2,424 matches
-
mări de ieniceri. N-am văzut așa ceva niciodată. Pur și simplu, nimeni nu se putea apropia la mai mult de o lungime de sabie, nici din față, nici din spate. Avea spada lungă de două mâini și lupta cu răsuciri iuți, În toate direcțiile. Nu mai para nici o lovitură, pur și simplu, reteza capete, brațe, picioare, tot ce intra sub tăișul lamei. Zdrobea armuri, coifuri, rupea iatagane, spărgea scuturi. Era o uriașă forță dezlănțuită. A ținut singur În loc Întregul regiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-l auzi. În jurul lui se adunaseră aproape douăzeci de ieniceri, care Încercau să-l doboare de pe cal. Brațul haiducului Îi secera Însă neobosit. Căpitanul dădu pinteni, sări peste un morman de cadavre ale turcilor și se alătură haiducului. Cu lovituri iuți și precise ale spadei, ucise patru ieniceri, sparse scuturile altor doi și rupse sulițele celor care Îl vânau pe Mihajlo. Plin de sânge pe față, haiducul zâmbi. - Ai venit, străine! Petrecem pe cinste! - Dacă vrei să-i lichidăm, retrage haiducii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arhitect. Cred că asta Înseamnă un fel de artist. Shogunul Îi cere părerea În multe privințe, chiar când e vorba de tablouri sau poezii. - Tatăl tău scrie poezii? Midori izbucni Într-un râs cristalin care umplu curtea ca o cascadă iute, În miniatură. - Tatăl meu? Nici pomeneală. Vorbeam de shogun. - Shogunul scrie versuri? Întrebă Oan-san, din ce În ce mai uimit. - Scrie versuri frumoase și mai tot timpul pictează. - Mai tot timpul pictează? căscă ochii băiatul. Nu conduce țara? Nu se Întâlnește cu generalii? Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
devreme de jumătate de ceas cu nici un preț! Înțeles? - Înțeles, căpitane! Toată lumea se răspândi În locurile indicate de Gâlcă. Galopul tătarilor se auzea deja distinct, iar primul ceambur năvăli cu chiote pe ulița satului. Erau călăreți mici, sălbatici, cu cai iuți, de stepă. Câțiva aruncară torțe aprinse pe acoperișurile caselor, care luară foc imediat. Alții descălecară, intrând În curțile pustii și strigând ceva de neînțeles. Grosul năvăli spre centrul satului. Deodată, funiile se ridicară și caii, Împiedicați, se prăbușiră cu călăreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mamak baatur! Cere Întăriri! Voievodul Înclină capul și strânse frâul calului până când Oană văzu cum mâna dreaptă i se albește de efort. - Retrageți răzeșii din luptă... murmură Ștefan, apoi adăugă doar pentru Oană: - Nu răzbim, căpitane... Sunt prea mulți... prea iuți... oameni care nu fac toată viața decât război, În luptă cu oameni care Își lucrează pământurile și Își cresc animalele... Curierul care venea dinspre aripa răzeșilor dădu pinteni. - Albu, Groza, Petru... să intre În formația de retragere. Să aștepte semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un firicel de sânge curgând din spatele urechii, iar apoi, străbătut de un fior dureros, văzu cum Midori e atacată de trei samurai la sabie, cum ia sabia din mâna țeapănă a lui Genji Shigataru și parează cu ambele mâini loviturile iuți ale agresorilor (nu, Își spuse tânărul, nu, n-am voie, nu pot, trebuie să privesc totul), văzu parcă cu Încetinitorul cum sabia fetei Îl rănește pe unul dintre samurai, cum ceilalți doi Își continuă atacul, cum alți cinci samurai sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-a rândul. În doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul lor, pe creasta muntelui. Erau mulți. Peste șase mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Era sclipirea de nebunie și de talent care răsturna totul. Flancul drept al lui Angelo avea nevoie de ajutor, iar Amir simțise asta și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i În mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plan de atac, fiindcă Marele Maestru nu se apărase nici o clipă, ci deținea supremația În Întreaga confruntare. El ataca primul, În direcțiile cele mai greu de bănuit și În locurile cele mai vulnerabile. Loviturile lui erau aparent ușoare și extrem de iuți, majoritatea atât de iuți Încât nu puteau fi deslușite. Erau lovituri doar cu un deget sau cu două, la baza gâtului, sub nas, după ureche, erau lovituri cu pumnul Închis executate din Întoarceri, cu o forță copleșitoare, care spărgea armurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Marele Maestru nu se apărase nici o clipă, ci deținea supremația În Întreaga confruntare. El ataca primul, În direcțiile cele mai greu de bănuit și În locurile cele mai vulnerabile. Loviturile lui erau aparent ușoare și extrem de iuți, majoritatea atât de iuți Încât nu puteau fi deslușite. Erau lovituri doar cu un deget sau cu două, la baza gâtului, sub nas, după ureche, erau lovituri cu pumnul Închis executate din Întoarceri, cu o forță copleșitoare, care spărgea armurile, rupea cotierele de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și nu de cuvintele domniei tale. Logofătul făcu un pas În față, nu fără a sesiza că voievodul are o acuitate a replicii pe care nu era bine să o provoci prea insistent. Se simți o clipă apăsat de inteligența iute și de privirea scormonitoare a domnitorului. Dar acea apăsare avea partea ei de admirație. Ștefan rezista pe tron de nouăsprezece ani tocmai datorită acelei inteligențe neobișnuite și a darului său de a obține și de a folosi informațiile. Și, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
eu lucrurile, așa, fără vedere, cum mă aflu, spuse Oană. Tătarii puteau trece ușor Nistrul prin locul unde râul are cea mai mică adâncime acum, vara. În apropiere de Soroca. Nu cred că vor ataca cetatea. Sunt războinici de stepă, iuți, sângeroși, puși pe jaf sau hotărâți să ia prizonieri. Ce prizonieri de preț se află În calea lor? - Doamna Maria, la Suceava... spuse, tresărind, Ștefan. - Vor lăsa orice punct Întărit În urmă, năzuind să ajungă la Suceava. Dacă soția voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre Orhei, Hotin și Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului de comandă În care se afla voievodul. Pietro așteptă ca Alexandru să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fel Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un om care Își duce viața liniștit. O privire iute, neliniștită, de om important, hăituit, grăbit să-și Îndeplinească misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și chipul luminos al voievodului, era furia Înfrângerii și setea de răzbunare. Comisul Jurj simți că are lângă el o forță imensă, care mătură totul, indiferent de ordine, indiferent de strategii. Simțea că nimeni nu mai gândește nimic dincolo de mișcările iuți ale sabiei, dincolo de puterea uriașă pusă În fiecare lovitură. Vânătorii domnești nu luptau ca până atunci, ci ucideau cu sete, erau ei și parcă nu erau ei, erau luptători de zece ori mai puternici decât ei, erau zei. Trăia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În Europa, iar gestul acela fu singurul care putuse fi deslușit. Mișcările acelei săbii, lungi și drepte, fără mâner de apărare a pumnului, erau atât de precise și de iuți Încât nu mai puteau fi văzute. Alexandru se concentră. Îi trebuia un chip. Îi trebuia un indiciu. Era Într-un vis și avea nevoie de reperele realității. Cineva intervenise În această bătălie după moartea lui Amir. Cineva blocase toate pericolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
au fost trimise spre trecători. Din câte am aflat chiar de la el, situația lui Ștefan era critică. Încerca să elibereze Moldova doar cu o mână de oameni. Vlad era furios, iar furia Îi stătea bine. Se potrivea cu mișcările lui iuți, cu vocea lui ridicată, cu nerăbdarea lui. Vestea că unități ale lui Basarab Laiotă, domnitorul Țării Românești, se află În fața lui, i-a provocat o explozie de bucurie. Avea, În sfârșit, un inamic. Deși era seară, iar oștenii cădeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
străini. Un vânt în schimbătoarea lume politică și maghiarii părăsesc scena mai săraci, mai ignoranți, mai neputincioși decum au intrat pe ea la 1866. Această conștiință a neputinței și nimicniciei proprii [î]i arde și [î]i mănâncă. Un temperament iute și ordinar [î]i face și mai incapabili de-a suporta cu înțelepciune căderea și ruina vădită, deci caută a-și răzbuna pe oameni nevinovați neputința lor proprie și și inventează când emisari români în Ardeal, când Daco - românia, când
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
evidențiat rolul factorilor alimentari, în patogeneza carcinomului de VB, sugerând implicarea acestora în variabilitatea incidenței afecțiunii. Factorii cu risc crescut observați au fost: alimentația hipercalorică, consumul crescut de hidrați de carbon, carnea roșie, alimentația bogată în grăsimi, consumul de ardei iute. Factorii protectivi sunt reprezentați de: consumul crescut de legume, în special cele cu frunze, și de fructe [18,37,38]. Expunerea la carcinogeni Un risc crescut pentru carcinomul VB a fost observat la muncitorii din industria petrolieră, a hârtiei, chimică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău, Dana Crişan, Ofelia Moşteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92170_a_92665]
-
însă aceeași vârstă cu cartierul unde locuiește și drepturile ei sunt pe măsură. Așa că mi-a cerut să dau foc muntelui de frunze; execut ordinul primit cu imensă plăcere. Trâmbe de fum se înalță în văzduh. Apoi, purtate de curentul iute, se năpustesc ca un dragon chinezesc peste cartierul de vile alăturat. Pe când trăgeam de un coș plin de frunze de arțar, văd intrând pe poarta grădinii un Mercedes imens, argintiu, un S-Klasse ce rula atât de lin încât nici nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o fac de frică, îi urmărea, până când se loveau de zidul polonilor, moldovenii repliindu-se pe marginile acestuia, după care reveneau la atac. Fiind greu înarmați, „ai noștri ușor i-au înfrânt, scrie Bielski, iar apoi moldovenii, cum sunt ei iuți, i-au zdrobit”. Cronicile moldovenești vorbesc de o luptă care s-a dat la Cătlăbuga, la 16 noiembrie. După cronicarul turc Sa’adeddin, după alungarea lui Ali pașa și a trupelor sale din Moldova, Ștefan cel Mare a încercat și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu sunt deloc năvi, pentru a trece râurile, ci numai poduri plutitoare alcătuite din bârne groase și scânduri puse deasupra... de acestea se folosesc ei mai ales cu gândul să nu poată dușmanii ataca și cotropi țara printr-o mișcare iute și puternică”. “Codru-i frate cu românul” a fost o realitate semnalată de Chalcocondil, dar și de alți călători străini care au trecut prin Țările Române. Anton Verancsics, referindu-se la campania întreprinsă de Soliman Magnificul în Moldova, în anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]