3,184 matches
-
deci cu ce am. În felul acesta obțin, cumva, ceea ce Schopenhauer numește „eliberarea cunoașterii din slujba voinței”. Trăind, nu mă muncește voința de a trăi. E drept însă că-i o viață fără intensitate. Observ eu comedia vieții, însă de la jalea tragediei mă cam derobez. Putem fi mulțumiți de ce ni se întâmplă când am avut norocul ca viața să nu fie prea aspră cu noi. Această mulțumire e o gravă limitare a înțelegerii lumii: „Conform adevăratei esențe a lucrurilor, fiecare trebuie
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de fier/ lîngă parcare, în mușețel.// Un zeu mă dă în leagăn/ fără să-i cer.// Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale./ Îndeobște fac pași,/ din pămînturi fac morți,/ nu străbat nici o cale.// Eu stau ca un prost/ cu furtuna în brațe/ vîslesc din picioare/ pe o mare de țațe.// Gîștele mari în făraș/ Oamenii-porc în canale!/ Să fiu singurul eu din
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
la nivelul discursului liric. Din ultimul fragment, se observă cum autorul „milenarist” începe să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor poeți, consacrați. „Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale”, scrie autorul, făcînd o incursiune rapidă pe domeniul eminescian și pe cel bacovian. Sau, în Legatul lui Ianuș, îl parodiază de-a dreptul pe Eminescu („Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul?”), exact ca acel coleg
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
deci cu ce am. În felul acesta obțin, cumva, ceea ce Schopenhauer numește „eliberarea cunoașterii din slujba voinței”. Trăind, nu mă muncește voința de a trăi. E drept însă că-i o viață fără intensitate. Observ eu comedia vieții, însă de la jalea tragediei mă cam derobez. Putem fi mulțumiți de ce ni se întâmplă când am avut norocul ca viața să nu fie prea aspră cu noi. Această mulțumire e o gravă limitare a înțelegerii lumii: „Conform adevăratei esențe a lucrurilor, fiecare trebuie
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Pentru a situa spectacolul ritualic În atmosfera casei țărănești tradiționale, decorul era completat cu două măști populare executate de Nicolae Popa din satul Târpești, Jud. Neamț, cu tablouri-portret, având iz câmpenesc. De un mare efect a fost buciumul sunând a jale atunci când Dumitru Răchitan a deschis acest spectacol ritualic. El a folosit un instrument original, un tulnic adus din Apuseni, așezat la loc de cinste În muzeul Câmpului Românesc. În excursul ei teoretic, Lia Lungu a explicat că ritualurile ajută omul
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
liric împotriva Dictatului de la Viena (1940), reveria, lumea poveștilor și a legendelor, crezul poetic, nostalgia copilăriei, motivele religioase în poezia lui Emil Giurgiuca. Dacă temele dominante ale liricii „poetului podișului someșean” (natura, durerea la pierderea Transilvaniei în acel an de jale, 1940) le întâlnim la mulți poeți ai generației sale, se cuvin menționate ca originale abordarea temei copilăriei și a motivelor religioase, mai ales că în monografia sa, Liviu Grăsoiu arată că în creația lui Emil Giurgiuca, fiu de preot, lipsește
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
de implicare politică din partea președintelui Traian Băsescu, deputatul PSD Miron Mitrea a declarat că “Asta discutăm degeaba. Asta a devenit regulă de zece ani. Dacă Ion Iliescu îndrăznea să spună, când a fost președinte, că PDS a făcut bine, era jale. Între timp ne-am învățat. Traian Băsescu a făcut tot timpul politică partizană și am început să o considerăm normală, naturală”.
Băsescu dă adevărata lovitură de stat, chemând oamenii în stradă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32393_a_33718]
-
schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit de ani turnul umbra cea fugară o dă criptei în angoase și-i uzurpă armăsari /lainici lari penați pogani/ cu trăsura funerară legiunile de oase
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
din mila lui. Le-a dat sare..., le-a dat pucioasă și nu se pricep să le exploateze cum trebuie. Cum aveau să se priceapă frații Cutui și alde Bughea și alde popa Vâslaru? M-am uitat și azi cu jale la băi. Alea-s instalații? Nici tu stabiliment ca lumea..., nici tu otel..., nici tu local de distracții..., că dacă vine târgovețul la țară îi trebuie să se distreze... nu numai cu gramofonul..., nici tu parc, nici tu orchestră... țărănie
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ei făceau doar posibilul. Ca și cum ar fi scris o epistolă pe întuneric. Și literele luminau ca licuricii pe marginea șanțului. Astfel că puteai fi calm dar nu și înțelept deoarece puțini știau câtă umilință e în grădina succesului și câtă jale atinge ramura înflorită prea devreme a bucuriei. Nu puteai ști niciodată adevărata obârșie a vorbelor. 7 Uneori nu îi reușea nimic nici măcar un capăt de rost nu era pe potriva însingurării și circumspecției. Cum nu putea înțelege de ce, presupunea că rostul
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Marius Ianuș Floarea de Foc Când gerul își trecuse firii, când iarna și-a țesut cojoc, Aiudul împletit în jale a cunoscut Floarea de Foc. Era ”Alba” o celulă a morții, zisă ” Frigider” - în ger cumplit țin temnicerii acolo oameni care pier. La poarta de fier, scrâșnită și mușcată de-al morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
spus aceia care i-au scos din ” Frigider” când a scrâșnit iar cheia. Lângă Părintele era topită ghețăraia, iar trupul lui parcă ardea din rugăciunea aia. Când gerul își trecuse firii, când iarna și-a țesut cojoc, Aiudul împletit în jale a cunoscut Floarea de Foc. Floarea de Gând Tot împletind cununi de spini, și flori de gând, și flori de ceară călugărul zicea plângând în mintea sa a mia oară : ”O, Doamne, nu lăsa în mine nimic din ceea ce-
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
la umbra teiului, plânge românul tot ce-a făcut. Zveră - dveră Zveră-dveră, Dumnezeu să te apere de rău. Să-ți mângâie gândurile, să-ți aline plânsetele. Să îți pună strajă plină ca unei flori de lumină. Ferită de of și jale să te-nchine Maicii Sale. Și să birui relele cum se frâng lalele. Și să mergi pe-un drum de foc, cu metanii-n loc de joc. Ca văzând Domnul așa să te ia în ceata Sa. Unde pomii-au
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
Clara Mărgineanu Ritualul de trecere Am bătut pasul pe loc, în ritm constant Pe muzică de jale, În fiecare zi, același chip oglindit în zid, Cineva e salvat din ștreang, De glonțul care a nimerit frânghia, În drum spre inima altcuiva, Aud glasul spunându-mi: ,, Lasă-i, nu mânia ta îi va pedepsi, Ci cugetul lor!” Când
Poezie by Clara Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3243_a_4568]
-
reducționismul, lipsa de apetit pentru teoria literaturii, partizanatul și critica de cumetrie, fie că ne acuză de precaritate filozofică și estetică, de carențe morale, tactice, strategice, generaționiste sau patriotice, cert e că există o fobie, o furie, o spaimă, o jale sau oroare, frică sau venerație piezișă față de autoritatea criticii." Despre rolul criticii în peisajul cultural consumist vorbește M. Chivu: , Arta presupune o ierarhie: unii sînt mai buni decît alții, chit că și unii și alții au publicul lor. Specialiștii nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
numeroasele studii și monografii care i s-au consacrat, dar ținând cont mai cu seamă de sugestiile călinesciene. Poezia lui Goga se vrea regia unei suferințe ridicată la rang universal: este o suferință a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune, "jalea unei lumi". Ea are revelația ființei răvășite, a universului pustiit, cu echilibrul și armonia pierdute. Frântura finală de vers din Apostolul: "Ardealul n-are Dumnezeu" e în măsură să dea rezonanță extraordinară lamento-ului. Afirmația nu trebuie speculată în sensul
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune" și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu. Tremurul, fiorul, învolburarea, jalea, cutremurul, frenezia, lăcrimarea, clocotul, murmurul, strigătul, frământul, plânsul sunt forme de difuziune tragică a suferinței. Sunt semnele unui echilibru interior pierdut - răsfrânt devastator asupra întregii lumi, a cărei credință este greu pusă la încercare. Universalizarea suferinței se realizează printr-o
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
muncă... (Din păcate, nu pot aproba și putoarea grea care le marchează prezența, pe o rază de 5-10 metri!). Dar să închei optimist: odată cu noua perioadă de rut, zgomotoasă ca întotdeauna, a nevinovatelor canine, e primăvară, cu vijelii, inundații și jale pe alocuri, dar și cu explozii amețitoare de clorofilă, cu miriadele rugilor mute de mulțumiri florale izbucnite din brațele vegetale întinse către soare, cu zumzăit de albine în corcodușii care-mi înconjoară balconul cu învăluiri înmiresmate de mirese și - cel
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica lui care se odihnește pe plăci de patefon și din când în când cineva își mai aduce aminte de ea, muzica sensibilă ce împrăștie iubire, dor, jale și bucurie. Ne-ar fi rămas caietul cu memoriile sale, documente, afișe, fotografii dacă n-ar fi existat bombardamentul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Ne-a rămas încă ceva, fiica celebrului lăutar, Constantă Zavaidoc care a moștenit talentul tatălui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
la poarta Cu calul alb ce-a-mbătrânit. Mă-ntorc din patru vânturi, iată: Îmi este greu și-am obosit. Tocmiți mulți lăutari din sat Și la fântână de din vale Să-mi cânte până pe-nserat Cu voi de doruri, si de jale. Și nu fiți triști că-i vară arsă De griji, de ploi, de dorul meu Ca-n toamnă care stă netoarsa Vom băsmui cu Dumnezeu... DELIR Vin poterile dimineții Și mai bătrâni suntem cu-n an Sub geam, stau plopii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
atâta strălucire. Cum se-aurește frunza ^nainte de cădere, îmi scânteia tristețea Pe ramurile minții. Aveam ca niciodată Pe cei pierduți, aproape, Dulceața risipirii îmi luneca în sânge. La capătul foșnirii, Ca pe un dig în mare, Se ridica din jalea, Cețoasă, bucuria. Și greul din cuvântul, Care-mi scria plecarea, Rămase mut în urmă, Catifelându-mi zborul. Miluire Nepregătită sunt Pentru minune, Mă chemi afară Dar nu pot să ies, Zidită sunt amar Pe dinăuntru, Mintea mea n-are uși
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
aproape de Ucraina, adică, nu te cheamă cumva și Tamara? - Pi mini?!? Da' șe, io-s matușa lu' Nastasî, brie? - Și nici n-ai vreo soră prin Urlați? Speranțele prietenului se năruie una după alta... Are noroc că își mai îneacă jalea în pălinca de Bihor și nu le vede și nu se mai conectează la toate cele... Așa cred, deși momente de excepție există... De exemplu, după Jurnalul TVR1 din 17 ianuarie 2006, el a devenit brusc lucid, s-a luminat
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]