9,120 matches
-
versului grec. Cu o intuiție proprie genialității, el vede în pașii, timpii și măsurile acestui joc, dactili, spondei, trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba încă și unele fenomene specifice versificației antice, ca acela, de pildă, al substituirii dactilului printr-un spondeu etc. și, în orice caz o bogăție metrică cu mult mai mare decît aceea a metricei antice. Dar, pentru o mai vie
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
pentru că am ajuns aici, nu pot trece cu vederea faptul că un tînăr silitor și talentat compozitor al nostru, anunțînd în ziare că se pune să scrie o trilogie dramatică muzicală, mă face să mă întreb fără nici o idee de ironie, de răutate, de bîrfeală ori calomnie, dacă nu cumva tînărul nu a intenționat să dea a înțelege, printr-un anunț atît de prematur, că și-a și rezervat pe trei ani de zile fondul respectiv de achiziționare și că prin
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
ironic și detașat al relatărilor devine metoda pe care o alege Kurkov de a satiriza acest spațiu postsovietic care nu și-a găsit Încă reperele, fiind invadat de elemente ce o fragmentează. Îndepărtarea de macabrul unor discuții despre moarte prin ironie e o modalitate prin care cititorul se apropie de lumea lui Tolia și de universul unei lumi care nu-i este chiar atât de străină. Subiectul romanului este unul comun, nimic nu iese În evidență la un sinucigaș, desigur, dar
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
Indiferent de opțiunea pe care ascultătorul o va alege, se poate remarca incapacitatea lui Mefistofel de a-și crea propriile teme. În schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă infernală. Mefistofel apare Însă dezarmat În fața inocenței Margaretei, a cărei temă rămâne intactă și care reușește să-l alunge spre sfârșitul părții. Simfonia se Încheie cu
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Personajul din Los Asesinos (publicată în Alecart) se simte în mediul lui în mijlocul unui grup de cântăreți mexicani hrăniți cu bătăi și droguri, pe care muzica îi salvează de la disperare. Fost student favorit al lui Donald Barthleme, Williamson a abandonat ironia postmodernă, optând pentru un stil aspru, masculin și elegant, influențat de naturalismul lui Jack London și Cormac McCarthy. „Încrede-te în inima ta și în inimile fraților tăi și în inima tatălui tău," spune Senor Ramirez în Los Asesinos. Doi
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
viitor incert, sperat, dar nu neapărat luminos. Este râsul unui om care, după experiența cu suișuri și coborâșuri a unei vieți plină de peripeții și de riscuri, ajunge la concluzia, care-i lasă un gust leșios, ca un fel de ironie a sorții, că până și o grădiniță de zarzavaturi (asemenea vieții) ,,- A fost un mic proiect, neînsemnat, poate ridicol. Dar dacă nu-mi reușeste niciunul ca ăsta, atunci ce să mai aștept de la viață?... Ce vrei dezamăgire mai mare? Poți
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
s-a conformat’’ (p. 16), de la bețivi, oarecum simpatici, până la gură-cască îmbrăcați în salopete albastre, ușor impertinenți și isteți, care riscă răspunsuri pe muchie de cuțit, de la milițieni care înțeleg ,,ca de obicei cu întârziere că era vorba de o ironie la adresa prosperității socialiste’’ (p. 10), până la reprezentantul lor ,,Tarșul Vasile Vasile’’ (p. 12), căsătorit cu Leana, fată bună din popor care va ajunge să facă o carieră de cântăreață de muzică populară, ,,gurista’’ care nu behăie ,,ca alea de la operă
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
cărții), un limbaj lipsit de ,,floricele lingvistice’’ sau de expresii ce ar putea îngreuna textul, folosind, în plus, un sistem de gândire contorsionat, sau detalii de decor, indicații scenice extrem de precise și clare, pasaje lirice cu iz romantic, punctate de ironii fin strecurate la tot pasul (de ex. câinele vagabond pe care Lucian îl găsește întâmplător pe stradă se va numi Marx). Scriitura are tușe rapide, ai avea chiar impresia că autorul desenează doar din câteva linii drepte și precise cu
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
de vedere romanul are o adevărată valoare de document. Trebuie să dăm cezarului, ce-i al cezarului și să-i recunoaștem meritul lui Dan Ghițescu că nu este ușor să stăpânești acțiunea, destinul atâtor personaje, evoluția lor descrisă când cu ironie și mult umor sarcastic, când cu suspans, când cu tristețe sau realism dur. Dan Ghițescu controlează perfect tehnica romanului, precum și povestea lui absolut adevărată, așa după cum recunoaște și personajul central Lucian Ionescu, aducerea la suprafață a amintirilor, ,,ororilor sub un
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
parcă trăit aidoma, Lucian actorul permanent împreună cu ceilalți eroi din roman). Pe parcursul cărții există mai multe explicații cheie sau soluții. De exemplu, cu măiestrie, autorul ajunge să explice titlul cărții, iluzia ,,pentru Occidentul-salvator, pentru Occidentul-justitie’’ (p. 211), care în final (ironia soartei!) duce la nefericire, concepția despre statele lumii, necinstea lor, lipsa lor de morală, jocul dublu al țărilor capitaliste vis-à-vis de ,,apărarea Rusiei’’ (p. 212), diferența dintre o Românie care începea să fie gâtuită de comunism și dictatură și țările
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
și țările din Occidentul european cu relațiile complicate și contorsionate dintre oameni, precum și America împreună cu Canada, unde lozinca tuturor este ,,Vivre et laisser vivre’’ (p. 217). ,,O artă a scrisului care combină în permanență o acțiune incitantă susținută de o ironie acerbă, o observație minuțioasă a lucrurilor, personajelor și întâmplărilor-evenimentelor, fără a fi plictisitoare sau prea detaliată, Omul care vine din Est este o lungă poveste de dragoste scrisă cu multă sensibilitate pe un fond istoric trăit de foarte mulți dintre
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
pe sub paturi și mese, se urcă prin copaci, pe case și pe sobe, scot animalele din grajduri etc. Tot din acest grup mai fac parte „negustorii” și „căldărarii” care își dispută permanent câte ceva, dialogul lor fiind plin de o suculenta ironie. Între jocurile cu măști din Bucovina, un loc aparte îl ocupă jocurile caprei, ursului, caiutilor și cerbului. Jocul caprei se integrează în mod armonios în cortegiul amplu al obiceiurilor legate de sărbătorile de peste an. Acest animal a întruchipat în societățile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
două categorii de personaje mașcate, „urații” și „frumoșii”, și-a făcut apariția „nuntă”, moment de sine stătător în derularea obiceiurilor de Anul Nou, conceput în spiritul structurilor ceremoniale consacrate. Această manifestare este o abordare caricaturala, plină de umor și de ironie, a nunții tradiționale din Bucovina. Alaiul de nuntă reunește toate rangurile ceremoniale: mire și mireasă, nânașul și nânașa, vătăjeii, druștele, cuscrii și nuntașii. Costumația sau măștile participanților evidențiază defectele fiecărui personaj: mirele este un fecior mic și gras, uneori cocoșat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
îi prinde doar pe alde Băsescu și Udrea, ei au inventat surâsul șmecheresc menit să arunce perdele de fum și să dea impresia că sunt informați și importanți. Preluată de un Ponta penibil și suficient, care a crezut mereu că ironia, chiar și nereușită, ține loc de discurs public atunci când ești în funcție publică, franciza arată o dată în plus cam care este nivelul politicii românești. Mai exact, pe de o parte avem decrepiții de 60+ de ani care stau blocați în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
din Montpellier, France, pe 6 ianuarie la rubrica „actualités régionales”, pentru care îi mulțumesc și îi rămîn îndatorată. Prima parte în ghilimele reprezintă traducerea textului din tăietura de ziar alăturată, iar partea a doua, punctul meu de vedere asupra gravelor ironii pe care își pune iscălitura ziaristul francez, de la care aștept cu drag o explicație, dacă are curaj și răspunsuri convingătoare. De peste două decenii, francezii s-au întrecut prea mult cu gluma pe seama românilor. Ajunge! „Ortodocșii sărbătoresc Crăciunul într-un mare
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
X, 12). Faptul că un rus, un român, un englez și un francez se roagă fiecare în limba lui, în același timp, și aceluiași Dumnezeu, reprezintă normalitatea, nu un motiv de uimire și cu atît mai puțin un motiv de ironie. Acest lucru devine evident dacă luăm în considerare unirea în care se află credincioșii ortodocși: „Căci precum trupul unul este, și are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, așa și Hristos. Pentru că într-un Duh
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
în casa Rim, sub deghizarea convenabilă de "infirmieră", îngrijind bolile imaginare ale profesorului cu mijloace nu tocmai medicale, completează cadrul familial cu o notă de vulgaritate. Stilul autoarei, în general distant și incisiv, se complace aici în a detaila cu ironie feroce turpitudinea pornirilor refulate și răbufnirea resentimentelor în comedia soților Rim, clădită pe minciună și interes. Cel de-al treilea fir narativ, având în centru triunghiul conjugal compus din soții Maxențiu și Lică Trubadurul e însoțit și el de un
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
față de studenții ce se orientau cu precădere către domeniul literaturii întrecea cu mult, în timpul acela, atenția pe care însăși Catedra de literatură română o acorda acelorași studenți."2 Fraza ultimă are un accent autocritic, prin care omul matur își recuză ironiile juvenile la adresa lingviștilor care încercaseră cîndva să-l "capteze". O pagină plină de căldură, inspirată de răsfoirea unor vechi caiete de curs, este cea închinată lui Paul Cornea: "Filele sînt îngălbenite, cerneala decolorată, ortografia vetustă. Aveam pe atunci douăzeci de
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii indigeste. Prin povestirea, sfîrșită rău, despre Irimia C. Irimia, trece, de altfel, o dungă de ironie adresată "băieților deștepți" care, cu toate artificiile lor, nu pot egala măreția firească a unui om la locul lui. Micul roman întreține, permanent, un joc "de societate" cu spațiul și cu timpul. Timpul, am mai spus-o, este acela al
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
îi sunt de berbant Dar ține o coasă în mână. Iar gestul extravagant Sensul obscur și-l amână. El flutură coasa-n neant Dar poartă perucă de lână. Bătrân și macabru amant între salon și țărână Plătește răspunsul riscant Cu ironia peșină: în limba germană, cum știm, Moartea-i de sex masculin.
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate de care odată am fugit îmi primenesc aici moartea cu umbra întinsă la refuz.
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
chiar preeminența politicului teoretic. O relație cât de cât asemănătoare ca aceea din romanul lui Duda mai există în ciclul din urmă al lui Sorin Titel. Nu întâmplător, Titel a scris cu înțelegere chiar despre acest roman, desfășurat într-o ironie tandră, poetică, evidențiind calitățile analizei, dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
patetică. Deruta este un roman dialogic, cu o înscenare epică pregnantă, o narațiune analitică și hiperrealistă. O lume provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic, se înființează și piere prin propria înfățișare obiectivă. Naratorul își permite doar o ironie critică și realistă, de altfel exercitată cu tact.Vanitatea fantasmatică a omului mediocru se dezvăluie, fie în ipostaza protagonistului, ca în cazul lui Pavel Șușnea, profesor și sculptor ratat, fie a masei snoabe și abia extrase din barbarie, ca aceea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
vorba de fenomenul sociologic și profesional al forței de muncă "socialiste" care se deplasează, cotidian, între domiciliu și locul de muncă. Dacă mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea realului din acest roman este eliberată cu o insesizabilă ironie. Lumea ficțională de aici este articulată epic sumar, începând de la aceea industrială, rigidă ierarhic, cu numeroșii ei navetiști, dar și aceea ficțională, deja intrată în biblioteci. Naratorul își privește lumea recreată referențial cu o ironie demistificatoare, la adresa inautenticității și stereotipiei
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]