1,394 matches
-
22" din 16-22 noiembrie 1999, p. 7). 172 Deși, în anii '90, unii istorici au început să se întrebe câtă credibilitate mai are această noțiune; vezi, de exemplu, Ovidiu Cristea, Frontul românesc antiotoman în secolele XIV-XV: realitate istorică sau mit istoriografic?, în Lucian Boia (coord.), Miturile comunismului românesc, Editura Universității București, București, 1995, pp. 166-171. 173 Vezi recomandările făcute autorilor manualului controversat, în articolul citat, publicat în "Adevărul" din 20 noiembrie 1999, p. 7. 174 Mirela-Luminița Murgescu, Galeria națională de personaje
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
turcii până la ultimul om"). Iar pentru copii, tocmai aceste coordonate rămân cele mai problematice categorii ale reprezentărilor istorice, deși tot demersul didactic este construit exact pe corecta lor utilizare. 181 Ar fi mai multe explicații posibile pentru această aparentă barbarie istoriografică. Unirile românilor sunt un subiect dificil pentru elevii de toate vârstele, care au o singură certitudine: că a fost ceva atât de important, încât poate fi invocat cu folos aproape în orice lecție. Pe de altă parte, Ștefan cumulează atât
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu mai apare în administrația românească de câteva generații (Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, p. 46). 270 Provocarea care a dat naștere "scandalului manualelor" în 1999 a venit tocmai dintr-o lansare nemediată a unor noi tendințe istoriografice, în extrem de conservatoarea lume școlară; o lume totuși docilă, care a fost mai mult suportul decât cauza polemicilor. Cel puțin așa reiese din lipsa unei lecturi didactice asupra conflictelor legate de "manualele alternative", dublată de preferința pentru analiza registrului politic
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
281 "Înțelegerea istorică" constă "în a cerceta sensul pe care un autor a dorit să îl dea în textul său", a înțelege presupunerile, intențiile, argumentația sa (Ibidem, p. 21). Concret, ar trebui să însemne antrenarea elevului în analiza unui text istoriografic, inițierea lui în diferite tehnici de lectură și interpretare; ceea ce, iarăși, nu este ușor de realizat. În realitate, comentariul atunci când există vizează de obicei "sursele" (mai ales documentele) istorice, nu și produsul istoriografic, reluând, după cum am amintit deja, rețete standard
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
însemne antrenarea elevului în analiza unui text istoriografic, inițierea lui în diferite tehnici de lectură și interpretare; ceea ce, iarăși, nu este ușor de realizat. În realitate, comentariul atunci când există vizează de obicei "sursele" (mai ales documentele) istorice, nu și produsul istoriografic, reluând, după cum am amintit deja, rețete standard de analiză, pentru confirmarea mesajului principal, asumat de manual și de profesor. 282 Acest concept s-a impus mai ales în didactica istorică din Germania și țările europene nordice, unde cunoaște numeroase abordări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Vezi Dominique Borne, Une discipline d'enseignement, în Jean Claude Ruano-Borbalan (ed.), L'Histoire aujourd'hui, Auxerre, Éditions Sciences Humaines, 1999, p. 402. 292 Pierre Nora, Le retour de l'événement, p. 212. 293 Ibidem, p. 215. 294 Studiul retoricii istoriografice este un curent major al criticii postmoderne, cu versiuni foarte radicale la Hayden White, de exemplu (vezi lucrarea sa, Metahistory. The Historical Imagination in Nineteenth-Century Europe, The John Hopkins University Press, Baltimore & Londra, 1975). 295 Părintele "duratei lungi", Fernand Braudel
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tratatul de la Trianon, 1918-1920, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 146. 78 C. Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, vol. II, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1989, pp. 438-439. 79 Paraschiva Kiss, Sabin Mureșan, op. cit., p. 72. 80 Această variantă istoriografică a circulat și în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, cu deformările propagandistice specifice regimului, vizibile chiar și în selecțiile documentare "obiective". Vezi Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Mușat (coord.), Desăvârșirea unității național-statale a poporului român. Recunoașterea ei internațională. 1918. Documente
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eliberare națională de la 23 august 1944" sau cu alte teme dragi istoriografiei de partid, care sfidau memoria românilor. Mitul bunei intervenții românești în Ungaria a fost doar recent chestionat de către Lucian Leuștean, în lucrarea citată anterior dar fără un impact istoriografic sau mediatic sesizabil. Subiectul pare să fie neatractiv în contextul noilor mize politice comunitare europene, care invită la cultivarea bunelor vecinătăți. Acest deziderat este aplicat à rebours și în planul discursului istoric. 81 Acțiunile românilor au nemulțumit în primul rând
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din 13 septembrie 1908 către directorii de școli primare și secundare pentru serbarea zilei de 24 ianuarie 1909", în Ibidem, vol. III, pp. 52-53. 149 Tot în 1902-1903, posteritatea domnitorului unirii a trezit un puseu de interes fără precedent. Imboldul istoriografic l-a constituit lucrarea lui A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, de care se leagă și inițiativa mult disputată a ridicării unei statui a lui Cuza în Iași (pentru povestea acestei statui și a mizelor politice pe care le-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
naști fie rege, fie idiot". Seneca își judecă personajul nedându-i nici o șansă de apărare; în plus, îi fixează limitele caracterologice din care acesta nu va găsi nici o posibilitate de evadare. Vedem deci "la lucru" o iscusită parodiere a stilului istoriografic, aluziile la măștile obiectivității de care mai toți istoricii uzează în scrierile lor făcând, apoi, deliciul cititorilor: "Însă, dacă îmi va fi pe plac să răspund, am să spun ce-mi va veni la gură. Cine a cerut vreodată martori
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de) text/ stilului unui autor/ motiv literar/ mit etc... Marea distanță temporală care separă analize precum cea de față de textul în sine nu-și lasă însă cititorii indiferenți în fața modului inventiv de eliberare, prin parodie, din constrângerile formulelor epice/ retorice/ istoriografice anterioare pe care l-au promovat scriitorii latini, obiectivându-și la maxim, adeseori chiar subminându-și, prin grotesc și autoironie, limbajul. Privind lucrurile la adevărata lor amploare, ne vedem nevoiți să concluzionăm că descoperirea acelei contre-partie comico-parodice a fiecărui tip
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrierii poate fi doar aproximată, iar titlul însuși se prezintă în variante diverse. Dar să detaliem: identificarea autorului s-a dovedit a fi un complicat proces, din cauza faptului că, deși manuscrisele conțineau numele Petronius Arbiter (arbitrul Petroniu), în alte lucrări istoriografice apăreau mai multe personalități cu numele Petronius. În privința acestui fapt, Eugen Cizek intervine prompt, susținând că oricum "autorul a fost un personaj de origine aristocratică, care însă a cunoscut adânc viața din jur și a depășit, în opera sa, optica
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
între doi scriitori, dar și între două secole. Și a romanului cu teatrul". Ideea de proprietate a textului nu a dispărut, ea se bucură, dimpotrivă, de un nou statut, matur și complex: exemplul cel mai nimerit este tocmai cazul "metaficțiunilor istoriografice", cum numea Linda Hutcheon romanele având ca punct de pornire "istoria" reală, care au devenit practic marca fenomenului postmodern, așa cum se disimulează ea sub lupa teoreticianului literar (la noi, Femeia în roșu de Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș). Eco
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ne putem priva, cel puțin timp de o jumătate de secol). E vorba de teoria (certificată în practică de numeroși autori din cele mai diferite spații lingvistice precum Fuentes, Rushdie, Fowles, Eco, Tournier, Calvino, Márquez, Saramago, Doctorow, Barth, Kundera) "metanarațiunilor istoriografice", căreia îi vom consacra un spațiu mai amplu în lucrarea noastră întrucât pune accentul pe parodie ca manieră de creație cu implicații ideologice. Să pornim de la o referință pe care o prelua Linda Hutcheon în lucrarea sa recent tradusă și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe mulți detractori să numească romanul "o nouă erezie". Modul romancierului însuși de a se apăra ne trimite din nou cu gândul la speculație în baza faptului istoric acceptat de-a gata, fără nici o demonstrație, ce constituie temeiul oricărei metaficțiuni istoriografice. Insistând pe ficțiune, Saramago, viclean, o transformă totuși într-un punct de vedere, clamând dreptul la opinia liberă: "Acest Isus este unul dintr-o mie posibili, este Isusul meu, pe care eu l-am inventat, pe care l-am creat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
viabile estetic, să se recunoască în ele amprenta proprie a unei mentalități. Chiar dacă ea merge, așa cum face și romanul lui Saramago, în linii mari, după evenimențialul Noului Testament. Ca și alți romancieri postmoderni, Saramago face, parodiind, din Biblie o "metaficțiune istoriografică", adică o ficțiune extrem de conștientă de statutul ei de ficțiune, și totuși luând drept obiect evenimentele unei istorii văzute în calitatea sa de construcție umană (și narativă) care are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
istorii văzute în calitatea sa de construcție umană (și narativă) care are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere etc., ci o modalitate de "încorporare textuală" a istoriei, ea fiind analogul formal al dialogului dintre trecut
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se abate decât pentru a introduce fragmente de ziar, de jurnal, scrisori sau intertext biblic. De aici și "amestecul generic al formelor de jurnal, istorie, teză și ficțiune" care o îndreptățeau pe Linda Hutcheon să încadreze romanul în categoria metaficțiunilor istoriografice. Însă raportarea la aceste forme se face și ea întotdeauna parodic: intertextul biblic funcționează ca un pretext pentru a sugera lucrurile ce nu pot fi afirmate răspicat, adevărurile ce nu pot fi rostite cu glas tare. "Chipul de aur" echivalează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cazul lui Italo Calvino din Cavalerul inexistent, parodie ce și-a aflat sursa de inspirație, pe de o parte, în epidoadele istorice ale luptei cavalerilor conduși de Carol cel Mare deprinse din epopeile medievale franceze, fiind deci tot o "metaficțiune istoriografică" și, pe de altă parte, în poemul eroi-comic al lui Ludovico Ariosto, pe care Italo Calvino îl cunoștea foarte bine întrucât îngrijise și prefațase o ediție de lux a acestuia. O precizare: Orlando furiosul (căruia unele traduceri românești îi revendică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă la o anumită tendință de asimilare mai ales în descrierea divinului. Faptul istoriografic slujește prea puțin schițării unui cadru istoric opus celui creștin, după cum putem vedea în opera sfântului Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1.1. Concepția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era la fel de importantă, ca pentru ofițerii din anturajul lui Iulian Apostatul (361-363), existând o mediere diversă. Principalele caracteristici ale problemei militare sunt diferite: sălbăticirea, absența culturii și a eficienței îndeosebi în Occident erau tot atâtea tematici prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după numai 20 ani, rezultate deosebite, concretizate în contribuții de substanță și extrem de numeroase. Sub acest aspect, netăgăduit, lucrarea d-lui Cezar Mâță, susținută inițial ca teză de doctorat sub coordonarea subsemnatului, reprezintă, în același timp, un reflex al tendințelor istoriografice semnalate, iar, prin bogăția și valoarea informațiilor puse în circuitul științific, și un impuls spre aprofundarea studiilor de specialitate în domeniu. Autorul, aprofundând și dezvoltând investigațiile unor reputați istorici (acad. Florin Constantiniu, regretatul nostru coleg V. F. Dobrinescu, profesorii I. Scurtu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sunt documentele sub formă de note, buletine, sinteze, informative și contra-informative etc. întocmite de aceste structuri și alte organisme ale statului pentru care problematica comunismului și comuniștii constituiau un capitol distinct și important în conținutul lor. Se prezintă, în premieră istoriografică, un astfel de document identificat - dosarul 80/1941 din fondul Direcției Generale a Poliției. Documentul este de fapt o listă a comuniștilor deosebit de periculoși, ziși „de nivel A”, ce cuprinde 793 de persoane, având rubrici cu numele și prenumele lor
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
referință care, deseori, au înregistrat și progrese de excepție, atât sub raport cantitativ, cât și calitativ, motiv ce ne îngăduie să facem unele referiri. Cu observația totuși că, în cuprinsul lucrării, se pot afla detalii și comentarii atât sub raport istoriografic, cât și pe marginea literaturii străine investigate, repertoriată de altfel și în bibliografie. Încă de la început specificăm că întreprinderea noastră are la bază, se înțelege, investigațiile arhivistice. Contactul ce l-am avut cu lumea mirifică a documentelor din arhivele militare
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ca drumul de la extaz la agonie. Din acest considerent, „marile” realizări din unele momente ale acestei perioade în societatea și viața politică românească trebuie abordate fără excese și fără a fi fetișizate, așa cum se mai întâmplă în unele actuale lucrări istoriografice. II.2. b. Carol al II-lea și prăbușirea României Mari Printr-o propagandă prestată la proporții deșănțate, de o intensitate fără precedent, responsabilii politici români ai timpului căutau să acrediteze ideea că regimul dictatorial al lui Carol al II
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]