1,431 matches
-
de ce nu. Îl cunosc atât de bine...mai bine decât se cunoaște el, chiar. Îi cunosc până și bătăile inimii...El asta nu a înțeles niciodată. Că explorarea mea asupra persoanei sale a atins ținta totalității, de-a lungul timpului. Iritată, îi răspund sarcastic: - Uite ce e! Pe mine nu mă interesează cine anume a făcut asta. Tu sau ea sau voi amândoi. Pur și simplu, nu mă interesează!!! Sunteți la fel și unul și celălalt, de aceea și sunteți încă
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
indivizi ce vînează cîini, muncitori care demolează chioșcuri, pubele de gunoi răsturnate ... în față la Lido, fetelor, am văzut o grămadă de cutii de carton, dar portarul susținea că sînt de la magazinul de alături, dar eu, una, insista ea, ușor iritată, chiar m-aș mîndri să găsesc dimineața un munte de super-gunoaie la poarta mea, pentru că se zice că nivelul de trai al unui popor se constată la lada de gunoi ... și se pare, fetelor, că pe bucureșteni îi dă bunăstarea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
spre surprinderea și dezamăgirea tatălui. Mateiu scrie poezii pe care le publică cu ajutorul tatălui care îl apostrofează pe Topârceanu încercând să se îndoiască de poeziile lui : „Da’ cine ești tu mă...să-mi dai mie lecții de poezie?” -îl întreabă iritat dramaturgul. Tragedia cea mare vine pe 9 iunie 1912 când Caragiale se sfârșește la Berlin.Acum Mateiu pierde principalul său sprijin, trecând prin vicisitudini tulburătoare, tribulații morale și materiale istovitoare. Ocupă funcții destul de modeste, acordate mai mult din respect pentru
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
Dalia. - Ce nume deosebit! Pari a fi și o fată specială ca și floarea căreia îi porți numele. - Ți se pare. Nu sunt cu nimic mai deosebită decât celelalte fete de pe ring sau din local, răspunse fata, parcă un pic iritată. - Ba da. Ești elegantă, grațioasă în mișcări și mai ales cu mult bun simț. - Ce te face să crezi asta? întrebă ea pe același ton. - Faptul că nu m-ai refuzat. Puteai foarte simplu să o faci. - De ce te-aș
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
mai eficient, discutând ca între noi “vârstnicii”, o taxă imediat Gloria. - Da? Ce anume? - Asta-i acum! Noi te-am întrebat ce ai discutat cu tânărul? pară mama încercând să-și etaleze cel mai simpatic zâmbet fals, pe un ton iritat. - Nu, dar... - Lasă, nu te speria că nu despre voi am discutat cu toate că merita să o facem. - Da? De ce? întrebă Dalia simțind iritarea din glasul ei. - Erați o pereche foarte potrivită, răspunse Gloria. Flăcăul e un tânăr simpatic. - Abia de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
ceva de mâncare. Discuția cu Georgeta îi era încă vie în memorie. Încerca să-și reamintească toată conversația și chiar reacțiile colegei sale din timpul dialogului. - Oare ce-o fi nemulțumit-o într-atât pe Georgeta încât era așa de iritată când i-am relatat ce s-a întâmplat în bar? Doar ea mi-a spus că sunt în atenția domnișoarei Lepădatu. Dacă nu-mi zicea, habar nu aveam că este îndrăgostită de mine. Îngrijorarea Georgetei îl nedumerea foarte tare pe
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
prințesa Adélaïde ! Sper să nu vă faceți un obicei ? - De ce ? - Fiindcă sunt prietenul ei. - N-am știut. Eu n-am făcut decât să răspund unei invitații ! - De acum să știți ! Și vă rog să vă abțineți ! Mă uit la el iritat. - Asta nu cred că se poate ! Aștept să-mi întoarcă vizita și nu am de gând s-o refuz ! Îmi aruncă la picioare o pereche de mănuși albe. - Atunci vă provoc la duel ! Ridic mănușile de jos și i le
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
ceva de băut un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului de la capătul liniei de autobuz 22. s-a așezat brusc în fața mea și a început să-mi vorbească repede, într-o limbă stranie și guturală. iritat, am încercat să-l dau la o parte - dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec. pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică și am început să-l lovesc cu sălbăticie plin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
Bunicul continuă: - Pe zăpadă, sălbăticiunile își înscriu umblările, și din urme le poți citi și intențiile avute în acele momente. Așa ne citesc și ele pe noi... - Mi se pare mie sau ocolești întrebarea? întrebă alt văr, nea Oprea, puțin iritat. - Unchiule, cunoști graiul lupilor? Da, l-am deprins de mic, v-am mai spus. - În noaptea cu pricina, ce le-ai făcut? I-ai vrăjit? Am fost împreună, dar n-am priceput nimic. - N-ai vrut să pricepi, Ioane. Ție
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
și se lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea. - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. - Unde? - La gară! Nu ne-am înțeles așa? Citește mai mult Pe străzile orașului trecătorii se
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și se lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste.- Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea.- Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul.- Unde?- La gară! Nu ne-am înțeles așa?... XXVII. AMNEZIE, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
O muscă de dimensiuni apreciabile pătrunsese în cameră. Dădea târcoale zburând razant, se oprea pentru o clipă pe perdea, pe perete, se ridica spre tavan, cobora, de parcă ar fi căutat ceva anume, dar nu găsea. Începea deja să se simtă iritată de toată această continuă agitație zumzăitoare, când dintr-o dată se lăsă liniștea. Intrigată, își plimbă ochii prin cameră inspectând pe rând pereții, colțurile camerei, sperând în sinea sa, că musca ieșise prin fereastra deschisă la fel cum intrase, însă tocmai
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
vreme. Bună dimineața, îmi zice ea cu o voce subțire. Sărut mâinile, doamnă a lunii, îi răspund eu. De ce îmi spuneți așa? Eu doar am vrut să vă întreb dacă știți la ce oră răsare soarele? mă atacă ea, vădit iritată. V-am spus așa, pentru că ați apărut ca o zână adusă de luna plină ce strălucește pe bolta cerească. Mă așteptam să apară colegii mei și iată ce-mi aduce luna sub copacul unde garez eu, de obicei, mașina. Dar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
unui diapazon, pe portativul simțirii sale poetice, repede își... XXX. ERRÁTICAS, RATATE, POEZIE DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUSĂ DIN LIMBA SPANIOLĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ELENA BULDUM, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015. Silabisește limba iritată înaintea aripii oarbe ale rinichilor. Ne mușcă răutățile și golurile, ochiul larg al pânzei de păianjen peste fotografii Acolo deasupra căștilor lichide de apă, merg din întamplare nisipurile bălăngăne balamaua: știu că totul este dureros. Ratez tamburul orb dintre nori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
respirația acesta invizibil, umbra fără frontieră și fără lege. Aproape de corp, mâinile terorii cu încheietura de foc și venin. Aproape de buric, amor, ceața fosforică a pălăriei sau a umbrelei, traversând floarea de mâner, foarfecele zgârceniei ... Citește mai mult Silabisește limba iritată înaintea aripii oarbe ale rinichilor. Ne mușcărăutățile și golurile, ochiul larg al pânzei de păianjen pestefotografiiAcolo deasupra căștilor lichide de apă, merg din întamplarenisipurilebălăngăne balamaua: știu că totul este dureros.Ratez tamburul orb dintre nori. Ratează folia de salivă deasupra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
alți teoreticieni ai relațiilor internaționale, printre care Hans Morgenthau, în Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace, și Henry Kissinger în Diplomația. Din păcate, neliniștea identității fragile a SUA este exportată peste tot și creează o civilizație iritată, o combinație curioasă de rutină și rebeliune, în stilul New Age. De asemenea, e îngrijorător că o mare putere formată din elemente disparate înțelege puțin sau deloc motivele naționalismului și identității altor popoare. Sacralizarea formulei americane, a modului de viață
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
colaborare pentru tot sezonul. Nu se așteptase să solicite atât de multe camere. Mai erau doar trei săptămâni până se termina luna august, cu acesta și sezonul în general, așa că verifică situația ocupării tuturor camerelor, inclusiv cele pentru "situații neprevăzute". Iritat, ridică receptorul: - Alo! Dunca la telefon. - Bună ziua domnule Dunca, se auzi o voce de femeie care i se păru cunoscută. Gloria Trifan la telefon. Ce mai faceți? V-am căutat pe mobil, dar nu mi-ați răspuns. - Aa, doamna Trifan
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376625_a_377954]
-
semnarea documentelor? răspunse Ștefan nu la fel de amabil ca prima dată, speriat că a făcut drumul degeaba până în Poiana Brașov. Și câtă treabă aveam! Măcar nu m-a anunțat cum am făcut și eu, mai spuse el pe un ton ușor iritat. - Nu, nu este nevoie, le vom semna împreună, am aceleași împuterniciri ca și soțul meu, fiind administratori cu drepturi egale în afacere, putem semna actele oricare dintre noi. - Asta este bine, se liniști imediat Ștefan. Dar ce s-a întâmplat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
frază pronunțată. Se roșise deja și pe frunte îi apăreau primele broboane de sudoare. - Domnule..., permiteți, vă rog! Lăsați-mă să vă amintesc că descrierea fetei și chiar portretul robot indică o cu totul altă persoană, a accentuat polițistul, oarecum iritat și nemulțumit. În plus, am primit un telefon de la Borș, de la șeful punctului de trecere a frontierei... Mi-a comunicat domnul comisar Olaru... - Olaru? Și de ce nu e aici? Și ce treabă avem noi cu frontiera, bre? - Domnul comisar este
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
și suficient calm să rezolve problema. - Alo! Bună ziua! La telefon, Ana-Maria Bejan. Eu am cazul Luca Daniela Nela. Ce doriți să vorbim? Cine sunteți? se auzi o voce imperativă la capătul firului. - Bună ziua, doamna Ana-Maria Bejan... - Domnișoara...! completă interlocutoarea, destul de iritată. - Bine, mă scuzați, domnișoară! Sunt Emanuela Romașcanu, nașa de botez a acestei micuțe. Poate că ați auzit de mine... Nu am avut ocazia și plăcerea să ne cunoaștem... - Așa este. Dar de ce tocmai acum? Știți, este vineri după-amiază și... - Stimată
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Un cerșetor bătea odată la o ușă. Deschide o cucoană iar cerșetorul o întreabă : - N-aveți niște sticle goale de bere pe care să le vând? - Arăt eu ca una care consumă atâta bere? întreabă cucoana la rându-i,vizibil iritată. - Atunci ,poate niște sticle goale de oțet ?? Se-nvârte așa ,cam pe la 40. Destul de încruntată de parcă tot timpul îi trăsnește. - Tata unde e,de ce nu vine-odată? întreabă copilul ,uitând pentru moment de ocupația cu mingea. - Taică-tu e cam mototol
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
aproape de urechi. Revin destul de repede din viitor căci lângă mine, bătrânelul obosit de-atâția ani trecuți prin viață, sfororăie cu opinteli , visând probabil că sfârșitul nu-i chiar așa departe. - Alo tataie, ai plecat cu porcii? sare din nou femeia iritată. Găsește motiv de ceartă din absolut orice. Ne îndreptăm cu toții privirea către moșuleț. Dar porcii gonesc în continuare nestingheriți, către islaz. - Dă-i domnule un ghiont că face gălăgie,îmi recomandă cu tonul ridicat. - Eu n-aș vrea să-i
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
intenție ,sare și mustăciosul în apărarea dumneaei. - Păi sigur,a fost cu direcție ! continuă bărbatul ,reăncercînd să-și intre în orgoliu. Am văzut eu cum ai adulmecat la lenjerie ! - Domnule,eu nu-ți permit să spui așa ceva ! devine omul din ce în ce mai iritat. - Păi ce,te supără adevărul? Și se ridică amândoi în mijlocul compartimentului ca să se ia probabil,la bătaie. E timpul să mă bag la mijloc: - Calmați-vă,e doar un incident nefericit,mă duc să-mi spăl cămașa ! Împing ușor femeia
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
ploaia îi deprimă, mie îmi dă o stare de bine, de calm. E ca și cum Cerul ar avea nevoie de liniște să-și pună în ordine gândurile, și trimite stropii de ploaie să stingă vacarmul străzilor. Toată lumea e agitată, parcă prea iritată. Oare ce au acești oameni de sunt atât de supărați? De ce complică tot ce au în viața lor! Eu mai tot timpul zâmbesc, iar cei din jurul meu, cei care mă privesc, au certitudinea fermă, că sunt o femeie fericită și
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
ambasada Japoniei. Numai că minutele se scurgeau și auzeam de pe terasă frânturi din conversație, printre hohote de râs. - Bine, Dane, tu nu știai cum e la plantat? Acolo ori muncesc toți, ori niciunul, altfel e pierdere de timp. Deja eram iritată de dimensiunea temporală a conversației, căci socoteam eu, în timpul mesei, vorbești la telefon dacă e o urgență, nu asculți povești despre pescari și peripețiile acestora, oricât ar fi de bizare sau amuzante. - Ați prins ceva până la urmă? Sau a fost
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]