875 matches
-
obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă în mintea ei cu iuțeala unui fulger, de ce oare nu măturaseră de câteva zile casa ? Urca scara de-a bușilea, inima zgâlțâindu-i coastele, coșul pieptului, cu bătăile ei asurzite. Nu cumva acum avea să se deschidă o ușă, nu cumva tocmai acum avea s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și dinții, sănătoși și albi... Dar locuința în care el intrase, emoționat ca un îndrăgostit ? Când încă nu ai un trecut sentimental, ci doar un trup tânăr pe care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei. Sau, cel puțin, lui așa i se întâmplase. Fereastra salonașului, permanent deschisă, nu reușea să gonească izul de igrasie al zidurilor vechi, prost întreținute, și mirosurile prea omenești - mâncare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi. Poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să sughițe. Astfel sughițând, a apărut din nou și stă în genunchi, murdărindu-și ciorăpeii ajurați și fustița de marinar. Numai că Papa din nou a uitat-o. — Dând imediat crezare oricărui zvon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și glasul. Amabil însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în papuci. Își pieptănase cu strășnicie părul negru, drept, iar fața avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire și ascuțit. Se încruntă, înălță din umeri, și-l urmă pe Emma în camera de zi. Tom își strecură la iuțeală în buzunar pieptenele cu care încercase să-și descâlcească buclele ude. Se înclină stângaci în direcția lui Pearl, care îl salută din cap. Tom era acum acut conștient de acuzarea implicată în cuvinte lui Emma, și anume că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E lesne de imaginat că subita, totala (și inexplicabila) trădare a lui George o zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și că s-ar fi reîntors definitiv la soția lui se răspândiseră cu iuțeala fulgerului prin Ennistone, iar Diane le auzise la Institut, venind din diferite surse. Biata de ea, își imaginase viața lor în Spania până la cel mai mărunt detaliu. Cu sumele suplimentare pe care i le dăduse George își cumpărase o întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te apleci după stiloul-bombă. Dar afișul venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la iuțeală în minte formele ciudate, adânc crestate. Mucava întărită cu stinghii de lemn bătute în cuie, în neorânduială. Dumnezeule, trebuie să fi fost brazii, văzuți dindărăt! Doamna Chivu spuse: Haideți să ne facem frumoși, copii. Poate că-i ultima serbare de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem. Aici era mâna mamei, care, iată, se rotea amețitor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și vei pleca. Dar eu ce voi face? Zâna”. M-am desprins cu greu din loc și nu m-am oprit decât lângă răbdătorul și bunul meu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-au desprins din calendar plecând în trecut. Aproape că uitasem de vecina mea, ca și cum n-ar fi trăit alături de mine, la doi pași. Fără să vreau mi-au ajuns la urechi câteva amănunte despre ea. care au făcut cu iuțeală înconjurul mansardei noastre. Pe fata brunetă o chema Mihaela, iar tovarășa ei de cameră era sora, nicidecum maică-sa, cum spusese netoata de Rița, la început. Părea să aibă 40-45 de ani (în realitate mergea pe 30) și, fiind oficiantă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am iubit-o eu". Era o alinare superfluă care-mi ungea rana cu alifie. Și încă nu aveam certitudinea unei infidelități. Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia locul. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri, până ce unul, născut din viața celorlalte și chiar în timpul ostilităților, învinge și pune mâna pe frâne. Cine va putea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am spus că, poate, la urma urmei răul o fi, în egală măsură, și înlăuntrul așteptărilor mele. În ce-ul care se îndreaptă somnambulic spre dizgrațiosul hipnotizant. Pe de altă parte, cred că oricine dintre domniile voastre mă va contrazice la iuțeală cu o grămadă de lecturi euforizante. E drept că până și mie mi se mai întâmplă astfel de surprize (mai ales cu opurile motivaționale). Oricum ar fi, nu pot nega disparitatea flagrantă și hărțuitoare dintre cărțile adu cătoare de liniște
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am rămas nu doar cu nostalgia „zilei femeii“, ci și cu fișele făcute cale de câteva zile, storcându-mi amintirile de lectură și umblând prin istorii și dicționare după minunatele noastre doamne literare. Acum câțiva ani, provocat să fac la iuțeală o carte care să compună un chip plauzibil, mândru și atrăgător al Ideii românești, am optat pentru șase tipuri (trei categorii) de feminitate exemplară. Trei castelane (Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu) dotate din plin cu farmec, senzualism, dibăcie diplomaticească
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tema feminității analizate de bărbați, a mascu linului surfilat de autoare, a scrânciobului Animus-Anima. În sfârșit, eu cred că a fost o după-amiază incitantă. 31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a relatat problema („Știți, eu nu locuiesc în țară... Dar am aici o locuință, unde însă nu se consumă curent electric... Și totuși, iată, a venit o factură... trebuie să fie undeva o eroare...“), replica insti tuțională a căzut cu iuțeala cuțitului de ghilotină: „Adresa și numele dumneavoastră“. Inutil să glosez. Vă las pe dumneavoastră să derulați orice variantă de spectacol mental preferați. Ce m-a șocat a fost promptitudinea cu care „petentul“ a răspuns corect, ca la școală: „Ciulei, Liviu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor pilduitoare pentru unul ca mine. Mai întâi, am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală și vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-ai vedea decât pe la 30 și ceva, în plină afirmare și dăruire de sine. În al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin abisalitățile care-l fermecau pe Noica („a pus în tine Domnul nemargini de gândire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea unui dac). Fie și rostite la iuțeală, fără nici o pretenție actoricească (lasă că totul venea de la un bălbâit!) câte-o strofă amețitoare din Luceafărul („Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște“) sau un poem
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ași pune cândva mai presus de cariera și viitorul tău, [... Să viu la București, apoi da, să viu, dar tu știi prea bine ce scump e drumul, dacă ai putea să-mi scoți un liber-permis viu eu fuga și cu iuțeala drumului de fier, mai iute nu pot. Mai săptămâna trecută am primit o scrisoare, scrisă cu plumbul, de la Hanrieta, în care mă lasă a înțelege că timp de 6 săptămâni a fost așa de nenorocită încît m-a uitat nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mi-a zis: Vie! mi-ar părea foarte bine, el e un bun profesor. Eu zic, Mimi, la fete cam primejdios! Ce zici tu Burdulachi?! Dragul meu, scriu așa de repede că mă tem să nu pierd poșta și, cu iuțeala cu care scriu, te sărut dulce și nu-ți cer nimic în schimb decât să-ți ții făgăduințele! Te iubesc și te ador, drag iubit, drag poet, drag geniu! Veronica [VERONICA MICLE] 7 oct. [1882] Domnul meu, Citește-mă, căci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-și ierta faptul că ceruse un pahar cu apă, blestemată clipa În care l-a cerut, mai mult ca sigur că acum n-o să-l invite să bea scotch. Majordomul aducea paharele, el le numără În gînd, le distribui la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm cu care apărea și dispărea totdeauna; pretutindeni În jurul meu oamenii parcă trăiau și se mișcau, și era amiază și vedeam iarăși chipul fetei așa cum era Îmi spuneam că este cel mai frumos chip din lume și eram conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sălbatică, grăbită și totuși organizată. În lumina focurilor mari de gaz, fețele aspre și ridate ale muncitorilor străluceau, În timp ce, cu precizia ritmică a unui singur animal - a unei mașini umane de nituit - izbeau cu ciocanele parii, Înfigîndu-i În pămînt cu iuțeala incredibilă a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Vă rog să intrați acolo - el arătă către un alcov care ducea la o ușă pe care abia o zărise puțin mai devreme, habar n-avea unde ducând. Lăsați-mi timp să-i explic doamnei ce... Ei se mișcară cu iuțeală. Chiar și puternicul Enro, conducătorul Celui Mai Mare Imperiu, după câteva cuvinte spuse de sora lui în limba sa, schiță doar un zâmbet cinic și apoi îi urmă pe ceilalți, pierind din raza vizuală a lui Gosseyn. Chiar dacă trecuseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
decât una din calitățile sale. Și trebuie să fie conștient în momentul vorbirii și de celelalte multiple caractere ale sale. "Conștiința abstragerii" constituie una dintre superioritățile esențiale ale unui individ pregătit semantic asupra unui individ care nu este pregătit. Cu iuțeala unei pisici sălbatice, Gosseyn sări de pe pat. Degetele prinseră partea inferioară a barei transversale a grilajului. Se simți ridicat. Efortul de a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]