1,368 matches
-
în liniște, pas cu pas, lăsând orele să se scurgă, observând fiecare amănunt sau vorbind cu oamenii. Lumea nu este doar un peisaj; lumea înseamnă cultură și ființe omenești. Niciodată nu mi-am închipuit că ai suflet de filozof - îl ironiză Julio Mendoza. — În meseria noastră nu putem avea suflet de filozof. Ba se presupune chiar că nici măcar nu putem avea suflet, dar asta nu înseamnă că suntem proști. - Sud-africanul aprinse fără grabă o țigară, în timp ce mai aruncă o privire grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman. — Un camion...? repetă uimită maică-sa. Vrei să închiriezi un camion numai pentru noi? — De ce nu? Acum ne putem permite. Ce repede te-ai obișnuit să fii bogat...! îl ironiză Laila pe un ton glumeț. Nici mai mult nici mai puțin decât un camion...! — Nu e un cap de țară! — Și unde ajungem dacă o să cheltuim banii așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lămurit: un animal, ce altceva ar putea să fie? Îmi place să cred că unul mare, din moment ce te-ai speriat atât de tare, dar nimic altceva decât un animal. Ia cu tine o armă mai puternică decât un pistol, îl ironiză iarăși Vlad, o pușcă poate. Eh, ai să te descurci tu, sunt convins că te pricepi la așa ceva. Hai, dă-i drumul la treabă, vreau să terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din fundul sălii cu voce puternică și clară, Cer demisia, Ei, asta e, nu-mi spuneți că, așa cum ne-a promis adineauri prietenul dumneavoastră într-un moment de lăudabilă franchețe, și dumneavoastră vă veți gândi cu primul prilej, încercă să ironizeze șeful guvernului, Nu cred că va fi nevoie, m-am gândit deja cu ultimul, Asta înseamnă, Doar ceea ce ați auzit, nimic mai mult, Vă rog să vă retrageți, Eram pe drum, domnule prim-ministru, dacă m-am întors am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla povestea nenorocirii mele. Totul a pornit de la dorința mea de a spori mica vie a părinților mei, cumpărând o fermă la hotar. M-am Înțeles cu vecinul meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl ironizează, îl agresează - la care acesta din urmă răspunde în același registru, atunci când nu declanșează el însuși ostilitățile... Diogene întreabă - și mă bucur că au fost rostite asemenea vorbe - la ce poate servi un filosof care și-a petrecut toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ai evocat de când te-am văzut aci... culmea ce poate face acest program... nu sperăm să te mai reîntâlnesc prietene.. nu sperăm vreodată, Ionuț... deși, se pare că avem prieteni comuni prin sfera preocupărilor... scri poezie, văd?! Dar parcă mă ironizai atunci când mai trăgeai cu ochiul pe scrierile mele?! Atunci când mai, măi scriiam eu prin 'compartimentul prova, ori pe la mașini, trăgeai cu ochiul și aveai așa o atitudine.. tu parcă nu..ori că nu-mi amintesc din cauza ironiei tale, ori că
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
de bancă începea să-și plimbe ''tematic'' mâna peste tivul rochiței sale scurte deasupra genunchiului. Parcă a fost scoasă din transă. Descoperi cu ciudă zâmbetul plin de satisfacție ce-i inunda fața Emmei. Se aștepta ca în pauză să fie ironizată de aceasta. În acele clipe, dacă Arthur ar fi vrut să profite de sentimentele ei spontane, nu avea de întâmpinat nicio reținere. Nu mai era pantera gata de atac, ci gazela căzută victimă în atacul tigrului puternic, apărut din necunoscut
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
fato, lasă-le în pace, se răsti și Valentina. - Dacă nu vreți să învățați, treaba voastră. Nu aveți decât să fiți niște proaste ca majoritatea fetelor din sat. - Io-te-te experta în amor. Ce să-ți spun... domnule, o ironiză sora cea mare. - Nu sunt eu chiar o expertă, dar mă descurc. Nu sunt nici o ignorantă ca altele, aruncă ea așa, poate se prinde aluzia pe undeva. Știu să fac un bărbat fericit. - Măi, măi, ca să vezi! mai zise cea
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
pe pietrele funarare, pe soclurile unor statui sau monumente, pe alte opere de artă, numite și epitaf. Mai târziu, desenează o creație poetică remarcabilă prin conciziune, având un caracter politic, liric, didactic.Cu timpul, inscripțiile, dedicațiile au luat întorsătură satirică, ironizând diverse manii, apucături, vicii. In epoca modernă, epigrama a devenit formă a poeziei lirice de dimensiunile unui catren, în care se satirizează trăsăturile negative ale unei categorii socilale sau profesionale, ale ființei umane, în general” (Dicț. de termeni literari- Ed.
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
să știu unde se sfârșește / drumul “ ( Drum ), un drum în cerc „ unde e glasul / cum doare pasul / ce se intoarce / ocolind / de unde a plecat “ (Tata). Se pot remarcă două registre în volumul „ Aparent “, unul care plânge și unul care sfidează / ironizează, precum și două ipostaze, una aparținând trecutului și alta prezentului : „ pletele unduite / de amintirea fanului copt “ - iarnă -și „ pletele mele blonde pierdeau / inocentă grâului copt “ - vară -. Sau : „ am pumnii-atât de plini / de soare și de verde / că / dacă i-aș
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
cu chip oropsit, cerșea, se certa cu câinii, șterpelea de ici, de colo ba o pară, ba o smochină, ba o bucățică de turtă. Când îi era mai foame sau mai greu se văita lălăind cântece triste, în care își ironiza soarta de cerșetor și implora îndurare și milostivenie de la cei avuți. Deseori îi era lene și să cerșească, căci cerșitul era adevărata sa muncă. Când și când, ca să nu se prăpădească de tot, îl împingea nevoia să-și ticluiască o
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
a exersat singur, până la desăvârșire, șlefuindu-și eliterele cu migală pentru marele zbor pe care avea să-l facă. Tonul e uneori autopersiflant pentru că poetul nu s-a luat suficient în serios în ceea ce privește scrisul, crezând că și ceilalți îl vor ironiza pentru că se preocupă de poezii. De fapt, pentru Mihai Baicu poezia a fost un lucru cât se poate de serios, altfel nu ar fi simțit nevoia să consemneze liric orice moment din viața lui și să-și aștearnă gândurile pe
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
pe hârtie, chiar dacă socotea că nu vor avea nici o finalitate. Există oameni care trăiesc într-o continuă stare poetică, o stare de har care nu-i părăsește niciodată, dar socotesc acest lucru foarte intim și n-ar suporta să fie ironizat pe această temă. Poezia a fost mica lui medalie ascunsă la piept, pe dinăuntru, alături de medaliile și decorațiile primite pe criterii profesionale și morale. Revenind la poezia lui, dacă și-ar fi exersat condeiul cu asiduitate, poate că astăzi ne-
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
a făcut-o. Spre surprinderea mea, preciză că se grăbea spre „banca lui”, spre o anume bancă din parc, unde se simte cel mai bine, deși se petrec niște fapte cel puțin ciudate în preajma ei... Eu am zâmbit. Simțindu-se ironizat de mina mea, se decisese la o explicație. Subliniase că nu era un fix oarecare, aveam să văd eu de ce. Mă luă cu el în Herăstrău. Intrarăm cu pași hotărâți, îndreptându-ne către aleea cea mare, străjuită de plopi înalți
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
Similea, idolul meu, deranjând vecinii; invitam prietenii de joacă la ziua mea de naștere făcându-i mamei o surpriză „grozavă” atunci când se trezea cu ei neanunțați la ușă, reușind să iasă de fiecare dată onorabil din situație; spuneam glume hazlii, ironizând copiii din gașcă, asemuindu-i cu pesonajele celebre din bancuri și poveștile pentru copii. Casa copilăriei e întotdeauna mijlocul localității în care se află, așa cum acea localitate este mijlocul lumii pentru fiecare. Povestește cum era așezarea în care ai petrecut
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
pe care de fapt i-o stabilesc alții, cel mai puternic nu este nicidată atât de puternic încât să poată rămâne mereu stăpân, dacă nu transformă forța în drept și supunerea în datorie. De aici dreptul celui mai puternic, drept ironizat în aparență, dar în realitate stabilit ca principiu, dreptul de a dicta, de a fi ascultat, de a îndrepta. După Hegel, istoria este perpetua străduință de educare ce-și începe acțiunea pornind de la neînfrânarea voinței naturale, pentru a răzbate până la
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
banalizarea și diabolizarea ei. Poate doar Biserica să mai fi făcut și altceva, decât ar putea ști un ortodocs nu prea dus la biserică și neinformat cu apostolatul sisific, zilnic, al instituției ecleziastice. Școala, instituțiile și întreprinderile statului totalitar își ironizau și chiar pedepseau proprii angajați, adepți practicanți ori doar simpatizanți ai oricărui cult religios (inclusiv cel tradițional creștin-ortodox). Dacă mai punem la socoteală și infiltrarea Bisericii cu politruci acoperiți în odăjdii ca și îndârjirea cu care se țineau „filipicele” anticlericale
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
promovare a umorului literar de bună calitate, înseamnă un succes uriaș, înseamnă că România, prin oameni precum cei de la Booklook, poate fi mai bună, mai frumoasă, mai respectabilă. Revista Booklook educă, propagă idei și sentimente demne de urmat, combate și ironizează, iubește și urăște... Toate acestea - cu adevărată și pasionată dragoste de țară. Iată deci patriotismul acestei reviste! Iată, deci, înalta ei valoare. ...Și-acum, spre final - o mică „perlă” satirică. George Petrone, referindu-se, într-un moment dat, la una
BUCURIE CU BOOKLOOK ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367710_a_369039]
-
pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
confruntările pe care le are (cu dracii, de exemplu) scot și mai mult în evidență personalitatea sa complexă. Peripețiile sale vorbesc despre lupta dintre bine și rău, iar întâmplările pe care le trăiește își au izvorul în viața reală. El ironizează năravurile oamenilor și eludează efectul nemilos al timpului. „Toate aceastea seamănă cu o ciudată fixare, pentru că deși parcurge o succesiune de întâmplări, Păcală scapă din istorie. El nu se subordonează cronologic.” „A existat?” A existat Păcală? Angela-Monica Jucan este convinsă
PATOLOGIA LUI PACALA SAU SIMPTOMATOLOGIA SANATATII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367230_a_368559]
-
a continuat magistratul, vădit amuzat de atitudinea diferită a celor doi polițiști și de posibila schimbare a situației. Domnule comisar Olaru, conduceți dumnea-voastră interogatoriul ori ascultarea, cum doriți s‑o numiți... Deh, organul superior, nu? - Nu, nu e cazul.... Mă ironizați, am impresia... - Ba nu! Vreau să văd cum îl aduceți la momentul adevărului pe acest presupus nevinovat... Știindu‑se curat și hotărât să facă o impresie bună celor trei necunoscuți în fața cărora fusese adus, Breazu Gabriel i‑a salutat respectuos
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
muzica, mâncarea, sexul. Am devenit asemenea unei găști de adolescenți rătăcind prin peisajul acestei vieți, sau poate înafara lui, căutând pe Eliseii acestui sfârșit de istorie, sau alte ținte sacre, pe care dacă nu le putem distruge, atunci măcar să le ironizăm. Și în timp ce savurăm plăcerea diabolică a distrugerii inhibițiilor trecutului, ne trezim goi de reverență sau de orce restricție. Nevoia de restricție. Reverența sau respectul nu este numai liniștea care trebuie păstrată în biserică, ci este o atitudine față de viață. Nu
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]