5,195 matches
-
care, în prolog, ni-l anunță autoarea? "Dar, fiindcă într-adevăr există un Dumnezeu al copiilor, al bețivilor și al pisicilor cu nouă vieți, pesemne că există și un Dumnezeu al căutătorilor de amintiri orfane. Un gând nou s-a izbit cu puterea unor tobe mari de orchestră de interiorul țestei mele: acolo unde nu puteam ajunge cu amintirile, aveam să plec în imaginație. Acolo unde nu puteam reconstitui o istorie, aveam să construiesc eu una, și, mai mult decât atât
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
devine dintr-o dată nesuferită. Sau cînd, încercînd să-ți amintești chipul unei ființe dragi, simți cum trăsăturile fizionomiei i se șterg pe măsură ce te străduiești să ți-o amintești mai bine. Ceva asemănător se întîmplă cu două numere de care ne izbim mereu: zero și infinit. De la distanță ni se par clare. Din apropiere sunt ininteligibile. Toți știm cum arată cifra zero, precum și locul pe care îl ocupă în șirul numerelor naturale. E acel "0" pe care îl așezăm numaidecît înaintea cifrei
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
pogoanele de pânză colorată ale lui Delacroix. Drept este, însă, că și eu îi prețuiesc mai mult scenele de interior algerian - Iser al nostru a tras, poate, un folos din lecția lor. Nu mai puțin, recunosc dificultatea de care se izbește o artă bidimensională - și fatal statică -, în fața a ceva ce ține ferm de domeniul a ceea ce vechii greci numeau metavoli. Dar chiar în triplă dimensio-nalitate sculpturile cu cel mai tragic subiect ale elenismului - sinuciderea galului înfrânt, cuprinderea de către șerpi a
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce înseamnă că, atunci cînd știința modernă o va asimila, contradicțiile își vor găsi poate rezolvarea. Ce nu convinge în cartea lui Basarab Nicolescu este tocmai încercarea de a interpreta opera lui Böhme după calapodul gîndirii moderne
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie sau eșecurile lor să preocupe pe cineva. Dacă la optzeciști perspectiva era una exterioară, iar abordarea, eminamente ironică, la Ioan Flora se simte o
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
propriilor cuvinte, amețindu-se pe măsură ce scrie și înflăcărîndu-se cu atît mai tare cu cît amețeala sporește și mai mult, și asta pînă cînd atinge acel punct dincolo de care nimeni nu-l mai poate ține în frîu. Din acest moment, ești izbit de o perorație desfășurată în gol al cărei elan este întreținut de simpla sonoritate a cuvintelor. Asta ar fi de spus în privința gazetarului noastru. Cît despre lucrarea de față - teza lui de doctorat - , ne înclinăm cu înțelegere în fața caznelor profesionale
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
ediția de acum două săptămîni a ziarului Ziua. Voi reveni aici, oprindu-mă asupra noilor "probe de dosar" - din nou Heidegger și, de astă dată, și Petru Creția - aduse în discuție în noua rundă de detractare din Ziua. Ceea ce ne izbește de astă dată este că avem de-a face cu un gazetar a cărui lipsă de discernămînt îl împiedică să vadă că probele pe care le prezintă arată contrariul a ceea ce vrea să dovedească de fapt. Nu poți să nu
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
pe gât o linie punctată sub care a scris TĂIAȚI AICI." Însă, vă voi spune eu, acestea nu sunt scrise de Matei Vișniec. Ele provin din mărturiile unui militar angajat în războiul iugoslav. După atâtea conjuncții adversative de care ne izbim explicit sau implicit în cărțile lui, relativizând până și clasificările de gen, în sfârșit o frază care nu admite la capătul ei decât un punct categoric: Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă e de citit cu aerul triumfal care
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
ori, chiar și astăzi, în vis îmi apar imagini ale catastrofei. Mă trec fiorii evocând circumstanțele care au precedat și oarecum au prezis clipa în care am văzut lumina zilei. Pe la ora amiezei acelei zile de nouăsprezece ianuarie, marea se izbea de stâncile de la Cabo, iar spuma ei ajungea la ferestrele caselor paznicilor de far, care, prevăzători, puseseră deja în funcțiune unul dintre generatoare și compresoarele de aer ale sirenelor, ca semn de alarmă maximă. Ce avea să fie mai rău
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede că e îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul excesiv al articolelor sale, dar un ton care izbește nu prin fluturarea militantă a unor idealuri sociale, ci printr-o critică radicală a societății italiene. Dacă totuși nu întorci pagina și nu închizi cartea e pentru că simți în Pasolini un autor onest, onestitatea însemnînd aici tocmai sinceritatea cu care
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
am uitat spre locul unde lumina părea să se adune în miliarde de solzi aurii, de parcă ar fi pornit de-acolo... Am adulmecat briza sărată, care povestea nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
nici un alt autor nu sare în ochi printr-o mai personală, ba chiar de-a dreptul bizară alură a scrisului său. Mai precis, articolele pe care le semnează fac o impresie aparte din cel puțin două motive: mai întîi, fiindcă izbesc prin aticismul baroc al sintaxei folosite. Scrisul lui Ion Papuc are ceva din rafinamentul arhaic al scriitorilor de modă veche, rafinament vădit în lungirea frazei peste pragul obișnuit al modei actuale, dar și în imprimarea unui ritm lent, de curgere
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
în literatură, ca autor de povestiri umoristice". "Dicționarul general al literaturii române" a considerat că-l putea caracteriza mai bine în acești termeni: "Ca gazetar are vână și o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține parcă și un grăunte de ură. " Tot atâtea aprecieri ce nu prea pot stârni
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și Martin și Hannah își construiesc scrisorile ca pe un edificiu, ridicîndu-le propoziție cu propoziție. Dar în nici un caz nu le aruncă pe pagină cum le-ar veni la primul imbold al condeiului. Te izbește la ei grija migăloasă privind inserarea amănuntului discursiv, precuparea atentă pentru formulele introductive sau pentru încheierile politicoase, și mai ales tonul civilizat cu care își leagă frazele. Iar impresia stăruitoare este că acești oameni, scriind scrisori, fac cultură fără să
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
care îți însoțești hotărîrea de a întocmi o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile îl vor avea - putem totuși să refacem în imaginație ceva din atmosfera dragostei lui Martin și a Hannei. Primul lucru care te izbește în aceste epistole este fibra neașteptat de omenească a lui Heidegger. Sunt pagini în cuprinsul cărora vezi în sfîrșit cum acest urzitor de concepte abstracte se leapădă de masca jargonului pentru a începe să scrie de-a dreptul, omenește, ca
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
se poate să nu-ți fi trecut prin minte bănuiala că participanții aveau ceva de ascuns. Ce anume? Astfel de grupuri mascate am mai văzut în galeriile violente de fotbal, populate de bătăuși cu lanțuri și bâte gata să fie izbite în scăfârliile suporterilor galeriei adverse. Nu știu dacă e vorba de unii și aceiași indivizi, dar semnele exterioare îi plasează în categoria celor ce nu vor să fie ulterior identificați. Prin însuși gestul ascunderii feței, ei transmit un semnal negativ
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
olandezilor Ugo Dehaes și Keren Levi, coregrafii și interpreții lucrării Couple-like. Ei s-au mișcat numai pe ritmurile iscate de îngemănarea continuă a propriilor corpuri, care se îmbinau armonios, dar cel mai des se înfruntau, se poticneau, se clătinau, se izbeau chiar cu icneli, se depărtau pentru o fracțiune de secundă, pentru a se căuta și a se uni din nou, într-o compoziție în care cei doi păreau o singură ființă, multiformă. Se pare că în Cehia există o bună
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
a mai rămas din bibliotecă și librăria Excelsior. }ine-te de Elena și n-ai să flămânzești niciodată. }ine-te de Roșcata și n-ai să te plictisești niciodată. Ca să mă întorc la întrebarea ta: depinde de câtă țuică bei dacă te izbești cu ochii închiși de un copac sau dacă te revolți orbește. Dacă beția e moderată, atunci intri într-un copac. Dacă e mare, te revolți orbește. Între una și alta rămâne întotdeauna mult loc pentru frumusețe."(pag. 327) Final nu
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru, pe cei doi îi izbește un puternic miros de motorină, cu totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria olfactiv-sentimentală. Cele patru uși au acum numere. Instituție serioasă! Barometrul arată și el jalnic, fiindcă fierarul a încercat să facă din el un cântar
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
în biblioteca paternă după cele mai noi teze neotomiste, să știți că pe alocuri exagerează. Lectura mea preferată era un album tipărit cu litere verzi, conținând istorioare în suite de desene - preludând benzile desenate. Mă încânta pățania unui berbec care, izbind în forță un pom plin de fructe, fusese acoperit de o piramidă de mere. Mi se părea formidabil. Citeam curgător "Lir și Tibișir", "Martinică și Puki", " Coana Frosa la București", "Șerban și Uragan în avion", "Doctorul Mititelu, medicul animalelor", a-pre-ciate
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
de amănunte, nici mai mult, nici mai puțin decât sinuciderea unui jurnalist și prozator pe nume... Dan Stanca, acum avem parte de un șoc cel puțin la fel de mare. Suleiman Atta, teroristul presupus a fi condus primul dintre avioanele care a izbit unul dintre turnurile de la World Trade Center New York, în atentatul de la 11 septembrie 2001, ar fi fost pe jumătate român, ar fi trăit în țară până după vârsta de douăzeci de ani, ba chiar, la un moment dat, ar fi
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
au nici un amestec în aceste chestiuni și pentru a aduce daune durabile civilizației, căreia i-au declarat război." Deși nu poți să nu-i dai dreptate lui Enzensberger, în același timp nu poți să nu sesisezi paradoxul de care se izbește eseistul german: insistența cu care vorbește mereu de un declin al lumii arabe - dovedit de înapoierea drastică a științelor și a tehnologiei sub presiunea frînei religioase -, îți face impresia că astăzi am fi martorii unei decadențe islamice în toată regula
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
societății în care trăim, cadrul mai general al unei literaturi deschise către experiment și avangardă ne ajută, într-adevăr, să-i plasăm pe acești tineri autori într-o ramă explicativă. Dar esențiale rămân notele lor diferențiale, particularitățile care să ne izbească, diferențierea de care vorbea Lovinescu. Fără un accent individual, specific, fără o anumită forță expresivă și cognitivă a poemelor pe care ei le scriu, fără o valoare intrinsecă, întregul construct generaționist se surpă ca un castel din cărți de joc
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
o altă poveste". Altă poveste? Nu credem, deoarece avem a face cu textele de critică și istorie literară în calitate de autentice genuri literare, "fără a jertfi frumosul adevărului, ci pe o solidă bază documentară, grijuliu adunată de el însuși". Aci ne izbim de modestia orgolioasă a compatriotului nostru care și-a recuzat sistematic înzestrarea literară (spre deosebire de E. Lovinescu), socotind critica doar un simplu adjuvant al operei iar nu o creație într-un plan propriu, ergo de sine stătătoare. Dar e oare fermă
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
Curs de biologie... Lipsește în facultate biologia paleontologia, antropologia... Să-i îndopi cu fapte și să nu predai biologia - și asta-i bine. Simionescu a sondat pe colegi despre o atare catedră, fără a-mi pronunța numele, dar s-a izbit de spaima reducerilor... Dacă facultatea de la Iași va recomanda pe Botez, își va pune o urâtă pecete... Va veni un timp când Sanielevici va fi pus alăturea de Lavoisier și chiar de Newton... Nu zâmbi, iubite amice... De Sanielevici s-
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]