985 matches
-
de a potoli cumplita sete de adevăr, acesta este tânărul Kazantzakis. În el se ciocnesc violent teoriile. Evoluționismul minează grav creaționismul, desțelenind liniștea copilăriei. Liceanul, răscolit că ar putea fi urmașul unei maimuțe, dă fuga la profesorul de fizică spre izbăvire. Cinic, profesorul îl izgonește să caute adevărul pe cont propriu. Și el se aruncă în studiu, se închide în camera lui sperând să cearnă prin sita cărții, adevărul de contrariul său. Apoi, deznădăjduit, o rupe cu cercetarea și se aruncă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Experiamentase dragostea frugal, pe tăcute, așa cum experiase și exilul din copilărie, mocnind, și acum sta să plesnească. Salvarea îi vine printr-o idee inspirată: să se deșerteze, să se golească de toate folosindu-se de imaginație. Să scrie. Scrisul ca izbăvire. Deși tatăl său îi recomandase învățătura ca pe o armă în folosul libertății Cretei, el descoperă o altă armă în folosul libertății proprii. Leșul unei iubiri devorată nefiresc de repede și curmată la fel, amenința să-i suprime libertatea, să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
căciulă aflată pe cap, ba de niște povești cu simbolistică erotică, mai mult inventate, dar sorbite în detaliu de imaginația febrilă a celui care le ascultă... Ocazia de a se curăța prin ritual spiritual, prin taină, e ratată. Ar rămâne izbăvirea prin iubire. Dar și aici avem dublu, triplu ricoșeu. O dată, că iubirea lui are chip de hipioată, cu plete și cu știința de a duce ispititor mâinile să acopere fața înainte de a plânge. Apoi, pentru că și cel mai bun prieten
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cei înțelepți". Asemănările sunt evidente. Mai aproape de noi, marele cabalist evreu și istoric al religiilor Gershom Scholem este puternic impresionat de "zborurile cerești" ale gnosticilor, de călătoriile lor astral-spirituale către acasă (akasha), către sălașul Luminii celei adevărate și promisiunea de izbăvire pe care aceste incursiuni o aduc călătorului. Spre deosebire de alte religii sau sisteme religioase, unde credința s-a transmis indirect, fără cunoașterea nemijlocită a "obiectului" credinței, gnosticismul prețuiește deci această cunoaștere directă. Acest aspect important este subliniat și astăzi de către cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Harul său tămăduitor eliberează de atașamentul obsesiv față de lucrurile materiale și mentale, oferind, în schimb, eliberarea spirituală. Ca și hinduismul sau budhismul, gnosticismul consideră că mintea omenească sălășluiește într-o lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului lăuntric. Gnosisul nu apare din trup, căci trupul poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului lăuntric. Gnosisul nu apare din trup, căci trupul poate fi corupt, și nici nu este de natură psihică, fiindcă pînă și sufletul este rezultatul greșelii, năzuind către spirit. [...] Aceasta este adevărata mîntuire", arată Valentinus, citat de Irineus, în Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1999, 14; Ovidiu Dunăreanu, Scriitori de la Tomis, Constanța, 2000, 122-126; Ștefan Cucu, Portrete literare, TMS, 2000, 11; Emil Manu, „Marius Tupan, între utopie și parabolă”, „Cotidianul”, 2001, 8; Adrian Dinu Rachieru, Impulsul monografic, LCF, 2001, 49; Maria Antimie, Recviem pentru izbăvire, „Axioma”, 2003, 12; Ana Dobre, Cultul obiectivității, LCF, 2003, 32. A.St.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
tipul condiției umane muritoare, și Christos, Adam celest, modelul viitoarei condiții umane mântuite: Pentru prima dată se deschide o altă cale pentru ascensiunea spirituală: nu ieșirea din lumea sensibilă în direcția inteligibilului, nu abandonarea corpului și a universului material, ci izbăvirea creației astfel încât creația nouă să fie față de cea veche în raportul în care Christos, Adamul celest înviat din morți, este față de Adamul terestru și față de noi înșine. (Besançon 95) Apostolul Pavel este continuat de fervoarea cu care Irineu atacă ereziile
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu o varietate neobișnuită a religiei: ideea unei societăți bântuite de rău și marcată de stigmatele exploatării capitaliste: desemnarea unui agent al mântuirii, proletariatul, a cărui menire este să scape lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril care se sprijină firește pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin altul, pot fi văzuți și drept un cuplu antitetic față de cele două euri din conștiința lui Manuel Darie. Moartea neprevăzută a lui Anton îl dezechilibrează într-atât pe Andrei, încât nu mai găsește un sens vieții și își află izbăvirea în moarte: „Dacă aș putea să mor în mine pentru a scăpa de mine”. Dacă în Moartea nimănui se aduce în fundal mediul sordid al mahalalelor, cu oameni declasați, supuși unor patimi morbide, Domnița Ralu Caragea reconstituie altă lume, vremuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată și moartea silnică a comisului Ionică Tăutu”, dar apropiate de verosimilul artistic atunci când se referă la Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean după fanarioți. Adevărata ivire a „izbăvirii naționale” pare a fi considerată însă epoca lui Iordache Darie Dărmănescu, a cărui trepidantă viață a fost transpusă de B. în romanul Conspirația Dărmănescului (1936). Desfășurarea narațiunii este aceea a romanului istoric tradițional, deviată, în final, în pagini de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
mistice, a trecut prin diferite experiențe și într-o zi când a fost obligat să semneze o sentință de condamnare a unor țărani români din zona frontului, a dezertat și a fost prins. El "primește osânda cu voluptate, ca o izbăvire de o problemă pe care n-a putut-o rezolva". (G. Călinescu). Rebreanu utilizează tehnica reflectărilor; naratorul preia adeseori punctul de vedere al lui Bologa, ceea ce sporește dramatismul romanului (Carmen Matei Mușat). Drama protagonistului este un eșec al adecvării realului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lungă pe care ți-o dădeau pentru a-ți potoli foamea implacabilă, foame care după săptămâni și săptămâni de chin visceral se transforma într-o sfâșietoare solitudine metafizică, de parcă toți zeii te-ar fi batjocorit, repudiindu-te pentru totdeauna fără izbăvire". De-aici și până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit, halucinant dar: tabla de șah, credința unică a partidei unice, pe viață. Eficiența stilistică a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se să devină un gospodar potolit, slugerul Tudor, pornit să schimbe „rânduiala”, cade ucis mișelește. Epicul vioi, deși fără suflu, ticsit cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
particularitate ce se naște din intoleranța față de cuvinte ca atare. Incapabil să le suporte banalitatea și uzura, el este predestinat să sufere din cauza lor și pentru ele, și totuși prin ele încearcă să se salveze, de la regenerarea lor își așteaptă izbăvirea (Emil Cioran). Oricăt de strămbă ar fi viziunea lui despre lucruri, el nu este niciodată un adevărat negator. De vreme ce poetul este un monstru (Emil Cioran) care își încearcă salvarea prin cuvănt, înlocuiește vidul universului, prin simbolul însuși al vidului. WU
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
Cuvânt Înainte Prof. Dr.Cătălin Turliuc Societatea iconică În care ne-am scufundat În vremurile din urmă lasă tot mai puțin loc celor care au Încă răgazul izbăvirilor de a se apleca asupra scrisului și cititului. Numărul mare de apariții editoriale nu trebuie să ne Înșele caci, tirajele lor și, mai ales, numărul cititoriloe au scăzut, din păcate, considerabil. În acest context cărțile de suflet, cum este și
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
cosmosului la nativii americani. Grâul refuză aici să devină "pâine", să se ofere oamenilor în ritualul sacru al renașterii, tocmai pentru că, în poezia lui Caraion, această înviere este imposibilă, moartea fiind o experiență ultimă, definitivă. Aceeași neputință de a găsi izbăvirea este redată și prin asocierea pâinii cu rodia, un al simbol al fertilității, al norocului, al vieții: " - Nu mai avem rodii nici pâine./ Tâmplele - tâmplele înoată în sânge;/ o pasăre slobodă plânge/ sub ceruri zbârcite ca foamea." (Pasărea urgiei). Adverbul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
foarte fructuoasă. Urmează un alt rol reușit în Does the Tiger Need a Necktie? Piesa arată un grup de adolescenți dependenți de droguri aflați într-un centru de reabilitare și ezitările între resemnare, alienare, pe de o parte, și posibila izbăvire prin afecțiune și dragoste, pe fondul dezgustului și urii de sine. Pentru rolul lui Bickham, Pacino primește premiul Tony (vezi) pentru cel mai bun rol secundar, personajul fiind altminteri central în structura tematică a piesei. Tânărul Bickham pare un dependent
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Craiova, 1994; Văd și mărturisesc, pref. Mihai Ungheanu, cu un medalion de Mihai Cimpoi, București, 1996; Acum și în veac, Chișinău, 1997; Rădăcina de foc - Raiz de fuego, ed. bilingvă, tr. și postfață R. Lozinski, pref. P. A. Georgescu, București, 1998; Izbăvirea, Galați, 1999; Strigat-am către tine, Chișinău, 1999; ed. 2, București-Chișinău, 2002; Lucrarea în cuvânt: confesiuni și aforisme, Craiova, 2001; Cartea vieții mele, București, 2002; Întregul cer, Chișinău, 2002; Cântec de leagăn pentru mama, îngr. și postfață Adrian Dinu Rachieru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
ei singuratic și îndrăzneț, ce măsoară întinderea vastă, netedă în aparență, a conștiinței, ascunzând însă dedesubt atâtea prăpăstii și piscuri?...”), pentru a se vărsa în finalul ce aduce, laolaltă cu prospecțiile în „viitorul luminos” din anii ’60, sugestia factice a izbăvirii: „Pe urmă, praful, murdăria se duseră. Totul redeveni curat. Totul lucea iarăși, ca după potop, când lumea trage dedesubt o linie și începe o viață nouă”. În arca lui Chiril se mai află însă o puzderie de personaje - Puiu Cavadia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Dumnezeu sunt una - iar cele ale stăpânirii pământești alta. Domnul și împăratul lui își face [sic] legea lui pentru buna rânduială a norodului și a lumii. Ține pe om supus în credința cătră Dumnezeul cel drept pentru a-i agonisi izbăvirea; iar ca să îndeplinească tot binele între cele pământești are drept să întrebuințeze ori sabia, ori aurul, ori veninul, ori viclenia. Fericit cârmuitorul care știe să mânuiască toate acestea!" (p. 43) Deși trimite la unul dintre cele mai cunoscute texteme biblice
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
adult. Se fac trimiteri, în direcția acceptată oficial, la momente din istoria României, precum mișcarea legionară, uciderea lui N. Iorga, al doilea război mondial și tributul în vieți omenești plătit de armata țării. Instaurarea regimului comunist este văzută ca o izbăvire. Cu certe sugestii autobiografice, protagonistul e un tânăr intelectual ai cărui părinți, țărani, au făcut tot posibilul să îl ajute să învețe la București, la facultate. Proaspăt absolvent, este numit de secretarul de partid al județului director al școlii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
cu al multor alte persoane. Figura lui Virgil Maxim nu este un centru care să-i polarizeze propriul interes. Ba, dîmpotrivă, te sesizează dispoziția lui de a face din prieteni și camarazi de luptă o comunitate de creștini în căutarea izbăvirii finale. Împreună cu prietenii și camarazii lui, înscriu, prin filele acestei cărți, o pagină în istoria neamului românesc pe care a săpat-o, cu trudă, sânge și sudoare Mișcarea Legionară. Mircea Nicolau Iubite cititorule, Netrebnic lucru este să vorbești despre tine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tulburarea pe care o provocase. Anghel tocmai termina cu „Amin”, când Gâlea strigă cu accent imperativ: Ciolacu să coboare la echipă!!! Ciolacu apucă oala, o băgă în traistă și, ca salvat din mâna unui potrivnic, ieși fulger pe ușă, repetând izbăvirea: „Amin! Amin!”. S-a ridicat și Anghel, puțin nedumerit. Văzându-mă mușcându-mi buzele ca să-mi stăpânesc pornirea necontrolată spre zâmbet, zise: S-a întâmplat ceva? Parcă s-a auzit un zgomot! Am uitat să-i ducem oala lui Ciolacu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]