533 matches
-
timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
El își păstrase până târziu o credință semeață și candidă în triumful poeziei (cu P mare), al artei, al moralei greierului. Arbora credința aceasta ca un panaș, așa cum arbora Don Quijote credința în triumful cavalerismului rătăcitor, în frumusețea Dulcineei și în „istoricitatea” lui Amadis de Gaula. Dar poate că, totuși, „formica lume” nu va reuși, în cele din urmă, să corodeze fără de rest esența „cicadică” a vieții. Și Ezechiel întrevedea o reînviere a Ierusalimului, după prăbușire, printr-o radicală reformare morală a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ești de acord cu metoda istorică a lui G. Călinescu, aplicată unui veac și jumătate de literatură română, chiar dacă ni se pare gravă absența școlii ardelene și latiniste, chiar dacă lipsește acestei opere arhitectura (Maiorescu și Lovinescu nu sunt văzuți în istoricitatea lor), recunoști că frumusețea de Cale Lactee a Compendiului e impresionantă. Moralist, romancier, critic și chiar poet, G. Călinescu este una din marile personalități ale literaturii române. Ion NEGOIȚESCU G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne" - Compendiu, în vol. Scriitori moderni, Editura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
diverse universuri spirituale în care individul se situează la pluralitatea perspectivelor care i se oferă lui ca actor și ca spectator, ca om obișnuit și ca istoric. Să spunem mai ales că pentru a rămâne fidel acestui dat plural al istoricității umane, Aron critică aspru evoluționismul determinist, pe de o parte, și relativismul istoric, pe de alta, două strategii opuse, dar, în egală măsură, puțin întemeiate pentru a neutraliza sau a aboli caracterul propriu al condiției istorice a omului și tragicul
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
măcar subversivă - iar subversiunea a fost motivația ei, preluată din gîndirea filozofică paradoxală, tot mai specializată și deci inaccesibilă În vremea din urmă. Literatura necomercială a mai păstrat ceva, În dezvoltarea ei, din scrierile „serioase”: conștiința propriei arhive, a propriei istoricități și deci raportarea permanentă, În diverse maniere, la propriul trecut. Este ceea ce evită literatura comercială, ancorată trup și suflet - dacă l-o fi avînd - În formele sensibilității prezente. Nu altfel se explică procedura standard de achiziționare a copyright-ului pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra caracterului literar al textului studiat. La origine, un teoretician literar este un lingvist (vezi cazul formaliștilor ruși), de aceea Îi scapă de regulă istoricitatea literaturii. Un teoretician literar este un foarte bun tehnician al literaturii. De la el Învățăm naratologie, de la el stilistică, de la el Învățăm să punem discursul literar În legătură cu discursurile științelor umane, dar aici deja ne oprim. Discursul literaturii - și nu discursul literar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
blocului comunist, cît de delapidarea ideologiei comuniste. Ceva mai puțin inspirat este autorul În comentariile făcute pe corpusul de opere litrerare, atît din punct de vedere metodologic - pentru că argumentează redundant ideea romanului ca oglindă a contemporneității și ca manifestare a istoricității, În loc să se axeze exclusiv pe romanele din corpusul ales - cît și ca relevanță, de vreme ce Încearcă uneori prea evident să aducă mai multe discursuri literare sub același acoperiș al deznodămîntului. În sprijinul autorului putem pretexta dificultatea asumată a demersului său, căci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai mult sau mai puțin retorice, retorică ce aparține pînă la urmă unui proiect ideologic, o dată reîntoarse, nu mai sînt aceleași, revin Îmbogățite cu experiența unui eșec maturizant, capabile de noi nuanțări. Pentru că numai astfel ideile capătă viață, investite cu istoricitate. De aceea criticul mărturisește că intenția lui a fost aceea de schițare a unei bathomologii, termen Împrumutat autorului Mitologiilor, definit ca “battement incessant de la doxa et du paradoxe”, comparat, apud Vico, cu o spirală. Dacă, de exemplu, intenționalitatea În producția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu volumul Eminescu și Leopardi. Afinități elective (1980). Colaborează la principalele reviste de istorie și critica literară. Ca istoric literar, C. se raportează, în general, la valorile stabile ale literaturii naționale - epoca marilor clasici și studiul operei lui Eminescu. Concepând istoricitatea operei ca mod de receptare dinamică a valorilor, va pleda pentru palingeneza valorilor într-o dialectica a identității structurale cu alteritatea interpretativa. Studiul operei este adâncit permanent prin investigații comparatiste și prin înserarea dimensiunii filosofice. Eficientă metodei se vădește de la
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
pragul modernității noastre". Diferența majoră ar consta în faptul că, abia începând cu secolul al XIX-lea, "limbajul ca tablou spontan și grilă inițială a lucrurilor, ca releu indispensabil între reprezentare și ființe, se face, la rândul său, nevăzut; o istoricitate profundă pătrunde inima lucrurilor, le izolează și le definește în coerența lor proprie, le impune forme de ordine care sunt implicate de continuitatea timpului. (...) și, mai ales, limbajul își pierde locul privilegiat și devine la rândul său o figură a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pragul modernității noastre". Diferența majoră ar consta în faptul că, abia începând cu secolul al XIX-lea, "limbajul ca tablou spontan și grilă inițială a lucrurilor, ca releu indispensabil între reprezentare și ființe, se face, la rândul său, nevăzut; o istoricitate profundă pătrunde inima lucrurilor, le izolează și le definește în coerența lor proprie, le impune forme de ordine care sunt implicate de continuitatea timpului. (...) și, mai ales, limbajul își pierde locul privilegiat și devine la rândul său o figură a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ei, în sfera practicilor literaturii. Ceea ce a susținut abuzul de genialitate de-a lungul celor șase decenii a fost căutarea realităților de limbă sau de societate, de biologie sau de teritoriu în stare să producă literatură. Dacă a existat o istoricitate a ideii de geniu, o evoluție a sintagmelor, aceasta s-a datorat deplasării, uneori lentă, alteori revoluționară a câmpului în care s-a înscris jocul capacităților creatoare; în jurul acestei deplasări s-au reinventat sintagmele, s-au născocit semnificații noi și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fost alterată fundamental. În reflecția sa asupra "funcției autor", Michel Foucault definea auctorialitatea prin prezența și transformarea evenimentului istoric. Unitatea pe care un autor o conferă textelor e strâns determinată de timpul cu care este contemporan, de filtrarea și prelucrarea istoricității sale: "autorul este ceea ce permite explicarea atât a prezenței anumitor evenimente într-o operă, cât și a diferitelor lor transformări, deformări, modificări (și aceasta prin intermediul biografiei autorului, prin reperarea perspectivei sale individuale, prin analiza apartenenței sociale sau a poziției lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că nimic nu mai e ca înainte. Itaca este tot Itaca și nu mai este Itaca. În acest loc s-a insinuat timpul care alterează totul. Bătrânul câine Argos moare recunoscându-și stăpânul. Ulise, după cum spune François Hartog, descoperă dureros istoricitatea și timpul oamenilor. Și aceasta a fost inspirația pentru numeroase rescrieri. Itaca de la leagăn la mormânt, de la mormânt la leagăn, întoarcerea este privită ca o nouă naștere, sub unghiul unei călătorii inițiatice, nostos-ul se asemănă cu o renaștere. De altfel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este alcătuit din obiectul principal de studiu al istoriei (trecutul omenirii), din concepte și tendințe împrumutate din alte științe socioumane și mult simplificate (așa cum a fost cazul „istoricismului”, fiind în vecinătatea altor termeni înrudiți și ambiguu folosiți ca „istorism” ori „istoricitate”), din diverse teorii și cazuri particulare, din influențe ale ideologiei oficiale, uneori din interpretări excesive bazate pe reflecții lacunare și pe lecturarea izvoarelor având prejudecăți motivate ideologic. Dacă aproape orice cuvânt, termen sau nume generic dat pentru a individualiza un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însuși istoric, în măsura în care el este posibilitatea sa. în faptul-de-a-fi-orientat-către-viitor, Dasein-ul este trecutul său; el revine la acest trecut la nivelul lui «cum». Un mod de a reveni astfel este, printre altele, conștiința. Doar acest «cum» este reiterabil. Trecutul - experimentat ca istoricitate autentică - este orice altceva, dar nu săvârșire. Este ceva la care eu pot permanent reveni”. Ceea ce afirma Heidegger era faptul că timpul există numai în măsura în care este pus în relație cu ființa, mai precis cu Dasein-ul ființei, ființarea ei, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oferind o perspectivă mai generală. Necesitatea acestui travaliu al istoriei în procesul hermeneutic este consecința finitudinii comprehensiunii noastre. Eroarea hermeneuticilor clasice, istorico-psihologice, este de a crede că istoria poate fi oprită pentru a produce momentul unei cunoașteri nerelative, științifice. Chiar istoricitatea vieții subminează constituirea epistemologică a disciplinelor socio-umane. Gadamer acuză naivitatea pozitivistă a istorismului care poate crede că istoria își încetează efectele în urma apariției conștiinței istorice. De aceea cunoașterea și aplicarea nu sunt două momente distincte și succesive, ci un singur
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pandant al volumului I din între suflet și spirit, cum se scrie în Dicționarul esențial al scriitorilor români, 2000, p. 585). Alături de aceste volume de publicistică propriu-zisă, au mai apărut câteva volume de studii și eseuri, încadrabile în ,publicistica filosofică": Istoricitate și eternitate (1990); Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992); Eseuri de duminică (1992); Modelul cultural european (1993); Echilibrul spiritual (1998). Primele două volume (Semnele Minervei și între suflet și spirit) par opera unui critic literar, mai mult decât a
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
după Luca: Autor. Data. Destinatari. Gen literar. Structura. Teologia evangheliei. Evanghelia sfântului Ioan: Autor. Data. Destinatari. Gen literar. Structura. Teologia evangheliei ● Faptele Apostolilor - începuturile Bisericii. Specificul cărții în cadrul Noului Testament. Raportul cu Evanghelia după Luca. Viața și organizarea comunității primare. Istoricitatea cărții C. Bibliografie Charpentier E., Să citim Vechiul Testament, București, 1999 Charpentier E., Să citim Noul Testament, București, 1999 Ciudin N., Studiul Vechiului Testament, București, 1993 Constantinescu I., Studiul Noului Testament, București, 1992 Sescu P., Introducere în Sfânta Scriptură, Iași, 2000 Disciplina
ORDIN nr. 3.342 din 28 februarie 2012 privind aprobarea unor programe pentru acordarea definitivării în învăţământ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239572_a_240901]
-
Camoes. Lirica; problematica corpus-ului: canonul. Arte menor și arte maior: redondilhas și formele clasice. Sonetul: periodizare, tematică, petrarchism, manierism. Luis de Camoes: Os Lusiadas; epopeea anunțată: Antonio Ferreira, Joăo de Barros (Crânica do Imperador Clarimundo); structura epopeii; mitologie și istoricitate; epopeea și modelele clasice; decuparea și narativizarea istoriei portugheze în Os Lusiadas (surse istorice și umaniste). Teatrul Renașterii. A) Gil Vicente: teatrul de curte și dramaturgia populară. Clasificarea operei și caracteristicile ei. Auto da Alma; Auto da Barca do Inferno
ORDIN nr. 3.046 din 29 ianuarie 2014 privind aprobarea programelor pentru susţinerea examenului naţional de definitivare în învăţământ la specializările Limba şi literatura portugheză, Istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258868_a_260197]
-
prima oară în lume, a unei estetici antropologice. Este vorba, de asemenea, și de închegarea unui sistem al categoriilor estetice întemeiat pe baze ontologice, justificat multidisciplinar, prin descrierea interacțiunilor dintre fenomenele fizice și cele ale conștiinței, ca și pe temeiul istoricității noțiunilor și opiniilor, ca și a trăirilor estetice. Introducerea conceptului de trivial a presupus constituirea unei ample terminologii legate de acesta, redimensionarea sistemului categorial al esteticii și avansarea unui model dinamic al transformării categoriile zise pozitive în cele negative și
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar. Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste -precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet. Istoricitatea ieșirii (exodului) la data fixată de ipotetica cronologie biblică este însă îndoielnică, ca și existența evreilor pe teritoriul egiptean la acea dată sau mai înainte. Arheologii Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, în cartea lor, „Biblia dezgropată, Noile date ale
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii. Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice cu acest nume până la negarea existenței sale (lucru care se întâmplă și cu personaje mult mai recente ca Buddha, Iisus sau Mohamed). Tradiția evreiască îi atribuie lui Moise scrierea
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
morți (Deut. 34) nu pot fi atribuite lui Moise sau cuiva din perioada în care acesta se pretinde a fi trăit. Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. În 2004, în "Symboles de l'Égypte" (éd
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]