1,917 matches
-
noastre, și în vecii vecilor ne vom bucura de lumină veșnică. Vești săgetătoare: „Venerabilii” politicieni de azi au redeslănțuit campania de distrugere a Mișcării Legionare cu vechea și „neghioaba” lor acuzație de fascism jargou folosit de toți scelerații prigonitori, inclusiv iudaismul, pentru a-și motiva ura și faptele lor criminale, deși ei cunosc prea bine gândirea noastră, sufletul nostru, dragostea noastră pentru Hristos și Neam. Noi nu am făcut niciun compromis nici cu Moscova, nici cu Berlinul, nici cu stalinismul, nici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și la pistruii Christei, sigur o trimite Într-un KL, Christa are și o fire prefăcută, interesată, de jidancă, iar eu voi scăpa oricum de acest rușinos matriarhat, pentru că mă voi duce Împreună cu Horst să apărăm Germania de bolșevismul și iudaismul mondial, iar Klara, care are tipul fizic arian, ar trebui internată Într-un Lebensborn ca să scape de atmosfera nesănătoasă din casa noastră. Păcat că s-a grăbit să se ducă imediat cu pâra: — ...Uite, Grenma, ce scrie Walter despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dat să îmi bei viața cu toate buzele trupului tău. Mă așez uluită pe pat, cu mâinile apăsându-mi buzele, în același fel fuseseră acuzați și evreii care băuseră sângele acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină de furie cum fața lui se relaxează, și noua certitudine i se împământenește pe chip, o certitudine hâdă și distorsionată, făcând să îmi fiarbă sângele în vene, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
diferită. Viziunea creștinilor de la început asupra lumii era în acel timp, fără îndoială, mai degrabă ebraică, decât păgână. Dacă ne întrebăm unde se localizează creștinismul inițial pe harta istoriei religiilor, cu siguranță ei trebuie considerați drept o mutație în sânul iudaismului. Chiar și când ies pe străzile din Corint și Efes, sau când pleacă pe mare spre Roma sau în alte părți, sau când toți din biserică par mai mult foști păgâni decât foști evrei, viziunea despre lume și credințele pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de o remarcabilă cumpătare sexuală. Este foarte interesant și elocvent că percepția publicului despre acest nou grup recunoștea particularitatea credinței lor în înviere. În creștinismul de la început, învierea era așadar centrală și vitală, mult mai mult decât era în sânul iudaismului. A treia mutație operată de creștinismul de la început la credința despre înviere din timpul celui de-al doilea templu iudaic constă într-o viziune mult mai detaliată a conținutului ideii de înviere. Dacă luăm în considerare textele iudaice din epoca
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
l-au urmat pe Isus ar fi dorit să ducă mai departe mișcarea mesianică după ce mișcarea lui Isus a eșuat odată cu moartea sa, ei ar fi avut o singură opțiune: să-și găsească un alt Mesia. Mai multe grupuri din iudaism au apelat la această metodă în primul secol. Ori de câte ori un așa-zis Mesia era ucis, mișcarea găsea un altul, poate, vreun frate, văr, nepot sau fiu al respectivului. Care era situația în cazul creștinilor? Liderul cel mai important mare, în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ar putea întâmpla astăzi în unele locuri din Marea Britanie, America de Nord sau în alte părți, dacă această cale ar face parte dintr-un pachet „conservator” care ar susține status quo-ul în politică sau teologie. Cu siguranță, nu aceasta era situația în iudaism sau în creștinismul de la început. Gnosticii au fost cei care au tradus limbajul învierii într-o spiritualitate privată și o cosmologie dualistă și de aceea au scăpat de persecuții; în schimb, creștinii au fost persecutați mereu. Învierea înseamnă a da
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
felul acesta de discuții se preocupă prea mult de „evenimente”, în timp ce în limbajul religios predomină metafora și credința. E foarte adevărat că limbajul religios se folosește în mod necesar metaforă, iar credința este un element central. Însă ideea care definește iudaismul și creștinismul este atenția asupra creației; adică credința într-un Dumnezeu care a creat universul spațial, temporal și material și care îl revendică. În felul acesta, tot ce se întâmplă în universul real contează cu adevărat. Dacă cineva iese în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mare parte, nu în ebraică sau aramaică, ci în traduceri în diferite limbi (Sacchi 1981, 1989) - și de scrierile grupului de la Qumran, stabilit în apropiere de țărmul nord-occidental al Mării Moarte (Soggin 1995). Este vorba de texte care înfățișează un iudaism heterodox, dacă îl evaluăm după criteriile iudaimsului rabinic din secolul al II-lea d.C. După excluderea grupurilor care mai târziu vor fi definite „sectare”, credința lui Israel va fi deja, cu puține, dar importante variante (de exemplu, existența templului din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
între documentele de la Marea Moartă (citat cu sigla 4Q 44). Aici se afirmă: „... [după numărul] fiilor lui ’ēl”; ’ēl este divinitatea pe care am întâlnit-o deja când tratam despre religia din Siria și Canaan (cf. 2.1.a); în „iudaismul mediu” (pentru această denumire cf. Boccaccini 1993) numele ’ēl împreună cu forma mai lungă ’ēlohîm sunt utilizate și pentru Dumnezeul lui Israel. De aici reiese clar că textul a fost manipulat pentru a elimina orice urmă de politeism; forma sa originară
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
duce la consolidarea comunității viitorilor samariteni. Reforma punea accentul pe importanța respectării sâmbetei, practicii circumciziei (vezi 8.9), citirii și studiului Torei (Neh 8) și interzicerii căsătoriilor mixte (Esd 9). (Era important ca mama să fie evreică deoarece, dintotdeauna în iudaism, în afară de rolul principal pe care îl avea în educația copiilor, mama determina credința [astăzi și naționalitatea] fiilor). Astfel a început să se contureze o tendință puternică spre ortodoxie. Despre perioadele următoare avem puține date drept pentru care trimitem la lucrarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
c), la șapte săptămâni după Paște (cf. Lev 23,15; Dt 16,19). În limba ebraică numele său este ḥag šăbû’ôt; o singură dată se întâlnește cu sufixul pronominal masculin plural šăbû’ôtêkem (Num 28,26; Otto 1993); în iudaismul mijlociu (Boccacini 1993) va apărea și denumirea de ’ăšéret [šel pésaḥ], literal, „festivitate [pentru Paște]”, „adunare festivă” și, în cazul nostru, „încheierea Paștelui”. Pentru unii savanți termenul šăbû’ôt ar fi relativ recent (mai vechi oricum decât expresia precedentă) deoarece
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prescrise, punctul culminant al sărbătorii îl constituia oferta „pâinilor primiției” (Lev 23,20), în mod normal, dospite; totul se desfășura într-o atmosferă de bucurie, încetând toate activitățile în onoarea sâmbetei cosmice. c) Imprecizia datei a fost motivul pentru care iudaismul mediu (Boccaccini 1993) a dezbătut intens semnificația precisă a expresiei „a doua zi după sabat”. Un grup de saducei (cf. 17.2.a), descendenții lui Boet, unul dintre ucenicii lui Antigon din Soco (secolul al III-lea î.C.), considera
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al III-lea î.C. În ambele cazuri este evident că luăm cunoștință de conexiunea dintre sărbătoarea alianței și cea a săptămânilor. Pe măsură ce se înaintează în epoca post-exilică, numărul acestor mărturii tinde să crească, chiar dacă, la început, doar în sânul iudaismului heterodox. În Cartea Jubileelor (datată probabil în secolul al II-lea î.C. pe baza unor fragmente descoperite în prima grotă de la Qumran; textul complet s-a păstrat doar în limba etiopiană antică; Sacchi 1981, pp. 179 ș.u.) 6
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
u.; García/Martone 1996, pp. 73 ș.u.) să se fi desfășurat în contextul acestei celebrări. Și Targumul, în 2Cr 15,10 citea „sărbătoarea săptămânilor” în loc de „luna a treia”. S-ar părea deci că această combinare s-a concretizat în iudaismul heterodox, în timp ce iudaismul ortodox nu a luat în considerare aceste date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1996, pp. 73 ș.u.) să se fi desfășurat în contextul acestei celebrări. Și Targumul, în 2Cr 15,10 citea „sărbătoarea săptămânilor” în loc de „luna a treia”. S-ar părea deci că această combinare s-a concretizat în iudaismul heterodox, în timp ce iudaismul ortodox nu a luat în considerare aceste date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de pelerinaj. Integrarea în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
date. e) Prin acest procedeu sărbătoarea săptămânilor este inclusă și ea în contextul istoriei sacre din care lipsea la început după cum putem observa prin comparație cu celelalte două sărbători de pelerinaj. Integrarea în istoria sacră nu a avut loc în iudaismul ortodox înainte de secolul al II-lea d.C.; abia spre anul 270 găsim afirmația lui rabbi Eleazar ben Pedat (Talmud bMen 65ab): „Torah ne-a fost dată în ziua sărbătorii săptămânilor”. Ar fi totuși o inexactitate dacă am spune că îi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care substratul agricol e deja uitat cu totul. 12 Sărbători și solemnități: Sărbătorile de toamnă 12.1. O succesiune de sărbători Sărbătorile de toamnă reunesc o serie de festivități pe care le vom analiza în continuare. În Biblia Ebraică, în iudaismul mediu, dar și în unele părți din Noul Testament, acestui timp i se dădea o însemnătate deosebită, după cum o dovedește chiar și numai durata sa. Din izvoarele biblice și postbiblice înțelegem că includea diferite celebrări: o sărbătoare (finală) a recoltei, sărbătoarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
datorează schimbării de calendar, în timpul exilului babilonian, când israeliții au adoptat calendarul babilonian. c) De aceea, în izvorul sacerdotal celebrarea primei zile din luna a șaptea se reduce doar la oferirea unor sacrificii și la těrû’ăh, termen care, în timpul iudaismului mijlociu, era identificat cu „sunetul cornului”, dar pe care „sacerdotalul” nu îl menționează în acest context. Denumirea Rô’š haššănăh apare și ea o singură dată în Biblie într-un text pur cronologic (Ex 40,1 ș.u.), fără nici o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ispăși”) și a altarului (cf. și Is 6,5); în fine, în 16,21 ș.u. ispășirea întregului popor a cărui vină este transferată asupra capului „țapului ispășitor” trimis în pustiu și destinat lui ‘ăză’zēl, un demon care în iudaismul mijociu va fi identificat cu unul dintre îngerii decăzuți, aceasta fiind o temă absentă în Biblia ebraică. c) În primele două rituri se face aluzie la templul din Ierusalim prin intermediul „cortului întâlnirii”, pe baza Lev 10,21 ș.u.; 26
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și raporturile dintre sărbătoarea „colibelor” și a recoltei, pe de o parte, și cele două din prima și a zecea zi a lunii a șaptea, pe de alta, sunt două probleme încă nesoluționate; sistematizarea pe care o realizează mai târziu iudaismul mijlociu în Mișna este un compromis „raționalizator” și nu o explicație, chiar dacă putem presupune că conținutul lor a rămas mai mult sau mai puțin același. Situația se complică și mai mult din cauza existenței a cel puțin două calendare, cel cananeean-liturgic
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
doar unele diferențe secundare; prin urmare, în cazurile Egiptului, Mesopotamiei și Canaanului putem postula că fenomenelor identice le corespund concepte identice. Dar în cazul lui Israel situația nu este la fel: în ciuda asemănărilor rămase, izvoarele actuale, trecute prin filtrul ortodoxiei iudaismului mijlociu nu au lăsat în textele și puținele inscripții supraviețuite decât câteva fragmente (cf. cap. 5) pe baza cărora nu poate fi susținută existența unei sărbători asemănătoare cu cea din celelalte țări. Deja în texte precum 2Sam 6-7; 1Reg 8
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
au suferit modificări substanțiale. Vechea expresie „Yhwh a devenit rege”, repetată în Is 52,7-10, dobândește acum o intensă conotație polemică împotriva tuturor divinităților păgâne care și-o atribuiau sieși și în același timp, progresiv, capătă o nuanță escatologică. În iudaismul mijlociu, în loc să se refere la suveranul pământesc, întronarea este conferită regelui teocratic, adică lui Yhwh, și mare parte din universul conceptual legat de monarhie continuă să supraviețuiască în această nouă optică. f) E posibil ca data sărbătorii să se fi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali se ajunge la datarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În orice caz, sărbătoarea a intrat între marile sărbători (deși izvoarele sale se află în special în cărțile „deuterocanonice”), deși nu a devenit niciodată una dintre cele pe care le-am putea numi „de poruncă”. Felul cum este celebrată în iudaismul contemporan presupune că în decursul secolelor a preluat elemente atât din păgânism, cât și din creștinism, astfel încât să dobândească o formă cât mai aproape de Crăciunul creștin. 14 Sărbători și solemnități: Sâmbăta și Luna nouă 14.1. Sâmbăta Ex 23,12
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]