535 matches
-
Palestina, ar fi renunțat să ceară tribut lui Israel, imediat ce i-a fost adus la cunoștință că anul precedent a fost un an sabatic și că, de aceea, iudeii și samaritenii nu culeseseră nimic. Episodul acesta este însă legendar și istoricitatea sa este contestată de cercetători. b) J. Flavius mai semnalează un caz, la începutul domniei lui Irod (40 î.C.). Ba mai mult, istoricul are convingerea că poate să reconstruiască, cu o oarecare exactitate, o cronologie a anilor sabatici; dar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă drept trăsături ale Parizienei "délicatesse du corps, délicatesse du sentiment, du procédé" [p.21]. "On a dit en parlant de șa grace qu'elle avait la légèreté de l'hirondelle et la subtilité d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reale. Este fără îndoială meritul comunitarismului că nu cedează tentației regresive care animă mai toate pledoariile în favoarea comunității: comunitarismul nu se întoarce la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă temporală nu ia cu adevărat în seamă istoricitatea experienței umane: trecutul nu prea contează, din prezent sunt selectate mai ales exemplele convenabile, iar viitorul este conceput pe baza unei idealiste rupturi morale între ceea ce știm despre om și ceea ce ne dorim ca acesta să fie. Astfel, dacă examinăm
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fapt întristător la un om de inteligența și acuitatea sa analitică, Bloom se aliniază tuturor filozofilor care resping științele istorice în numele unei pretinse perenități transistorice a valorilor și ideilor. Nu pot intra aici în detalii, deși ar merita, fiindcă neînțelegerea istoricității - adică a ceea ce este cu adevărat istoric în istorie - îl determină pe Bloom să emită mai multe judecăți eronate de-a lungul cărții, inspirate de preferința sa declarată cu seninătate pentru anumite forme culturale și anumite idei considerate eterne, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
adevărat istoric în istorie - îl determină pe Bloom să emită mai multe judecăți eronate de-a lungul cărții, inspirate de preferința sa declarată cu seninătate pentru anumite forme culturale și anumite idei considerate eterne, deși nici ele nu pot scăpa istoricității, fiind ale unui anume timp-loc; rațiunea ultimă a atașamentului bloomian pentru cultura - și, în genere, lumea - elină nu poate fi în nici un caz această pur și simplu banală prejudecată a filozofilor „fără organ” pentru istorie. Altele trebuie să fie argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al excelenței asociat uneia dintre ipostazele Sinelui avea acces la eternitate. Îndărătul acestei pompoase triade, al obsesiei imperative a continuității multimilenare, regăsim o voință faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda trecutul, prezentul și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității Pierre Vidal-Naquet, în vizită la Muzeul Național de Istorie a României în septembrie 1974, când am
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Un scurt interludiu pentru caracterizarea frugală a ceea ce am numit etno- naționalism herderian se impune ca o necesitate clarificatoare. Johann Gottfried von Herder (1744-1803) este acreditat ca dezvoltatorul naționalismului etnic, fundamentat pe ideea că fiecare grup etnic, particularizat de propria istoricitate, limbă și descendență genetică, trebuie să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schimbă constant, făcând mai evidentă dinamica sensurilor. Două fisuri esențiale devin net vizibile acum în matricea universaliilor. Una este antinomia dintre normă și originalitate, cealaltă produce denivelări cronologice ce își vor afla debușeul în polaritatea vechi-nou. Prin breșa formată, conștiința istoricității pătrunde în câmpul literelor, antrenându-l în mecanismul dialecticii actual-perimat și supunându-l mareelor ciclice ale revizuirilor valorilor. Față de momentele anterioare, clasicismul și barocul nu aduc mișcări spectaculoase. Spiritul pasional care animase anterior viața ideii se stinge. Câmpul noțional al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
poate să nu recurgă la principii morale, așa cum vor realiștii. Desigur, a recunoscut Larmore, principiile morale la care face apel sau la care trebuie să recurgă filosofia politică sunt, după cum a insistat Williams, produse istorice, nu manifestări ale "Rațiunii pure". Istoricitatea lor nu le face însă mai puțin valide. Și desigur, a insistat Larmore, deloc surprinzător pentru un adept al liberalismului politic centrat pe rațiunea publică, principiile morale pe care filosofia politică trebuie să se bazeze în această întreprindere nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
organizate sub forma unei narațiuni, că narativismul acordă o importanță majoră interpretării faptelor istorice, și este un demers constructivist interesat de interpretarea fenomenelor istorice și că propozițiile narative descriu trecutul și specifică modelul de interpretare narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
treia și un timp trecut. Winter crede că o cercetare adecvată basoreliefului narativ trebuie să caute măsura în care monumentul se potrivește definiției narațiunii și trebuie să considere condițiile istorice și culturale care l-au generat, pentru a nu favoriza istoricitatea monumentelor, de multe ori instrumentată, în care numai dușmanii sunt înfrânți și mor, și în care numai autohtonii înving și trăiesc. În Narrative , un capitol despre narațiunea vizualității medievale, înțeleasă ca sistem capabil să reflecte umanitatea unui timp istoric în
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de altă parte, temperarea, închiderea retoricii slobode, tumultuoase a anilor ’60. Deși una sau două trăsături apar la el (în special ponderea borgesiană a livrescului, cu baza în lirica germană), poetul e prin excelență contraexemplul de autor care participă la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal cu sine, asemenea lui Leonid Dimov sau lui Mircea Ivănescu (fără a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
ești de acord cu metoda istorică a lui G. Călinescu, aplicată unui veac și jumătate de literatură română, chiar dacă ni se pare gravă absența școlii ardelene și latiniste, chiar dacă lipsește acestei opere arhitectura (Maiorescu și Lovinescu nu sunt văzuți în istoricitatea lor), recunoști că frumusețea de Cale Lactee a Compendiului e impresionantă. Moralist, romancier, critic și chiar poet, G. Călinescu este una din marile personalități ale literaturii române. Ion NEGOIȚESCU G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne" - Compendiu, în vol. Scriitori moderni, Editura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care impun o configurație particulară funcțiilor pe care le îndeplinește limbajul în actul comunicării. Constituirea limbajelor specializate este guvernată atât de factori extralingvistici (circumscriși istoriei politice și culturale a societății), cât și de factori lingvistici, vizând raportul limbaj comun-limbaj specializat. Istoricitatea limbajului determină mutații consistente, atât la nivelul variantelor înregistrate, cât și la nivelul trăsăturilor fiecărei variante în parte. Identitatea limbajului politic, ca reflectare a raportului dintre esența ființei umane și organizarea social-politică a existenței sale, se construiește prin raportare la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
datorită faptului că "o descriere globală adună toate fenomenele în jurul unui centru unic principiu, semnificație, spirit, viziune asupra lumii, formă de ansamblu; o istorie generală, în schimb, ar urma să desfășoare spațiul unei dispersii"16. Astfel, istoria se multiplică în istoricități, iar subiectivitatea în subiectivități lipsite de un nucleu dur, conducând și la suspendarea cărții, operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este formulat într-o teorie filosofică propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei construcții filosofice și "nu doar ca pe un simptom al decadenței"170 ține de instituirea postmodernismului activ. După cum precizează și David Lyon, "pentru un nihilism deplin ce poate deveni activ, consumarea ființei în valoare de schimb (adică valoare supusă istoricității) face ca lumea adevărată să devină povestea, și aceasta pentru că refuză să atribuie aparențelor care o compun o forță constrângătoare de ordinul esenței. Procesul comportă o slăbire a realității, astfel că totul este dat ca mesaj, ca narațiune, ca poveste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Postmodern 1983-1998, Verso, London, New York, 1998, p. 3. 26 Umberto Eco, Apostille au Nom de la rose, Grasset, Paris, 1985, p. 75. 27 Comentând atitudinea lui Eco în legătură cu abordarea fenomenului postmodern, M. Călinescu consideră că aceasta este o "exorcizare eșuată" a istoricității postmodernismului, mai ales că definiția oferită de Eco nu pare a fi utilizabilă în alte discursuri care nu sunt orientate istoric. De o eroare similară este acuzat și Lyotard, care într-un articol din 1983 respinge dimensiunea periodizatoare a termenului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității datelor Actului martiric din textul hagiografic ajuns până la noi, trebuie să luăm în considerare și mărturiile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are, ca miză de profunzime, un conținut existențial cu totul străin de istoricitate. Se produce acum o „întoarcere acasă”, universul poetic, ce amenința să se pulverizeze în abstract și simbolic, își recapătă consistența, emoția se încarcă de senzualitate, lumea se umanizează: „gust vinul ceresc și asupră-mi coboară/ bucuria celui care se-ntoarce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
îl fixează istoric pe "civilizator", ci rămâne mai aproape de informația comună, cu caracter general și mai curând topografic. Geografia primordială este mai relevantă deocamdată decât identitatea etnică a strămoșului. Memoria colectivă, după cum apreciază cercetătorii religiilor, nu păstrează evenimentul sub raportul istoricității sale mai mult de 300 de ani. De aceea, mai bine conturate în cronici apar descălecatele Moldovei și Munteniei din secolul XIV. Totuși, Miron Costin, îndeosebi pentru lectorii străini ai scrierilor sale, va insista asupra traseului în istorie al românilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în esența sa, de tip hermeneutic, fiindcă recuperează originea istoric-naturală a evenimentului autonomizării gândirii, "lumea vieții" umane care a privilegiat, la un moment dat, "fenomenul" timp judicativ (gândirea autonomizată prin ea însăși), și care a fost, cumva, suspendată în chiar istoricitatea sa, prin aplicarea reducției judicative (concentrată către ceea ce am putea numi "lumea logică"). Tipului de vizare pe care îl pune la lucru reducția primă nu-i este evidentă limita judicativă a timpului și de aceea nici nu poate evidenția fenomenele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiectul și obiectul. Și se întâmplă astfel chiar și în reconstrucții filosofice, care fie declară că au în începutul lor altă problemă decât aceea care vizează diferența dintre acești doi termeni, fie susțin că tind către aporii mai proaspete în istoricitatea lor, dar originare raportat la aporetica filosofică, în genere, care nu au de-a face dintru început cu relația subiectului cu obiectul. De ce se întâmplă astfel? De ce asemenea probleme referitoare, direct sau indirect, la subiect și obiect au o necontestată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al disciplinelor naturii. Orice obiect poate, în principiu, să fie considerat dintr-o perspectivă sau alta:din punct de vedere nomologic, al legilor generale care îi modelează comportamentul, sau ideografic, ca descriere a sa drept realitate unică, individuală, caracterizată prin istoricitate. Filosoful și istoricul român A.D. Xenopol a exprimat poate în modul cel mai clar și mai acceptabil, din punctul de vedere al unei viziuni științifice și filosofice moderne, lipsită de amprenta idealist-subiectivă neokantiană, această idee sub forma celebrei distincții între
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoria intervalelor se relevă a fi neverificabilă. Așa cum a remarcat, mai târziu, Raymond Aron, căutarea unor legi În ritmurile sau ciclurile istoriei intră În contradicție cu caracterul specific al istoriei Însăși ca știință a singularului: „Pe măsură ce se cere mai multa istoricitate, legitatea tinde să dispară, pentru că, În ultimă instanță, devenirea este unică și ireversibilă și, prin definiție, nu presupune legi tocmai pentru că ea nu se reproduce” (Aron, 1948/1981, 299). În căutarea unui punct de plecare pentru noi cercetări care să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]