720 matches
-
circumscrisă unei umanități degenerate fizic din cauza amestecului "cu multă țigănime". Buna dispoziție o îndeamnă pe Mili să fie simțitoare la suferința norodului ("nu-i venea să creadă că poate exista atâta mizerie"), însă de milostenia ei profită nu atât femeia, istovită de mulțimea nașterilor și de povara copiilor flămânzi, cât bărbatul bețiv și brutal, care aplică în familie legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți, reproducându-se bezmetic, ca iepurii (Voichița, țăranca ce are
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindui de lucruri care probabil no interesează. De pildă, întro scrisoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru toți, pentru că toți erau supuși stricăciunii morții, aducându-l (jertfă) Tatălui. Și o face aceasta cu iubire de oameni, pentru ca, murind toți în El (Rom. 6, 8), să se desființeze în El legea stricăciunii oamenilor (adică, împlinindu-se și istovindu-se în trupul Domnului până la capăt puterea ei, să nu mai aibă putere împotriva oamenilor asemănători), și să întoarcă spre nestricăciune pe oameni, întorși odinioară spre stricăciune, și să-i ducă din nou din moarte la viață mistuind, prin trupul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Astăzi, se poate spune că o parte importantă a neamului nostru e pe cale de a pierde sau chiar a pierdut încrederea în trăinicia poporului român. Studiile acad. Alexandrina Cernov 91 de la Cernăuți arată deja că populația românească din Bucovina este istovită psiholingvistic, lăsându-se asimilată în fața metodelor opresive ale Kievului. Ce-a mai rămas din Basarabia, în actuala Republică Moldova, deși pare mai apărată decât Bucovina, prin bruma de independență dobândită după desfacerea U.R.S.S., arată că încrederea în trăinicia poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un sens eminescian, confirmându-l pe S. E. Kryzanowski, o strălucită minte politică de la începutul secolului al XX-lea, care îl "plagia" parcă pe Eminescu: "Rusia originară nu are rezerve și forțe culturale și morale pentru asimilarea tuturor periferiilor. Acest lucru istovește nucleul național rus." Soljenițân aducea adevărul la zi, în 1990: "Astăzi această previziune a lui Kryzanowski are semnificații înmiite: nu avem forțe pentru periferie, nici economice, nici sufletești. Nu avem suflu pentru a fi un Imperiu! și nici nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Molotov-Ribbentrop, privitor la împărțirea sferelor de influență între cele două puteri. De fapt, Stalininternul (cum l-a numit Jacques de Launay), continuator fidel al leninismului, pregătise din timp Germania pentru postura de "spărgător de gheață al revoluției mondiale", spre a istovi țările europene într-un război distrugător, pentru ca, finalmente, Uniunea Sovietică să aibă câmp liber de expansiune până la Atlantic, într-o Europă coaptă de focul armelor pentru comunism. Suvorov este confirmat și de faptul că, pe 27 august 1939, Stalin și-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a creat legenda, de către Stalin (Gabriel Gorodețki ș.a. încă o susțin), că Moscova nu era pregătită de război, în 1941. Într-adevăr, nu era pregătită pentru un război de apărare, ci pentru unul ofensiv, după ce puterile occidentale vor fi fost istovite de Hitler. Reamintesc că, la 15 martie 1937, șeful Direcției politice a Armatei Roșii, Ian Homarnik, preciza: "Armata Roșie va considera misiunea bolșevică îndeplinită atunci când vom stăpâni globul pământesc."242 Or, victoria parțială din 1945 împotriva Germaniei și a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să se facă / Critici literari / Și să-i conteste opera"; în cea de a șaptea zi: "Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă / Ar merita să vadă și el un spectacol... / Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit, / S-a dus să moară puțin". În pofida acestui biografism hazliu, parodic, "divinul brit" (cum îl numise Eminescu) nu-și pierde aureola. În versiunea franceză a lui Alain Bosquet (1979), remarcabilul poem a fost inclus în antologia Les Cent plus beaux
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Psalmi este totodată un om drepth, a cărui suferință decurge din voința lui de a face ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu, evitând răul. Virtutea devine cauza suferinței lui. În centrul acesteia se găsește prejudiciul moral, cel care-l istovește pe Iov. "Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
datoriilor soțului meu"55. Chiar istovite, adică achitate complet, n-au rămas datoriile către Eufrosina Petrino. Dacă din 2500 galbeni scădem acești 1388 de galbeni, încă mai rămîn de dat Eufrosinei Petrino 1112 galbeni și 9 lei. Pînă va fi istovită această datorie, cu tot cu dobînzile ei, vor mai trece trei ani. Raluca Eminovici încî mai avea treburi pe la Iași, în proces cu Ursoianu, dar nu s-a putut duce, fiind bolnavă. Iată și certificatul medical: "Mărturie doctoricească : Jos iscălitul adiverește că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
decor același tablou al lui Böcklin din finalul Sonatei spectrelor), lui Assir, mortul ce-și întâmpină fostul maestru coborât și el în lumea întunericului, i se mai spune Silueta, ca și cum ar fi un personaj din teatrul de umbre chinezești. Călător istovit de neîntrerupte și obositoare peregrinări pe meleagurile morții, el nu-și poate afla odihna tocmai pentru că fosta lui viață continuă să-l obsedeze, pentru că realitatea cotidiană din care făcuse parte odată îi rămăsese încă întipărită în minte și în suflet
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
I, 207). Altădată, e la polul opus, dar consecința este aceeași: „Azi după-amiază, Celan va fi comemorat la Institutul german. Avea farmec, nu-i nici o îndoială în privința asta. Și totuși, ce om nesuferit! După o seară petrecută cu el, erai istovit, căci nevoia de a te controla, de a nu spune nimic care să-l poată răni (și totul îl rănea), te lăsa stors de vlagă și total nemulțumit, de el și de tine însuți. Nu-ți puteai ierta că ai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi în rătăcire” (III, 267). De fapt, îi iubește pe spanioli, pe unguri, ba chiar se numește într-un loc nimic altceva decât un „mongol
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în mine, simt că-l trădez pe cel care sunt cu adevărat. Nerealizat din prudență, lașitate, «ânțelepciune», deliberare, atavism. Ă Explozia, ba nu, nevoia de explozie, iată ce simt, dar cum știu că nu pot exploda, mă consum regretând, mă istovesc urându-mă, îmi reproșez că sunt sub posibilitățile mele Ă aș vrea să-mi stâlcesc mutra, într-atât mă exasperează compromisurile, concesiile, resemnările mele. Nu mai suport să mă stăpânesc. Va trebui să urlu în sfârșit Ă să urlu ca să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
insuportabil, feroce cu accese de blândețe, la care țineam și de care fugeam, de teamă să nu-l rănesc, căci totul îl rănea. Ori de câte ori îl întâlneam, eram atât de atent și mă supravegheam atâta, că după jumătate de oră eram istovit” (III, 177). Cu ocazia unei comemorări, peste timp, aceeași reacție: „Avea farmec, nu-i nici o îndoială în privința asta. Și totuși, ce om nesuferit! După o seară petrecută cu el, erai istovit, căci nevoia de a te controla (și totul îl
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă supravegheam atâta, că după jumătate de oră eram istovit” (III, 177). Cu ocazia unei comemorări, peste timp, aceeași reacție: „Avea farmec, nu-i nici o îndoială în privința asta. Și totuși, ce om nesuferit! După o seară petrecută cu el, erai istovit, căci nevoia de a te controla (și totul îl rănea) te lăsa stors de vlagă și total nemulțumit, de el și de tine însuți. Nu-ți puteai ierta că ai fost atât de laș, că l-ai menajat în așa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
joace „comedia detașării”? „Pretențiile mele de înțelepciune, ce farsă!” (III, 310), își spune într-un loc. Oricum, dublată de dorința de a fi, vanitatea este o consecință a prezenței celorlalți. După câteva zile în aer liber, Cioran constată: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot ce e mai rău în mine. A fost o vreme când credeam în putere. E un vis vechi ce nu m-a părăsit chiar de tot. În mod inconștient, întotdeauna am dorit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe care o iubesc între toate, anume aceea în care știi că nu gândești. Pura contemplare a vidului” (I, 334). Cioran mărturisește într-un loc că fericirea pentru el este să umble la țară și să privească: „atât, să mă istovesc în percepția pură” (I, 360). Or, o astfel de istovire înseamnă și „indiferența față de mântuire” (II, 176), a cărei revelație o are contemplând un munte. Rupt de lume, postura aceasta ar vrea Cioran să o întruchipeze; ea i-ar da
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mult decât renunțarea la vanitate, e vorba aici de cucerirea Indiferenței; pentru aceasta, e nevoie de abandonarea eului social, dar și a prezenței în lume. Își spune la un moment dat, după cinci zile de stat în natură: „Ambiția mă istovește, competiția mă acrește. Contactul cu omul stârnește tot ce e mai rău în mine” (II, 177). Așadar, cu cât mai puțin eu, cu atât mai mult sine. Pierderea e, de fapt, un câștig. Or, revelația acestui salt Cioran o are
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rădăcinile bolii, insomnia, căreia Cioran pare să-i datoreze totul. Notează într-un loc: „Cea mai nefericită epocă din viața mea: de la nouăsprezece la douăzeci și cinci de ani. Nu înțeleg cum am reușit să rezist. Insomnie perpetuă. Tensiune nervoasă care mă istovea și mă silea să stau culcat toată ziua: efectiv, cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o culcat, ca într-un sanatoriu. // În perioada aceea am înțeles, am cunoscut oribilul. Am descoperit atunci niște adevăruri pe care n-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cum să-mi aparțin mie însumi? Sau: Cum e cu putință sinele? Altundeva: „Nu pot să-mi iert că am pus la inimă prea tare nenorocirile țării mele. Oricum nu puteam face nimic pentru ea. Chinuri zadarnice, care m-au istovit și din care nu m-am ales cu nimic, afară de faptul că m-au înăcrit și mai mult” (III, 340). În fine, să vedem alte „defecte” ale românilor: „Discuție cu un tânăr din țara mea: mi-a îndrugat numai minciuni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia eșecului. Sondează nimicul originar: „Trebuia poate să rămânem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămânem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar” (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decât să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fântână viu/ când voi intra în arenă și părul îmi va lua foc." N. Ioana nu realizează actul cuprinderii ideii în text într-o anumită formă, nu știe să sintetizeze actul creației, ideile, cum ar spune I. Barbu, nu sunt istovite în cântec. Imaginile nu comunică stări, idei, atitudini, nu creează atmosferă și nici relații cu titlul care să deschidă poezia sau să o încifreze. Spre exemplu, poemul intitulat " Casă mare" vine cu un text din care aflăm doar că în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindui de lucruri care probabil no interesează. De pildă, întro scrisoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]