800 matches
-
întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
vorbeam, la jumătatea lui august, cu o virilă variantă de Jean Marais sexagenar, un năvalnic bărbos călare pe ATV, cu aer de flower power și Woodstock, dl Mircea Sârbu, care m-a oprit amical în fața Cabanei Schiorilor, mi-a expus ispititor proiectul de resuscitare a cercetășiei de altădată, pentru a-mi comunica apoi entuziasmul doamnei Maria Berza față de proiectul „Sinaiei culturale“ descris mai sus. Iată, mi-am spus, un abur de început. Poate-or da zeii Sinaiei și s-o alcătui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
3630-0 168 pag., 2012 Am debutat editorial la 29 de ani, cu o carte despre Eminescu. Aproape sexagenar, m-am lăsat sedus de Caragiale. De ce? Fiindcă scrisorile lui din Berlin sunt cea mai suculentă, complicată, excitantă, pe scurt: cea mai ispititoare imagine a îmbătrânirii din literatura noastră. Cu infinit mai multe arabescuri și capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță, Odobescu, Blaga... Și mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
altceva decât că el a ridicat acel castel. Prin diverse alianțe familiale, proprietățile și-au mai schimbat stăpânii. După anul 1350, de exemplu, au ajuns prin acele locuri chiar și englezii, Valea Dordogne fiind un spațiu geografic și economic foarte ispititor. După încheierea războiului de 100 de ani, urmând o perioadă de pace, ținutul s-a dezvoltat și a prosperat. De aceste condiții favorabile a profitat și situl Merle, care începuse să semene cu un orășel. Avea o stradă publică de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
în acest fel, sunt deasupra tuturor. Oamenilor le sunt înfățișați spre admirație judecători mincinoși, iar eu sunt singurul care-i cunosc pe cei adevărați, în al patrulea rând, pentru că astfel îmi rămâne o șansă de-a ajunge la închisoare, idee ispititoare dintr-un anume punct de vedere. În al cincilea rând, pentru că acești judecători merg să întâlnească Mielul, pentru că nici Mielul, nici nevinovăția nu mai există și, în consecință, iscusitul hoț care a furat panoul este un instrument al unei justiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
boier retras la moșie. De la el a aflat tata că liceul "Spiru Haret", un liceu ultraselect în acei ani, preferat de o bună parte a protipendadei bucureștene, oferea copiilor cu părinți strâmtorați material cinci burse ale comitetului școlar. Burse foarte ispititoare, mai mari decât cele date de stat, căci includeau, pe lângă taxele școlare și costul întreținerii în București, la internat sau la gazdă, uniforma, cărțile și trei călătorii, dus-întors, în vacanțe, la Crăciun, la Paști și vara. În afară de casă, care rămânea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca Dumnezeu și nu va mai trebui să ascultați de altcineva! Veți fi independenți! EVA: (se gândește puțin apoi ia mărul pe care i-l dă șarpele și mergând să-l întâlnească pe Adam i-l întinde acestuia, spunându-i ispititor) Uite ce măr frumos ți-am adus! Și asta pentru că eu întotdeauna mă gândesc la tine și am grijă de tine! ADAM (mușcă din măr) DUMNEZEU (furios): Nu mă așteptam ca voi să nu-mi ascultați cuvântul și să vă
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
aproape; ca într-o caldă scăldătoare sar în oglinzile din ape. Trupu-n vacanța verii este mai plin de rare satisfacții, arde ale sale noi reacții ca-n gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
spre minunatele lor locuințe de la țară, unde-i așteaptă cu nerăbdare nevestele și copiii, sau spre apartamentele somptuoase din oraș, unde-i așteaptă o soție frumoasă sau o iubită Încîntătoare, cu zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duritatea naturii sau a forței aceleia care îmi agrava cu perfidie, ca și cum ar fi fost străină de stările mele, stagnarea datorată blocajului. Ambiguitatea duratei și a efemerului, incertitudinile perfecției morale și ale ticăloșiei, impactul necunoscutului cu falsele certitudini tot mai ispititoare mă mențineau în zonele lor de interferență impunându-mi dorințe, explicații și elanuri veștejite. Dincolo de aparența mișcărilor mele, forța aceea, fie ea și a naturii, devenea tot mai decisivă. Acum, când scriu, evocarea ei, falsificată de intervenția involuntară a imaginației
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cuiva așa ceva. În schimb, după ce am socotit și-am parasocotit banii strânși, i-am luat lui Jacques, cu un preț uriaș, 4 lei 50, exact cât un corset de la Marie Rose, o mică minune: Fântâni luminoase. Erau descrise așa de ispititor că n-am putut rezista: „Lumea care a fost la expoziția din Paris n-a uitat încă impresiunea ce i-au produs Fântânile luminoase. Dar de ce tocmai la Paris? Cine n-a văzut de 10 Mai, în București, Fântânile luminoase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o supunere și o chemare la dreptate. Diavolul este simbolul răutății, indiferent dacă apare ca un domn bine îmbrăcat ori ca un cap de țap sau de cămilă schimonosit, cu picioare despicate, coarne, păr. El are rolul de a fi ispititor, călău, de a fi îngerul căzut, cel care divide, di - abole. A 15 lamelă de Tarot exprimă combinarea elementelor naturii (apă, aer, foc, pământ) în forma dorinței pasiunii supraexcitării omului. Lamela Diavolul reprezintă reversul Împărătesei, un regres spre dezordine, divizare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi o sinucidere". Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. "Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta", zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spre noi destinații pentru a petrece vacanțele și pentru muncă. Realitățile complexe ne vor oferi noi forme de joc, televiziune wireless și o industrie a divertismentului care se bazează pe o multitudine de media, interactivă și în cele din urmă, ispititoare. Mobilitatea permanentă va crea rețele omniprezente care ne vor emoționa, ne vor amuza, ne vor proteja, ne vor spiona și ne vor conecta cu oricine, oriunde pe planetă. Roboții vor veni în căminele sau birourile noastre în curând. Prezența roboților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
masturbez uitîndu-mă la poze cu femei? Pe el, doar căsătoria Îl interesa. Dacă stăteai să-l asculți, cu cît rămîneam mai pur, cu atît mai ațîțătoare avea să fie soția mea, cu atît mai Înnebunitor pieptul ei, cu atît mai ispititoare coapsele și fesele ei. Mărimea pieptului soției mele va fi direct proporțională cu castitatea mea. Cu atît mai rău! Am să mă Însor cu o slăbănoagă! Se arătase apoi preocupat de lecturile mele. După trup, spiritul! Pe cît de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cafeneaua Flore În noiembrie 1959? Totuși nu eram un artist sovietic aflat În vizită În Vest, flancat de agentul KGB. De ce mă supraveghea tata? Credea că nu-l văzusem. Își Închipuia cumva că aveam Întîlnire cu Françoise Arnoul, atît de ispititoare În afișele de la Pisica Își scoate ghearele? Dar eu eram logodit! Eram Îndrăgostit! Nu avea Încredere În mine. Îl surprindeam În flagrant delict de incompetență și de intervenționism pe viitorul autor al bestsellerului anilor șaizeci despre paternitate. Mă aflam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atîția ani de atunci:, aproape că am crezut În Vișnu. L-am slăvit sub forma uneia dintre Întrupările lui minore, Nârâyana, un ascet de care zeii se temeau și căruia i-au trimis, spre a-l pierde, nimfele cele mai ispititoare. Am să mai fac o mărturisire. E mai greu s-o fac, pentru că se referă la prezent: mă Întreb dacă nu cumva am să credde-acum Încolo În Vișnu. CÎnd citesc că dacă mă concentrez asupra spațiului dintre sprîncene (trikûta), voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu un dolar mai puțin decât salariul minim pe oră. Fusese concediată În mai puțin de-o lună și Înlocuită cu o mexicancă, plătită cu numai doi dolari pe oră. În acel moment, un post umil de secretară părea la fel de ispititor și de greu de căpătat precum cel de astronaut. Ca gheișa din faimoasele amintiri, nu-i spusese nici unuia dintre bărbații cu care se Întâlnise lucrurile neplăcute prin care fusese nevoită să treacă În primii ei ani la New York. Dar acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi o sinucidere”. Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. „Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nimeni din cei de la fereastră nu Îl strigă. Aude pe fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare a viselor, unde rămase nouă ore bătute pe muchie. Când se trezi în sfârșit în dimineața următoare își dădu seama că era târziu. Laurence se trezise deja. Se ridică timid în capul oaselor, ducând mâna la cap. Îi era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi auzindu-și fiica, cu un amestec de dragoste și ușurare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de apă, Altele erau de vânt; Însă, de o vreme-ncoace, Foarte multe nu mai sunt; Dar făină tot se face. O spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]