918 matches
-
vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. — E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. — Fleacuri. La ce colegiu Îl duceți? — Păi, merge la școala din... — Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l Înghit pe cine le are. Trebuie canalizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Fermín și cu mine ne-am retras din scenă spre a le acorda intimitatea cuvenită. În periplul nostru prin acea galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luptă l-a marcat pentru totdeauna. Botezându-le cu nume potrivite, neaoșe, Vasile Ilucă găsește în mod inspirat întâmplările și situațiile aparent fără ieșire în depășirea cărora personajele - de un realism evident - își pun în lucrare calitățile, altfel nebănuite: inteligență, iscusință, încredere, stăpânire de sine, risc mental supravegheat. Ba chiar și umorul, fără de care românul nu concepe viața. El râde și suduie și la necaz și la bucurie, de te și minunezi cum de a reușit el să biruie Istoria, la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prânz, nu îmbelșugat, dar care să-i sature, până când vor găsi mijlocul să păcălească pe cineva în așa fel, ca să se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată. Căpetenia lor, care, cum era și firesc, îi întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem rost de un prânz ca să vă lingeți pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie măcar unul dintre noi bine îmbrăcat, că straiele noastre nu prea au
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de ele, ca să aducem la îndeplinire întocmai cele plănuite! Și cum gândurile bune nu vin niciodată pe burta goală, prima noastră grijă trebuie să fie o masă bună. Eu am făcut începutul: rămâne ca voi să urmați, să vă văd iscusința! Cine se-ncumetă să facă rost de mâncare, că mâine seară aș vrea nespus de mult să facem o mică petrecere? Atunci, aceia dintre pungași care nu făcuseră nici o ispravă de când începurăm povestea noastră, săriră deodată cu toții: ― Eu fac rost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era chiar inteligent, dar el își orientase curând această inteligență spre a le distruge bunurile sau pentru a găsi noi modalități, care de care mai dezgustătoare, de a le strecura câte ceva în mâncare, în păr sau în așternut. Și chiar iscusința de care dădea dovadă în a imita, un alt potențial talent, și-o folosea pentru a maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de această dată să se ferească din calea bietului trup omenesc, în tumbele lui teribile și bizare, descrise în văzduh, Homer văzu sau crezu că vede, deoarece în acele câteva clipe de când își venise în fire mintea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
sunt încă în viață. 3. Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. 4. Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 5. Nebunul își încrucișează mîinile, și își mănîncă însăși carnea lui. 6. Mai bine o mînă plină de odihnă, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
Lu rămâne tăcut. Văzând că aștept, zice: — Iertați-mă, Majestatea Voastră, nu-mi găsesc cuvintele. Nu trebuie să spui nimic. Îmi pun ceaiul jos. Mă întrebam doar dacă știi. — Da, de fapt... puțin, își coboară el privirea. — O astfel de iscusință nu-ți spune ceva despre Su Shun? Neîndrăznind să-și dezvăluie gândurile cu prea multă libertate sau îndoindu-se probabil de motivele mele, Yung Lu își ridică privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam azi-dimineață. - Aha, se dumirea dînsul. Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd cu atîta iscusință încît, atunci cînd ea și-a dat consimțămîntul, pictorul se crezu în paradis. Chiar azi, la gîndul că ar fi fost refuzat, bătrînului îi bătea inima. - Nu pictez femei, îmi mărturisi Goilav după ce am rămas singuri. Nu au expresie. Fața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet lucid. Dar detașarea nu era destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un singur cuvânt: detașare. Genul de sinceritate despre care vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda era un om fără iscusință în vorbă, dar un caracter puternic. Atât Tadatsugu, cât și Kazumasa insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o controversă. Acum, priviră șocați la plecarea indigerată a lui Honda. — Honda, unde te duci? îl întrebară ei, grăbiți. Honda se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: "Suntem din neamul lui..." 29. Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. 30. Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31. pentru că a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rînduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mitropoliți, stareți de mănăstiri și chiar ființe de condiție publică, socială și materială simplă. Oameni de jos adică. Comentariile pe care autorul cărții le face pe seama diverselor documente de vânzare-cumpărare, mai rar de donații, împletite cu partea de fabulație, cu iscusință armonizate, constituie substanța cărții. Dar numai într-o anume măsură. Pentru că, într-o altă anume măsură, Vasile Ilucă găsește loc și pentru alte aspecte, care, și ele, fac parte din viață. Deci, și din viața cărții. Este vorba despre idila
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
timpul un fel de râsu-plânsu, modalitate de manifestare complexă, care poate să devină chiar o emblemă pentru poporul acesta. Și spuneți și dumneavoastră, care sunteți oameni maturi și responsabili, cetățeni care sunt în măsură, la o adică, să aleagă cu iscusință dintre două rele, Bocul cel mai mic, pardon, voiam să zic, răul cel mai mic, cum să nu plâng cu lacrimi până la genunchi, dacă cumva răzbind spre călcâie, când este vorba să scriu despre oamenii către care se îndreaptă toate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de coarne, i-a întors capul spre Mecca și i-a tăiat beregata cu o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fie spre masa credincioșilor, fie spre categoria următoare, cea care simbolizează, În ochii musulmanilor din epocă, adevărata putere a lui Hasan Sabbah: clasa fidai-ilor, „cei care se jerfesc”. Marele Învățător Îi alege dintre adepții cu imense rezerve de credință, de iscusință și de răbdare, dar cu slabe aptitudini pentru Învățătură. N-ar trimite niciodată la jertfă un om care ar putea deveni misionar. Pregătirea unui fidai este o sarcină delicată, căreia Hasan i se dedică cu pasiune și rafinament. Să Înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se-nvârtea inexorabil, se apropia ora, peste puțin aveau să mă dea afară. Până ce, trecând de galeria dispozitivelor electrice, am ajuns În mica sală a sticlăriei. Ce logică răsturnată dispusese oare ca alături de aparatele cele mai avansate și costisitoare ale iscusinței moderne să fie o zonă rezervată unor practici ce le-au fost cunoscute fenicienilor cu milenii În urmă? Ce sală de adunătură mai era și asta, care alterna porțelanuri chinezești și vase androgine de Lalique, poterii, majolică, faianțe, muranerie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stare de urgență: corporalitatea, descoperirea existențială a comunității, experiența sacrului, cel puțin sub forma nostalgiei Absentului. Vorbind despre filosofie am sfârșit prin a vorbi despre filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă considerație concluzivă. Ține de dispoziția interioară a filosofului să ia distanță, să privească de departe, să deschidă orizontul. Atitudinea contemplativă din antichitate este prezentă și astăzi sub forma capacității de suspendare a capcanelor evenimentelor și prejudecăților și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
aducă pe Zet, nu se întorsese încă. Gabriel salvase rochia. Rupturile de la umăr, care-l speriaseră atât de tare pe Emma, nu fuseseră decât cusături descusute, ușor de reparat. Pata de vin din față nu putea fi însă scoasă. Dar iscusința lui Gabriel reușise să o amestece în modelul imprimeului - un desen cu tușe de culoare - vopsind părțile din jurul petei, precum și alte părți, cu ceaiuri de diverse tării. Fără îndoială că rochia arăta puțin diferită, dar pata fusese integrată în imprimeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-mi ghicească și mie, prefăcându-mă că nu mă pricep... Nu, eu nu fac asemenea măgării. Eu nu iau bani. Dacă o fac, o fac din plăcere. Și când spunea asta, nu exagera cu nimic. Reticența unor colegi față de iscusința sa într-ale ghicitului nu-l descuraja defel, ci îl incita. Era ahtiat să-și demonstreze știința. Devenea insistent, îl auzeai cum aproape că începe să gâfâie 5, lupta să capete palma râvnită aș putea spune. Argumentul său suprem era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum, Vasile Ilucă a dovedit o exemplară pasiune pentru faptul istoric. În demersul său, scriitorul s-a aplecat cu o dragoste deosebită asupra unor localități, locuri și oameni care au marcat la cel mai ridicat nivel istoria națională, manifestând o iscusință admirabilă în alegerea faptelor și personajelor. În acest sens, mari personalități istorice și culturale din spațiul răsăritean al României - Moldova - dar mai ales Iașul - ilustrativ izvorâtor și păstrător de cultură, artă, credință, istorie - l-au ispitit în așa măsură pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
francezi, poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, după ce le ceruse corăbierilor săi să-și astupe urechile cu ceară, mi s-a părut multă vreme un triumf al inteligenței. Mi-a trebuit timp să pricep că iscusința șmecherului rege al Ithacăi l-a ajutat să-și acopere și lipsa de caracter. Cea mai nobilă aspirație a acestui mincinos dulce la vorbă pare a fi întoarcerea în Ithaca ― și, Doamne, cât de mult l-am idealizat pornind de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]