750 matches
-
o ambulanță. Vocea era a paznicului, care se ascundea însă vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toată ziua și de-abia se stăpânea să nu întrebe chiar pe gradații din cancelarie ce părere au de "fata gazdei". Cu Petre însă stătea mai liniștit de vorbă, îl iscodea ce face "fetișcana ceea", unde se culcă, pe unde umblă. Amănuntele cele mai mărunte i se păreau nespus de fermecătoare. Groparul nu-l mai plictisea, ba îl căuta și-l stârnea la taifas și mai ales se bucura aflând de la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la care nu stătea nimeni trei sferturi din an, ceea ce însemna o pierdere însemnată pentru Bourrache, dar acesta nu ar fi dat masa altcuiva pentru nimic în lume, nici chiar în zilele de târg, când toți țăranii din ținut, după ce iscodiseră vitele, veneau să se ghiftuiască și să bea un litru de tărie până la ivirea zorilor, înainte de a se descărca în bordelul lui Madam Nain. Masa rămânea goală și lumea era refuzată. Ba chiar, o dată, Bourrache a dat afară un negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
199 LA PALAT Pe cât se apropia de curtea domnească, pe atât lui Barzovie i se strângea inima: cum îl va primi oare Râmza-Pașa? Va încuviința el această a doua suire în Scaun? E drept că doi boieri trimiși înainte ca să iscodească ce gândește turcul se-ntorseseră cu vestea că Barzovie e binevenit, dar niciodată nu se putea ști ce se-ascunde în dosul vorbelor unui pașă. Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să ajung la abces și apoi la extracție. — Și vrei să spui că nu există concurență și tocmeală În viața unui detectiv ? — Da, dar nu putem compara rivalitatea dintre cei care fac reclame pe străzile foarte circulate și detectivii care iscodesc prin străzile dosnice, nu ? La tine a coincis plecatul de acasă cu părăsirea slujbei anterioare... aici e buba! Ai fi putut să le faci pe rînd... dacă n-ar fi intervenit concurența. Ce părere ai? Te-ai opus deschiderii magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Iuliana, amuzată de ezitarea lui Eugen și gândindu-se că nu va fi sincer. „Hm! Oare Marian Malciu ce mi-a venit să-l întreb? Ce simt eu? Ce mă îndeamnă pârdalnica asta de inimă?... Nu aveam dreptul să-l iscodesc. Sper să nu-l fi supărat, nu-mi doresc asta!” Cum spuneam, a trecut mult timp de atunci... Nu, nu a fost iubita mea, dar eu am fost îndrăgostit, cred, într-o anumită perioadă..., după ce am cunoscut-o la balul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
zici de asta ? Nu-i exclus. Nu, nu-i deloc exclus... Când s-a întâmplat povestea asta, în 1950, nu aveam decât nouă ani și tata nu putea spune nimic dintr-o asemenea istorie unui copil. Peste ani l-am iscodit de câteva ori mai ales când îl întâlneam pe Atanasie. N-am contenit să îl întreb : Cine erau femeia și fetița pe care nu le-a putut aduce Atanasie ?" Dar tatei, care era foarte discret, nu i-au scăpat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mugurel ca un sparanghel de pădure cu care face pipi. Marina Pavlova mi-a spus că este normal, doar este băiat. Atunci am simțit ceva ca și in primavară in pădure când m-a săltat Vasili în brațe. O s-o iscodesc mai mult pe mama despre lucrurile astea ciudate pe care le simt... Iată însă și două foi lipite între ele pe care Dora le detașează cu mare atenție. Martie 1954 tot la Bolnița jenșcina Ieri am împlinit doisprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile mele. Deci l-ai fi adus aici? Nu, ne despărțisem în fața complexului. De ce acolo? Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă toată ziua la fereastră și iscodește. Popândarul. Ce anume? Cum ai spus? Nimic, o denumire, bătrâna de care spuneam. Dacă n-o vedeam la fereastră, pendulând cu capul încoace și încolo, nici nu-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu, răspunse Norman. — Mai bine, căci toate sunt Înfundate. Nici o problemă. Astă-noapte ni s-a blocat instalația de apă. Sperăm totuși să rezolvăm problema cât de curând. În momentul ăsta avem o mulțime de femei la bord, domnule, adăugă ofițerul, iscodindu-l cu privirea pe Norman. — Înțeleg. — Dacă totuși aveți nevoie, puteți folosi un WC de serviciu. — Mulțumesc, nu cred să fie cazul. — Atunci, căpitanul Barnes dorește să vă vadă imediat, domnule. — Aș dori mai Întâi să-mi sun familia. — Tresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
contact cu o temă dată, este de a se păstra aproape fără abatere în marginile lirismului". Așadar, întrebările pentru poetul Ovidiu Genaru, care se simte tânăr și neliniștit, ca la 40 de ani: "Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput bijuterii, pictez icoane pe sticlă, dau și cu pensula, șofez pe distanțe lungi, înot, repar, zidesc, fac gimnastică, nu beau nici o picătură de alcool, doar cafea, sunt un excelent bucătar, pictez pe ambalaje de celuloză, aaaa, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în domenii extraliterare de teama anchilozării și asta îmi mănâncă din timp ca și cum el n-ar fi finit pentru cei vii. Știu, o să-mi pară rău după timpul pierdut, dar îmi respect cadența. Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput bijuterii, pictez icoane pe sticlă, dau și cu pensula, șofez pe distanțe lungi, înot, repar, zidesc, fac gimnastică, nu beau nici o picătură de alcool, doar cafea, sunt un excelent bucătar, pictez pe ambalaje de celuloză, aaaa, să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
părut / Și prea puțin femeie / Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
părut / Și prea puțin femeie / Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: / Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc!” ( Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci). Este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de sine iubire. Totdeauna nepărtinitoare și adevărată, aruncă privitorului fără a minți florile tinerețelor și zbârcelile bătrânețelor. PAT: Un mobil prețios, în care scurtăm jumătatea supărărilor vieței noastre. SEVERITATE: Un secret a trupului care, dupre cum zice, Rochefoucauld, s-au iscodit spre a se ascunde smintelele minței. Asinul, zice Montesquieu, este vita cea mai serioasă. SFAD|: Este o greșală de te încarci de ea, nebunie de nu te ferești din drum și nenorocire îndată ce te-au cuprins. FEMEIE: Ființă plăcută, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând, Într-un cuvânt, la un consorțiu interamerican, al cărui șef local e Gervasio Montenegro și al cărui vrednic țel e promovarea emigrării femeii sud-americane - „sora noastră latină“, cum zice nespus de grațios Miss Evans - În Salt Lake City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară Sifonazo la o temperatură sub nivelu mării. Ș-așa, mai o dușcă, mai o spaimă, m-am Îmbulinat să-l iscodesc pă ginitoru dă noapte, care iera un mutulică d-ăia că, când trage felmoaru la fleoancă, are mai multe guri decât mașina Diogo dă egrenaj eșalonant, că care-i ora axipromativă a primului mărfar dă Empalme Lobos. Tomna-mi recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât după peste o juma dă oră; dă cum mă recunoaște, Îmi și trântește ușa În profil, da nu nainte să-mi deie o carte dă vezetă, așa, ca să-i scoată vizualii lu Tejerina, și nici baremi nu mă mai iscodește că de ce s-a obosit Cufărașu. Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu-i despre cele ce se petreceau în casele puchinoase ale stăpînilor lor, își dădea seama că vizita lui la Vila Katerina era primul element dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut, devenea tot mai subțire și mai tremurător. Știa că la capăt se afla ceva care nu poate fi nici bănuit, nici aproximat, ceva despre care nu se poate afla nimic, nici măcar el, tartorul tartorilor, nu era în stare să iscodească, pentru că în întuneric nu poți decît să bîjbîi, așa cum deja și Serviciul începuse să facă. Toate rapoartele lui Bîlbîie nu erau decît niște bîjbîieli, s-ar fi putut prea bine să nimerească peste adevăr, dar tot atît de bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu sunt foarte mulțămit... Întorsei calul și o lăsai în prag. Cum coboram, simțeam cum mă petrece, cum mă urmărește privirea ei îndărătnică. Mergând spre cirezi, îmi făceam socoteala că o asemenea femeie n-are nimic din apucăturile celor ce iscodesc cu ochii, zâmbesc cu înțelesuri și ademenesc cu glasul. Îi era frică de mine; abia îndrăznea să rostească cuvintele; în ochii ei mari nu se oglindea nici o gândire. Vra să zică aceasta e femeia care a înșelat pe Dragoș! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]