1,688 matches
-
mele. Dacă eu m-aș fi împotrivit acelor funii ale dragostei cu care Dumnezeu mă trăgea spre El, pentru binele meu, pentru împlinirea mea, atunci aș fi luptat împotriva scopului pentru care am fost creată. Profetul Ieremia spune “păgânii își irosesc durerile”, dar acei care sunt creștini, care L-au primit pe Cristos și care merg în aceeași direcție cu voia lui Dumnezeu, în direcția funiilor dragostei cu care sunt trași de El, acei oameni transformă durerile trecutului și le folosesc
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
și anafură, că l-am hulit pe Dumnezeu și m-a sfătuit să nu mai iau în deșert lucrurile sfinte că e mare păcat. Atunci, s-a sădit în sufletul meu un grăunte din harul credinței, care nu s-a irosit în zadar, a încolțit. Mama avea o vorbă: „Din câte semințe cad pe pământ nu toate încolțesc, nu toți se poartă să îi placă lui Dumnezeu, chiar și dintre cei care bat drumul bisericii.” Cât adevăr! Ca orice om, am
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
pasă, pentru că artiștii, creatorii au altă alcătuire de spirit și de tină. Ei sunt plămădiți din materie stelară. Ei nu au puterea politică, administrativă... Puterea lor stă în cuvânt, și ar fi un mare păcat să o lase să se irosească... În alte poeme, Alex Daniel pare un poet al ludicului. În realitate, el pune o mască luminoasă peste dramele umane, pentru a le scoate în evidență și pentru a atrage atenția asupra lor, că doar ne găsim într-o lume
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
Zilele săptămânii, Vara oltenilor, Somnul Pământului), Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Virgil Teodorescu, Nicolae Tăutu, Zaharia Stancu etc. Lista este lungă, dar, mă opresc cu exemplele. În acest context, criticii, foiletoniștii, cronicarii de carte, dar și de arte plastic și-au irosit timpul abordând astfel de cărți, promovându-le la îndemnul „sarcinilor de partid”“. Prin acest fenomen au trecut, nu numai scriitori de la noi, dar și din alte țări europene. În Franța, Sebastien-Roch Nicolas de Chamfort, scriitor din perioada Revoluției franceze, i-
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ ACCIDENTAL VALOAREA ARTISTICĂ SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369772_a_371101]
-
unul dintre cei mai vehemenți „contestatari”- Îi pot recunoaște meritul de a fi fost un mai mult decât onorabil poet de secol XIX, născut în mod nenorocos într-o perioadă când limba română literară nu se așezase, silit să-și irosească talentul și energia în găsirea rosturilor unei limbi rebele și (...) cam primitive.” Leonida Lari îi numește pe aceștia „drept nulități și trădători”. Nicolae Manolescu în „Eminescu pro și contra” arată că școala și idolatria din regimul comunist „au făcut din
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
orientale, necunoscute sau ignorate pur și simplu de greci, Democrit înțelege că lumea nu începe și nu sfârșește cu civilizația din care vine și că pentru cunoașterea altor civilizații, apărute cu mii de ani înaintea civilizației sale, merita să-și irosească întreaga energie și avere. Întors în Abdera după ani și ani de peregrinări se dedică cu pasiune scrisului și cercetării, abordând aproape toate domenile artei și științei printre care matematica, geometria, fizica, etica sau muzica grație unei aplecări și înțelepciuni
DINCOLO DE PORŢILE ÎNTUNERICULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370485_a_371814]
-
ne întâlnim în fața Guvernului. Apoi vom merge împreună să înregistrăm cele 10.000 de semnături. Aceste semnături nu sunt doar adeziuni la un demers online. Reprezintă tot atâția cetățeni, ca mine și ca tine, care cerem ferm Guvernului să nu irosească ultima sa zi, ultima sa șansă să îndrepte, să își reamintească ce a promis, să ducă la bun sfârșit una dintre revendicările protestelor din 2013: Roșia Montană în PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO! Suntem 10.0000 de cetățeni, cu nume și prenume
ROŞIA MONTANĂ ÎN PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO de ROXANA PENCEA în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370692_a_372021]
-
grăbești să prinzi colțul umbrei ce nu se lasă prins niciodată, pentru că este o himeră care fuge, fuge de tine râzând și tu alergi ca să-i culegi colțul acela ce nu te lasă să dormi, colțul acela petru care-ți irosește scurta secundă a eternității tale. Transformare Am privit cum bobocul își deschide petalele și devine floare. Am observat cum omida își țese ghemul și devine flutur. Am simțit cum ploaia îngheață și devine zăpadă. N-am înțeles cum umbra crește
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
șterge treptat ca un soare ce n-a putut arde niciodată. Somnul Ca o chemare a morții somnul îți cuprinde fiecare simț furând clipa eternității tale și tu te lași pradă lui plângând după timpul ce-l lași să se irosească, dar trupul neputincios nu-ți ascultă plânsul, se lenevește în nepăsare ca o umbră ce se crede eternă, dar care piere odată cu fiecare mișcare a celui ce-o ține captivă și-o poartă s-o fericească-o clipă. Frumoasă Te-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
2013. De fiecare data cand auzi cuvântul Culcă-te pe o parte să te-ncânte deoparte Parfumul florilor duse de vântul Care învârte dintr-o parte până departe Visele tale multe ce stau în cuvântul Nerostit pe de-o parte, irosit pe de altă parte Dar atât de îndrăgit și mult iubit Încât călătorește departe dincolo de cele toate Ce s-au adunat cu anii în cuvântul Ce dă să se nască deja dintr-o carne flasca Dar ce ține cu demnitate
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
poartă cuvântul ... Citește mai mult De fiecare data cand auzi cuvântulCulcă-te pe o parte să te-ncânte deoparte Parfumul florilor duse de vântulCare învârte dintr-o parte până departeVisele tale multe ce stau în cuvântulNerostit pe de-o parte, irosit pe de altă parteDar atât de îndrăgit și mult iubitîncât călătorește departe dincolo de cele toateCe s-au adunat cu anii în cuvântulCe da să se nască deja dintr-o carne flascăDar ce ține cu demnitate mandreața să de nulitateîn trăirea
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Cu bruma-i groasă, toamna iar petrece, Acoperindu-mi cu frunze ruginii, veșmântul. Dar printre miile de frunze ruginii, O frunză, încă verde-am mai găsit, Era speranța, că totuși ai să vii Și că iubirea-n van, n-am irosit. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362757_a_364086]
-
de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Viață, mai stai, nu pleca, Te rog cu lacrimi-ciorchine. Că-s bătrân și obosit, Pui țărâna peste mine? Dacă ți-am greșit, mă iartă, Poate, prea te-am irosit... Moartea-i grea și e urâtă, Mai dă-mi o zi de trăit. Mi-e teamă de Judecată, Că nu am fost un om blând, Și-am tot adunat păcate, Că nu voi muri, crezând. Am frânt inimi fără milă
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
un colț de cimitir, Către moarte nu mă duce... Citește mai mult Viață, mai stai, nu pleca,Te rog cu lacrimi-ciorchine.Că-s bătrân și obosit,Pui țărâna peste mine? Dacă ți-am greșit, mă iartă,Poate, prea te-am irosit...Moartea-i grea și e urâtă,Mai dă-mi o zi de trăit.Mi-e teamă de Judecată,Că nu am fost un om blând,Și-am tot adunat păcate,Că nu voi muri, crezând.Am frânt inimi fără milă
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
Autorului De fiecare dată când auzi cuvântul Culcă-te pe o parte să te-ncânte deoparte Parfumul florilor duse de vântul Care învârte dintr-o parte până departe Visele tale multe ce stau în cuvântul Nerostit pe de-o parte, irosit pe de alta parte Dar atât de îndrăgit și mult iubit Încât călătorește departe dincolo de cele toate Ce s-au adunat cu anii în cuvântul Ce dă să se nască deja dintr-o carne flască Dar ce ține cu demnitate
CUVÂNTUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353349_a_354678]
-
ocazii mai rare, după copilărie. Acestea-s zestrea de ani a maestrului Gheorghe Turda, răsunând cu anticipație în urechea sa pentru ca acum să dea măreție și să se ridice în uimirea neamului oșenesc din propriul glas. Insolitul spectacol nu a irosit solemnitatea acestor cântece cărora li se simt aspirația și armonia într-o mare parte a repertoriului lui Gheorghe Turda. Cine iubește Maramureșul și e prieten cu maramureșenii nu ajunge cu mare anevoință a fi prietenul interpretului. Dar, cine, oare, nu
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
spus, dar nici eu nu sunt obligat să accept prietenia acelora care nu doresc decât să aibă cât mai mulți “prieteni” în listă, eventual persoane cunoscute public, pentru că, repet, nu în acest scop folosesc spațiul virtual! Nu doresc să-mi irosesc timpul cu conceperea și expedierea mesajelor. Voi posta doar în spațiul grupurilor al căror membru sunt. Cei care doresc să lectureze romanul ori alte scrieri, mă găsesc aici, periodic, cel puțin o dată pe săptămână, precum și în pagina personală din facebook
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
sperie de eșecuri și să exerseze iar. Fiindcă a scrie poezie este ceva de foarte mare importanță. Poate cineva să spună că el însuși este o pierdere de timp, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care și-ar fi irosit timpul creându-l? Suntem creația lui Dumnezeu. Poezia este o creație a noastră. Ea nu este o pierdere de timp pentru noi, așa cum nici noi nu suntem o pierdere de timp pentru Dumnezeu... Octavian Curpaș Phoenix, Arizona
CÂND EXPERIENŢA VIEŢII IA FORMĂ DE POEZIE. INTERVIU CU POETUL CREŞTIN IONATAN PIROŞCA [Corola-blog/BlogPost/354307_a_355636]
-
pentru aer în fiece secundă: Inspir, împovărată, mici porții de catran, Dar savurând delirul, tăcerea mă inundă, Căci după-atâtea taxe, nu mi-a rămas un ban! Cu ultime resurse, îmi încropesc o listă De socoteli stupide a tot ce-am irosit. Coloanele tixite aproape că insistă Să anulez totalul, ce dă de bănuit. Mi-a mai rămas, din suflet, un șomoiog de franjuri, S-aprindă o scânteie-n singurătatea mea. Azi, rătăcită-n beznă pe-nchipuite landuri, Ajuns-am, fără plată
TRIBUT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354487_a_355816]
-
să crezi că ești stăpân la curte domnească. De ce să nu-și îngăduie omul ca pe banii lui, din timpul său, cu vrerea și plăcerea sa să se simtă răsfățat, să fie servit, slujit, omenit, ca să-și refacă tot ce irosește zi cu zi, pe cheltuiala vieții sale, ca rob al propriei existențe?! Se află, așadar, la Sinaia, un leagăn pentru trup și un văzduh pentru spirit pe care ți le poți dărui pentru o clipă, o oră, o zi, un
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
profund și de uman lumea, iar cântecele compozitorului Dumitru Lupu îi duce limpezile și melodioasele ecouri, neîncetat, prin ani, prin vieți, spre pururile rămâneri în urma omului: cântecul plin de dor și de dragoste. Ceea ce strânge răul se arde și se irosește nevenerat de nimeni și de nimic, decât de cei care văd o bravadă în pieritoarele lucrări ale urii. Receptivitatea compozitorului Dumitru Lupu la melancoliile vieții preîntâmpină fiecare stare sufletească umană iar din aceasta ies ca spumele din valuri melodii neasemănat
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
aroma strămoșească a ei, care este catifelată de istorie și tradiție, ca vinul Cotnariului de doage și vechime. Îl cântă așa cum l-a cules și așa cum o poruncește respectful față de folclor. Dar îl ascultă mai rar etnomuzicologii cărora li se irosesc împuternicirile, câtă vreme comerțul a împuns până la măduvă muzica și al căror număr este vizibil în scădere. Ultimul dintre cei cu înălțime profesională și talie de expertiză s-a pierdut dintre noi contopit în etern - este vorba despre Marioara Murărescu
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
aici, iar cântecul oltenesc, zugrăvindu-le, le dă viață sufletească oltenească! Niciun dor nu-i mai mare și mai greu ca al olteanului. Pentru el, dorul e o haină de iarnă spirituală, matlasată cu melodii populare ce s-ar fi irosit dacă de partea istoriei n-ar fi fost „cusătorii” hanei acesteia, folcloriștii remarcabili. Cântecul a fost creat de oameni din popor. Fără cântec ei ar fi fost mai singuri sau poate nici n-ar fi mai meritat să fie, căci
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
o minciună... Și în minciună ți-o trăiești! Tu în pahar ai voia bună, Și cu bacante te însoțești. Tie-ți place viața ușoară, Ca să petreci,să chefuiești. Iar în minciuni, nu-i prima oară... Când timpul tu ți-l irosești. Pedeapsa Sfântă să lovească În sufletul ce ți-e beteag, Cu a ei putere să-ți rănească Tot ce în viață ți-e mai drag. Să simți ce este suferința, Ce tu ai semănat mereu, Să te lovești de neputința
VIAŢĂ PUSTIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353138_a_354467]
-
drame și motive livrești, vag echivoce (Răpirea sabinelor, Muzele), sau cu un oarecare fior al tainelor și spaimelor nocturne (Ursitoarele nopții). Toate acestea nu sunt altceva decât tulburi reminiscențe, și palide (ca să nu zicem jalnice) substitute ale nemuncii edenice, nemuncă irosită pe veci și zadarnic râvnită. Fiindcă porunca s-a dat și nu există remediu: “În sudoarea feței tale îți vei mînca pîinea ta, pînă te vei întoarce în pămîntul din care ești luat; căci pămînt ești și în pămînt te
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]