pleacă. Falstaff exulta constatând că a rămas în continuare irezistibil. Câteva momente mai tarziu sosește și un al doilea vizitator "Signor Fontana". Ford, deghizat, îi face o ofertă tentanta. Pretextând că nutrește o dragoste neîmpărtășita de Alice, el îi cere lui Șir John, experimentatul calau al inimilor, să o seducă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
belicos al triburilor de acum fraternizate și atracția regiunilor prospere din aria mediteraneeană, au determinat continuarea expedițiilor spre nord în deceniile următoare, soldate cu întemeierea diferitelor formațiuni califale. Califatul Omeiazilor (Califatul de la Damasc) a fost consecința directă a atracției inițiale irezistibile exercitate de lumea mediteraneeană asupra arabilor. Azimutul nordic al primei lor direcții de expansiune i-a adus în Siria și în spațiul palestiniano-levantin, stabilindu-și capitala la Damasc din a doua jumătate a secolului al VII-lea și până în anul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
femme, avec toutes leș audaces de pensée, avec cette profonde astuce et cette souplesse d'esprit" [Maupassant, La confession, în La parure, p.565]. Ceea ce impresionează este puternică să personalitate. Toate acțiunile, gândurile, atitudinile sunt îndreptate pe albia dorințelor sale irezistibile, puse sub semnul victoriei cu orice preț. Sentimentalismul este depășit, complexul de inferioritate obișnuit al femeilor nu se resimte în cazul Parizienei: "leș Françaises ont une imagination dévorante et une nature froide, une vanité folle et un cœur plein de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
et de la Rome impériale". Până și retrasă într-o mănăstire, ducesa de Langeais rămâne Pariziana în toate pornirile 138. Michel Butor delimitează la Balzac, pe de o parte, femei stabilizatoare, virtuoase și măritate, pe de altă parte, femei perturbatoare, fascinante, irezistibile. Numărul femeilor virtuoase, după Balzac, este egal cu cel al criminalelor. Și la Flaubert vom găsi, în tradiția lui Balzac, un studiu al moravurilor provinciale Madame Bovary și un studiu al moravurilor pariziene L'Éducation sentimentale. În ambele române dragostea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
incestuoasa, dorința Parizienei este capricioasa și imperativa. Ea este cea care deseori provoacă aventură, în mod direct, cum o face doamna de Marelle sau într-un mod indirect și subtil, cum o face doamna Forestier 313. Seducerea este o preocupare irezistibila pentru Pariziana. "Elle sentit croître en elle le désir naturel de le séduire et y céda" [Maupassant, Fort comme la mort, p.51]. Scenă seducerii (verbală și para-verbală) este o operație dirijata cu bună știință, care manifestă maleabilitatea Parizienei 314
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
apare stilul francez, degajat de influență străină, societatea franceză pregătindu-se de dominarea Europei în secolul al XIX-lea. Începând cu sfârșitul domniei lui Ludovic XIV apare o paradigmă franceză, definită de Norbert Elias și Robert Muchembled că o miscare irezistibila de civilizare a moravurilor [Muchembled, p.201]. Sub Restaurație, Curtea cunoaște o nouă vârstă de aur, de fuziune a politicii cu politețea, iar, incepand cu 1830, Curtea pierde definitiv rolul său de centru politic și cultural dominant. Politețea se denumește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a găsi un tratament "adecvat". În funcție de tema dominantă, se disting următoarele categorii: 1) parasitosis (temerea legată de prezenta unei infecții la nivelul pielii, de nu fi infestat de vreo insectă, paraziți ori alte corpuri străine; la unii pacienți apare dorința irezistibilă de a o elimina producându-și astfel leziuni); 2) deliruri dismorfice (convingerea fermă că unele parti ale corpului sunt, contrar evidenței, diforme și urâte, sau că anumite parti ale corpului sunt nefuncționale); 3) halitosis (impresia că organismul emite mirosuri respingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Figura feminină, mama, asumă o postură de așteptare pe care am identificat-o ca fiind postura spectrală a mantidei, o postură clasică folosită ca preliminariu la împerecherea violentă. Bărbatul, fiul, este captivat și parcă lipsit de viață, de insolența erotică irezistibilă a femeii; rămâne "țintuit" locului, hipnotizat de "exhibiționismul ei spectral", care îl anihilează. Poziția pălăriei, a cărei simbolism este bine-cunoscut în limbajul viselor, trădează starea de excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
semnificația profundă a lucrurilor. Percepția realității prin intermediul unei imagini obsedante, exterioare, dar perfect integrate în ea, nu numai că dezvăluie dimensiunile fantasmatice ale reprezentării, ci prin jocul analogiilor conferă operei o mare putere onirică și lirică. Atracția este atât de irezistibilă, încât pictorul spaniol se "inventează", la un moment dat, ca personaj din Vecernia, cum sugerează acest pasaj din "New York-ul mă salută": "Ce solitudine imensă! Este adevărat (dar acest lucru accentuează cu atât mai mult melancolia orizontală) că în centrul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
văzută, după cum poate trăi timp îndelungat ca jarul sub cenușă, până când Buzele lui Dumnezeu vor sufla în spuză, aprinzând iarăși în inimile tinere ale neamului focul dragostei pentru Adevăr. „Noi, legionarii, avem la îndemână cea mai formidabilă dinamită, cel mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât toate tancurile și mitralierele lumii: propria noastră cenușă, cenușa morților noștri.” (Ionel I. Moța, Cranii de lemn) După aceasta îi veți cunoaște pe legionari: ei mărturisesc Adevărul dumnezeiesc în viața neamului, în ascultare de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
încadrat în Mișcarea Legionară sau au simpatizat cu ea. Adeziunea acestor incontestabile personalități ale culturii este semnificativă și definitorie pentru legionarism. Prezența lor în frontul legionar are valoarea unei diplome de onoare acordată Legiunii și va constitui în permanență o irezistibilă forță de atracție și fascinație pentru tineret. Căci atunci când știi că ești în compania lui Ion Găvănescul, Dr. Ni colae Paulescu, Sextil Pușcariu, Simion Mehedinți, Traian Brăileanu, Nae Ionescu, Episcop Ioan Suciu, Preot Prof. Dumitru Stăniloaie, Lucian Blaga, Ion Barbu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
putea fi prezent la spectacole -, se întreceau pe cine are sălile mai pline, cine are mai multe melodii și, mai încolo, cine înregistrase cele mai multe plăci. Doar Pribeagu glumea, spunând că succesul lor nu vine nicidecum de la talentele sau șarmul lor irezistibil, ci de la poeziile sale siropoase. Într-adevăr, Cristian Vasile și Jean Moscopol erau cei care cucereau orașul cu tangouri și romanțe, însă la orice s-ar fi comparat, Cristi era mai mereu cu un pas în față. Fie era elogiat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
au bucurat de prezența și experiența dumneavoas- tră pentru o noapte sau două, eu vă iubesc de șapte ani și o să vă iubesc întotdeauna. Nu pentru tăvăleală, nu pentru sânii dumneavoastră perfecți și șoldurile delicioase, nu. Nici pentru ochii dumneavoastră irezistibili, mari și pătrunzători, cum nu am văzut vreodată, nici pentru picioarele dumnea- voastră lungi și catifelate, nu, ci pentru degetele dumnea- voastră lipite vă iubesc. Știți ce mi-ați spus în prima seară, vă amintiți cumva ? — Nu... — Mi-ați spus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cina se terminase și acum se uitau la televizor. În tăcere? Mi s-a năzărit gândul că, eu, pur și simplu nu puteam concepe viața de om căsătorit. Cum era posibilă o asemenea stare de lucruri? Mă simțeam mânat de irezistibila dorință de a urca dealul și a bate la ușă. Ce-ar fi să mă duc cu o sticlă de șampanie?... Dar acum îmi inventasem o amăgire pentru a putea suporta următoarele ore: mâine dimineață s-ar putea să găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l ura pe tatăl lui adoptiv. Dar mintea tinerilor e plină de mistere. Aflat față-n față cu el s-ar putea să se intimideze, sau să se lase copleșit de un subit flux de compătimire. Sau de vechi, înrădăcinate, irezistibile emoții filiale. Ar putea Titus să treacă de partea cealaltă? Oare Titus însuși putea ști? În sfârșit, înotă îndărăt spre stânca abruptă și, agățându-se cu mâinile și cu degetele de la picioare, își înălță cu ușurință trupul gol din năvala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scris cu pasiune, toată viața, epistole, fără a neglija însă creația literară propriu-zisă, opera ficțională. În studenție trimite scrisori, cu predilecție, femeilor (Ștefaniei Dorn îi expediază, după propriile mărturii, peste două sute), pe care le va fi sedus cu șarmul său irezistibil, evocat de Viorica Guy Marica într-un "portret al scriitorului la tinerețe"4. Aceste epistole nu au fost încă recuperate, cum nici cele către Blaga, confiscate, se pare, de Securitate. Dar, dintre colegii din Cercul Literar, autorul Jurnalului unui jurnalist
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pofte de viață.. adulmecam mireasma primăverii născânde. Țigăncușele cutreerau străzile orașului... Lăpușneanu, mai ales, îmbiind trecătorii cu buchețele de ghiocei și toporași.. ori zambile. Ia zambilica parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Joi, 25 octombrie. „Cea de-a doua aniversare a zilei de naștere a lui Mihai. Micuțul dulce și adorabil, Mihai cu părul lui blond. A venit devreme în camera mea și s-a lăsat alintat. Are un zâmbet fermecător și irezistibile gropițe în obraji. Mai târziu am ieșit împreună în grădină. A fost ucigător de cald”. Carol și Sitta erau și ei în Belgrad. Prezența lui Mihai este ca o rază de soare. Îmi place să-i văd împreună pe amândoi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și care le-au plăcut tuturor întotdeauna, la deschiderea unei anumite cutiuțe în căutarea dulciurilor, apăsarea unui deget pe un creion care sare, „cu-cu” în spatele unui scaun etc. Apoi, el face mici giumbușlucuri adorabile cu ochii și mutrițe nostime, irezistibile, lăsând să i se vadă toate gropițele. Este blond, voinic, cu părul buclat și mers ferm, inteligent, știe multe lucruri, are o mimică excelentă, dar este teribil de lent în privința vorbirii. Este ascultător și bine crescut, dar sunt momente când
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fierbinte și de praful purtat din Sahara de vântul sirocco. Șederea le priește. Regina Maria îi fotografiază, extaziindu-se: „Mihai era atât de adorabil, toți sunt îndrăgostiți de el. Fața lui, trupul lui, buclele, zâmbetul și gropițele din obraji sunt irezistibile, la fel și vorbirea lui lentă”. Chiar vizitele sunt scurtate, Regina Maria și Ducky se întorc acasă pe la ora 18, „ca să ne bucurăm de adorabilul nostru Mihai”. Vineri, 2 mai. Regina Maria se scoală devreme și se duce în grădină
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cei prezenți percepea realitatea exterioară prin canale proprii și o trăia mai mult sau mai puțin intens, în funcție de aluatul din care a fost plămădit. Peste fireasca diversitate a vârstelor și combustiilor interne se făcea simțită, ca un numitor comun, chemarea irezistibilă către viața care se cerea trăită și valorificată la parametri maximali. Nu trebuia pierdut niciun minut, nu trebuia irosită nicio secundă din acest prețios și irepetabil miracol al vieții. "Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!" (Al. Macedonski) Pe fondul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că profită) de această răsturnare: toți cei care „au urcat“, În timp ce alții „au coborât“. Mitul egalității pe care l-a vehiculat (și, Într-o anumită măsură, l-a și pus În practică) definește — a arătat-o deja Tocqueville — o tendință irezistibilă a imaginarului politic și social din ultimele două secole. Egalitatea și libertatea sunt cele două mari componente ale democrației. Egalitatea este Încă și mai dorită decât libertatea (cel puțin În societățile În care există largi categorii defavorizate). Mizând pe egalitate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]