596 matches
-
găsit o dată, de mult, în 1959 (când, aflându-mă în anul IV, am fost dat afară din UTM și apoi exmatriculat... După decenii de muncă, performanță și combustie intelectuală, Valeriu Cristea ajunsese la limita subzistenței. Spre deosebire de alți „demofili“ coborând din Jeep-uri care să-i încapă, învârtindu-și pe mână ceasul de aur, el chiar era de stânga, o stângă creștină, nu ateistă; și chiar era sărac. „Nu se poate ca nimeni să nu vadă - îmi spun uneori, când îmi este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cadavrului, dar n-au putut pătrunde din cauza mulțimii adunate și care nu permitea nimănui să intre spre casa lui Vasile Chițac. Desigur, îndată, primarul a raportat situația raionului de partid și de acolo au venit două mașini, în față un jeep cu Pliftor - Președintele Consiliului raional de partid și cu procurorul Prisacaru, iar mai în urmă un camion cu o copertină kakie și cu soldați securiști înarmați. Mașina procuraturii a înaintat prin mulțime și a ajuns pe mehedean, în fața casei lui
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
După câteva replici, cei doi sunt pe punctul de a ajunge la o altercație, însă englezul, vizibil aflat sub influența alcoolului, își strigă subalternii, care pun mâna pe Vizanty și îl dezarmează. "Englezul continua să urle și ca urmare, un jeep, ieșind din același hangar, sosi în viteză. Astfel am fost îmbarcat, încadrat de gradele inferioare, căpitanul luând loc lângă șofer și mașina pornind în viteză către o destinație și scop necunoscute, cel puțin, pentru mine". Este dus la o clădire
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
revolver (care făcea parte din uniforma mea), pentru că revolverul (un Bereta 7.65) era cu tocul fixat de centura cu diagonală pe care o purtam regulamentar. Mi-au desfăcut centura, dezarmându-mă. Englezul continua să urle și ca urmare, un jeep, ieșind din același hangar, sosi în viteză. Astfel am fost îmbarcat, încadrat de gradele inferioare, căpitanul luând loc lângă șofer și mașina pornind în viteză către o destinație și scop necunoscute, cel puțin, pentru mine. Totul, după cum am spus, s-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Catastrofa nu se produsese încă. Cunoșteam Viena dar nu în măsura în care să știu unde mă aflam. Presupuneam totuși că suntem într-un cartier central. După aproape 20 minute de la plecarea de la aerodrom ne oprim în fața unui imobil. Căpitanul englez coboară din jeep și după ordine adresate gardienilor mei, în același limbaj initeligibil, intrând pe poarta din mijloc a clădirii (probabil, un comandament englez din Viena), dispare din raza mea vizuală. Trebuie să menționez că, în acel moment, l-am văzut pentru ultima
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mei cărora le înmânează și un plic. După câteva cuvinte, mașina se pune în mișcare. Plecăm. Nu știam și nu bănuiam nimic. După vreo 10 minute ne oprim în fața unei clădiri sumbre. Unul din gardieni, cu plicul primit, iese din jeep și dispare înăuntru. După alte câteva minute poarta mare a clădirii se deschide și intrăm cu mașina în curte. Imediat îmi dau seama că suntem într-o închisoare a orașului. Sunt dat jos din mașină și un gardian bătrânel mă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
individ care trecuse atât de aproape de a fi pălmuit pentru atitudinea lui obraznică. Simțeam o furie nebună. Trebuia însă să mă stăpânesc cu toată demnitatea, strângând din dinți și apăsând ușor iconița atașată lănțișorului de la ceas. L-am urmat până la jeepul care ne aștepta în curte. Am schițat un gest de salut gardianului penitenciarului care ne însoțise cu aceeași expresie disperată și am urcat în mașina care se puse imediat în mișcare. În primele momente îmi trece prin minte un gând
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
închidă incidentul, considerându-l fără importanță. Necunoscând orașul nu puteam ști direcția luată. Imediat însă mi-a apărut figura cel puțin contrariată a gardianului, care trăda o sigură îngrijorare. Gândurile mele n-au avut timp să meargă mai departe, deoarece jeepul se oprise în fața porții unei clădiri ce o cunoscusem deja. Poarta se deschise și intrând în curtea interioară a imobilului, se oprește în fața unui peron. Sunt coborât din mașină și condus pe un coridor într-o sală nu prea mare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
rază de speranță mă cuprinse. Tot felul de gânduri, presupuneri, îmi trecură prin minte cu mare viteză. Optimist din fire, nu puteam să mă gândesc decât la lucruri bune. Încadrat de cei doi gradați, văd că ne îndreptăm către un jeep ce ne aștepta. Un gând nebun îmi trecu prin minte: mă conduc la aeroport, unde desigur mă aștepta avionul meu, eram, deci, liber. Inima-mi aproape nu mai are loc în piept. Odată ajuns la aerodrom, voi căuta să intru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mod foarte discret, în timpul zilei, după ce - în urma unor apeluri telefonice sau a unor vizite inopinate - se asigurau că persoanele căutate erau acasă. Așa că am coborât scările blocului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și ne-am urcat într un jeep închis. De îndată, mi-au pus pe ochi ochelarii de tablă care îi împiedicau pe cei arestați să vadă unde sunt duși. Acasă avuseseră un ton mieros, politicos („știți ce înseamnă o percheziție... etc.“), dar în mașină tonul a devenit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
proveneau tocmai din lichidele de forare utilizate. În aceste condiții, SHELL și-a construit întreaga strategie publicitară din ultimii ani având în centru peisaje de floră marină perfecte, adică tocmai mediul cel mai afectat de activitățile pe care le desfașoară. JEEP, sloganul publicitar al corporației pentru noul model JEEP LIBERTY RENEGADE este: "Jeep Liberty Renegade vă conferă puterea de a cuceri natura, ca și puterea de a o apăra". Acest slogan nu are niciun fel de acoperire practică din cel puțin
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
aceste condiții, SHELL și-a construit întreaga strategie publicitară din ultimii ani având în centru peisaje de floră marină perfecte, adică tocmai mediul cel mai afectat de activitățile pe care le desfașoară. JEEP, sloganul publicitar al corporației pentru noul model JEEP LIBERTY RENEGADE este: "Jeep Liberty Renegade vă conferă puterea de a cuceri natura, ca și puterea de a o apăra". Acest slogan nu are niciun fel de acoperire practică din cel puțin două motive: consumul de combustibil și implicit emanația
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
a construit întreaga strategie publicitară din ultimii ani având în centru peisaje de floră marină perfecte, adică tocmai mediul cel mai afectat de activitățile pe care le desfașoară. JEEP, sloganul publicitar al corporației pentru noul model JEEP LIBERTY RENEGADE este: "Jeep Liberty Renegade vă conferă puterea de a cuceri natura, ca și puterea de a o apăra". Acest slogan nu are niciun fel de acoperire practică din cel puțin două motive: consumul de combustibil și implicit emanația de noxe a noului
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
pe care îl purta la centură, în tocul lui de piele, pentru a se apăra în situații neprevăzute. În cele din urmă, împușcăturile au încetat, și vehiculul în care călătoreau (care în amintirile Marianei era un automobil de teren gen Jeep, iar Stela și-l amintește a fi un camion militar în care mai erau și alti soldați) a ajuns la destinație 2. "Am defectul că nu mă orientez bine. Am intrat, mi-aduc aminte, într-o cameră cu podele pe
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
îți întindea brațul dezgolit pe încheietura căruia zornăia o brățară, iar tu o conduceai, sub privirile binevoitoare ale părinților, și îi sprijineai cotul ca să poată urca, întotdeauna plină de grație și întotdeauna plină de sfială, pe bancheta din spate a Jeep-ului, unde se așeza". La umbra pinilor sau printre dune, se flirta puțin, fără îndoială, dar dacă flirtul mergea prea departe, uzanțele cereau să fie încununat de o logodnă, apoi de căsătorie. Oricum ar fi fost, începând din 1960 "toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
stepă, legendă și herghelie. UN DRUM ÎN DEȘERT Un drum în deșert este singurul lucru pentru care merită să trăiești. Mergi călare, mergi pe jos, mergi oricum, legănat prin nisip, nisipul e mereu același, mereu la fel... Miron Radu PARASCHIVESCU Jeep-ul frînează brusc între palmierii ce străjuiesc decorativ intrarea hotelului și mă arunc în el cu entuziasmul copilului căruia i se oferă în sfîrșit jucăria mult visată. Pornim la drum pe șoseaua asfaltată, tăiată vîrtos printre cactuși, nisip și chiparoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mărimea lor naturală, cămila îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se opintește începe să ne frîngă oasele. Privesc în jurul meu și încerc să-mi fixez o direcție. Zadarnic. Cît vezi cu ochii... nisip. Dunele! Văd pentru prima dată în viața mea dunele deșertului. Totdeauna mi le-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
număra și, emoționat, ne spunea cîte au fost. 78 După 23 august 1944, au început să treacă armatele sovietice, în drum spre Germania. Aceste "victorioase" armate erau echipate, din cap pînă în picioare, de către Statele Unite. Tancurile, tunurile, mitralierele, armele, camioanele, jeep-urile, cutiile cu conserve cu alimente, toate purtau marca: "Made în U. S. A.". Rusești nu erau decît căruțele trase de niște cai costelivi și conduse de femei îmbrăcate în uniforme militare cu cizme de iuft în picioare. Căruțele erau supraîncărcate
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vamă folosind un pașaport fals. Tatăl său l-a întrebat din nou: Ești sigur că asta vrei? - Vreau mai repede acasă, tată! Rațiunea nu-l putea clinti. Au acționat în consecință și au închiriat o mașină: părinții, în față, cu Jeep-ul lor, iar el, cu cea închiriată, în urmă. În această ordine au intrat în vama turcească și, fără incidente, la fel au și părăsit-o. Vameșii turci i-au pus viza și i-au urat Drum bun! A fost
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un trădător de țară fusese descoperit și capturat. Părinții își frângeau neputincioși mâinile în interiorul țării după care tânjea fiul, iar infractorul își aștepta speriat derularea destinului. Acesta s-a derulat: după circa trei ore, în curtea arestului a oprit un Jeep din care, fără grabă, dar cu greutate, a coborât un... dulap de doi metri care, cu un mers apăsat și legănat, s-a oprit în ușă și, cu o voce gravă, de înmormântare, a întrebat uitându-se spre victimă: - El
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fusese țintuită de trunchiul voluminos al unui pin chiar în fața casei familiei Larson, iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese găsita una ciopârțită - “ronțăită“, cum s-a exprimat Mark Huntington - în spatele jeepului Grand Cherokee al lui Nicholas Moore, și o alta atârnând într-o gigantică pânză de păianjen ce se întindea între doi stejari din curtea familiei O’Connor). În timp ce mă apropiam de jacuzzi, am observat că ceea ce deosebea cioara asta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar aș minți dacă n-aș mărturisi că am avut nerușinarea să-mi încep călătoria în chiar acea zi a anului 2006, prin câteva lecturi pregătitoare; am consultat ulterior nenumărate cronici și am parcurs, în sfârșit, pe jos sau în jeep, drumurile care au însemnat odinioară pentru un altul căi ale renunțării în lumea asta. Frații noștri mai mari știu din instinct, mai bine ca noi, ce anume ne frământă sau ne cheamă, și asta dincolo de metehnele care ne marchează. Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe, și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi! (Luca, XVII, 11-13) Incident stradal la ieșirea din universitatea din Birzeit. Niște studenți huiduie la trecerea unui jeep israelian. Se aruncă, inutil, cu pietre. Alte cazemate blindate pe roți se profilează de îndată la capătul străzii. Două sau trei grenade lacrimogene îi fac pe manifestanți să dea înapoi. Hei, dumneata de colo, tăcerea voastră e mai rea ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de scut cu găuri mici: ca să nu se poată arunca pietre sau pavele. Zidurile sunt pline de graffiti în engleză, puțin amabile. Sub privirea imperturbabilă a unui soldat israelian, niște puștani cu kippa încep să arunce cu pietricele într-un Jeep civil care trece pe acolo, pe această stradă pustie pe care nu se hazardează prea multă lume. Patru tipi blonzi, neînarmați, făcând parte din Temporary International Presence in Hebron, observatori civili veniți din diverse țări neutre, privesc și ei scena
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ieși din această logică și de a găsi o cauză, rămâne, ca și bunul-simț, lucrul cel mai echitabil împărțit în lumea asta. Comandoul grupului Stern care l-a ciuruit cu gloanțe, în 1948, pe contele Bernadotte, reprezentant al ONU, în Jeep-ul său decapotabil, era condus de Yitzhak Shamir, viitor prim-ministru. Bunătatea? Preamilostiv, se spune despre Dumnezeul musulmanilor, și e un semn bun. Ceea ce nu-l impiedică însă să-și rezerve favorurile numai pentru ai săi: "Noi mai întâi". Instituțiile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]