1,235 matches
-
la act mai mult sau mai puțin violent sunt întâlnite tulburări relaționale profunde ce conferă o alură inpenetrabilă, stranie și rece uneori cu note sado-masochiste. în fine, destul de frecvent sunt notate tulburări de alură nevrotică, fobică sau obsesională sau chiar isterică. Procesul patologic debuteză de obicei, după o prealabilă dezvoltare psihică normală sau chiar considerată precoce și după o adaptare anterioară, relativ satisfăcătoare. 4.2. Debutul schizofreniei la adolescent. Angoasanta interogație asupra unui posibil debut al unei schizofrenii (frecvent în adolescență
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
se instala stări depresive, psihastenii și obsesii. Impunitivepresupun trăirea sentimentelor de jenă și rușine. Accentul nu se pune, de această dată, pe Învinovațirea unei instanțe din exterior. Situația este considerată inevitabilă și minimalizată. In plan patologic, le corespund anumite maifestări isterice. b Reacții de persistența a trebuinței. Direcționează activitatea și gândirea subiectului spre Împlinirea trebuinței frustrate. c Reactii care exprimă inevitabilitatea obstacolului. In acest caz, răspunsurile sunt stereotipe, ca urmare a “dezarmării” individului. In ceea ce privește criteriul sincerității reacțiilor la frustrare
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
se facă cutare ori cutare lucru. Pythia dădea răspunsul trăgând la sorți bob alb sau negru 17. În cazurile mai grave, Pythia, inspirată de Apollon, profetiza în cripta templului. S-a vorbit despre "delirul pythic", dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Platon compara "delirul" (maneisd) Pythiei cu inspirația poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. După Plutarh: "zeul se mulțumește să o umple pe Pythia de viziunile și lumina care clarifică viitorul; în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că puteai să discuți cu el despre o carte, despre un film. Și foarte ciudat era că ăsta, deși nu trăise nimic, n-avea prieteni, toată viața stătuse între patru pereți, crescut de două muieri mai mult sau mai puțin isterice, cu toate astea zic, avea o intuiție formidabilă la oameni. Chiar se pricepea. Și probabil cărțile îl ajutaseră în toată afacerea asta, mă gândeam io. Compara ce vedea, auzea cu ceea ce citise. Analogii. Compara personajele din cărți cu noi, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a frazei. Un schelet pe care, dacă-l intuiești, apăi n-ai decât să așezi cuminte cuvinte, un fel de anagrame să faci. Ca mai înainte. La unii se aude o muzică sfredelitoare, sofisticată, delirantă sau calmă. La alții, trompete isterice și vreun țambal iresponsabil, o tobă delirantă și un pian complexat. Dacă pe unii scriitori pe care-i citesc nu-i pot asocia cu un fond muzical, dacă nu-i pot încadra undeva, acei scriitori devin pentru mine insuportabili, dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doar afacere nu s-ar chema că ar fi. Apoi, să scriu, afară de asta, însemna o bucurie imensă. În anul I de facultate, stăteam în diminețile acelea reci de noiembrie într-o garsonieră, unde scriam, într-un soi de euforie isterică, tot ce-mi trecea prin cap. Scriam și era superb să fiu propriul meu stăpân, să decid io tot ce avea să se întâmple pe acea foaie de hârtie. Pentru niște seminarii de scriitură de presă scriam. Și toți colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a lăsat noaptea. O noapte tăcută, o liniște atât de totală încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
limitate, ei nu mai țin cont de culoarea platfomei de pe care încearcă să-și lanseze ideile. Tot ceea ce vor este să vadă lucrurile urnindu-se în direcția cea bună. Cu PNL-ul și PNȚCD-ul dovedindu-se mai degrabă partide isterice decât partide istorice și cu un PSD cu, de acum, o probat-istorică vocație a balastului - de orice culoare, de orice duhoare, dar balast să fie - hărmălaia ideologică se întețește. În România, vremea „arborilor doctrinari” pare a fi dispărut. A fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Călinescu consideră că, eliminate fiind inexactități, erori de traducere și alte lucruri de acest gen, o ediție românească a cărții dnei Laignel ar fi binevenită. Îmi permit să cred că nu ar fi. Și asta nu din cauza unor posibile „reacții isterice”, ci pentru că o necesară discuție despre „generația de aur” nu poate fi declanșată de o carte în care, spre a-și justifica tezele, autoarea recurge la aproximări inacceptabile și procese de intenție. Dacă este tentată de amatorism psihanalitic, dna Laignel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și proaspăta lui consoartă - femeie tare a dracului și foarte dame des halles - reușea prin sentințele ei ridicol de categorice să impună reuniunii o atmosferă de Bunbury, în care de altfel și juca. Râdeam cu toții de ne prăpădeam, dezlănțuiți și isterici, în timp ce Mihai, aiurit, alerga tot timpul la bucătărie și înapoi, chi purile s-o ajute pe Alice, dar de fapt pentru a-și ascunde febri litatea și emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
copii maturi, bărbați cu soțiile lor (au emigrat cu toții), iar la etaj, o altă familie, tot cu copii și ea, dar mai mici, de al cărei nume nu-mi mai amintesc. Stăpâna casei, o femeie neglijentă, leneșă, gălăgioasă și chiar isterică, monologa adeseori de la fereastră, de sus, de la etaj. Soțul ei, în schimb, era un om liniștit, cumsecade, delicat. Nu-l voi putea uita niciodată pentru că tocmai el mi-a dat prilejul să comit o faptă urâtă. Era într-o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi arat cu trudă, trebuie deminat cu prețul vieții), celălalt, constrâns de șomaj, are slăbiciunea de a se rupe de ai săi, de a se lăsa atras pe calea aventurismului egocentrist, intrând într-o bandă condusă de o fostă colaboraționistă isterică. Bandiții atacă și jefuiesc camionul în care se află casierul cooperativei cu banii necesari pentru închirierea uneltelor și vitelor de muncă, bani de care depinde, în chipul cel mai direct cu putință, viitorul temerarei întreprinderi țărănești. Începe marea vânătoare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă bătuse puțin în creștet. Am constatat fericit că Aia era acolo ca să mă apere de toate relele, că eram încă viu și că trupul meu nu se transformase în nămol. De bucurie, am izbucnit în plâns. Era o reacție isterică pe care o avem spontan, atunci când ne salvăm de o mare primejdie. Ne manifestăm astfel ca să ne alungăm spaima viscerală. Diogene și Alexandru Libertatea absolută a insului se raportează la statutul filozofului Diogene: singurătate și egocentrism exacerbat. Îi înțeleg invidia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă lasă să dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot vin! O bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în când, pe de lături, ca, apoi, să se întoarcă acasă cu și mai multă dragoste. Toți voievozii, toți regii, și parcă numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga calului -, puțină căldură lângă o vatră, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu o dată mi-am cerut slobozenia. Am luptat cu mine... E... e mai presus de puterile mele... Îți faci iluzii că "te iubește"! izbucnește Maria într-un râs isteric, batjocoritor. Nu pe tine te iubește! Nu pe tine! Pe cealaltă! Pe aia cu care a zămislit pe bastardul acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu pe tine! Toți spun că-i semeni ca două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te pătrunde, te scormone, îți tălmăcește gândurile ascunse, te vrăjește, cetește în tine ca dintr-o carte. Când vorbește cu mine, mă străpunge de mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mie lacrimi), dar problemele apăreau seara, când cele două femei mă obligau să rămân singur acasă și să mă culc, fiind astfel cu brutalitate exclus din societate. Mă agitam, stăruiam, mă enervam, mă revoltam furios, făceam scandal. În agitația mea isterică, eram în stare să proferez cele mai stupide amenințări și cele mai ridicole șantaje. Mătușă-mea suporta calm „scenele“ mele, însă mama își ieșea din fire, excedată, nu mai știa cum să mă stăpânească. O dată, la Sângeorz, pe palierul de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că reflexul este și unul al comediei clasice, comediatul își marchează aici teritoriul. Cel de-al treilea fragment duce deformarea până la ultimele consecințe propunându-ne un tablou apocaliptic al unei umanități transformate într-un vast spital de nebuni. Generalizarea comportamentului isteric era privită ca o constantă a unei noi sensibilități la finele secolului, una ce-i drept de conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea lui Mișu, o lașitate excesivă. Mișu nu doar că părăsește locul incidentului pentru a se ascunde, dar și după ce conflictul s-a consumat, înconjurat de prieteni, acesta refuză să iasă din ascunzătoare. Reacția isterică provocată de șocul emo- țional conduc la declanșarea unei hepatite, în termeni populari „gălbinare”, dacă ar fi să-l credităm pe povestitor, deși adesea diagnosticul pus de medicina populară este fantezist, de unde și seria de bolnavi închipuiți la Caragiale, bolnavi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
joacă pe la spate -, Crăcănel „ocupă” locul spectatorului pe care regizorul chiar și indi- rect îl introduce în cercul enormului sudalmei, al expresiei măscăroase de la care se alimentează personajele. Ea amplifică fondul obscur al conflictelor, o agitație decere- brată, o zvârcolire isterică, o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mers mai repede (Noua Zeelandă, Australia, Țările Scandinave, Statele Unite ale Americii, Rusia, Anglia), fiindcă femeile din societățile respective nu au așteptat „să li se dea”, ci au acționat contra curentului, chiar dacă au fost ridiculizate, ostracizate, arestate, bătute, tratate ca „denaturate” și „isterice” (inclusiv de către alte femei). Noi nu am fost departe, istoric vorbind. Înaintașele noastre erau net mai active, mai curajoase și mai structurate. Au cucerit pe rând o parte din drepturile civile și, după ce Constituția „democratică” din 1923 continua să le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu două spitale mobile după el, pentru că nu poate rezista două ore fără să se branșeze la organe artificiale, sau că Mircea Dinescu are un sifilis cronic. Nimeni nu se gândește să-i protejeze măcar pe copii de pornogra fiile isterice ale unui domn cu mustață și laptop, pe nume Stan, combinate cu pornografiile mieroase și insinuante ale unui domn fără laptop, pe nume Cristoiu. Nimeni nu este scandalizat de prezența pe sticlă a unor moderatori care sunt și codoși, căci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bat, enoriașii sunt în stare să se calce în picioare pentru un loc pe scaun, pentru pomană sau pentru agheasmă. Trăind numai în România, ai putea crede că așa a ajuns să fie umanitatea în general - o adunătură de exemplare isterice și violente, aflate întro perpetuă luptă. Când am ajuns în Germania, unde am stat mai mult acum câțiva ani, am constatat cu surprindere că nu e deloc așa. Am avut prima revelație când, la un moment dat, sa întâmplat să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]