2,253 matches
-
Wagner ca pretext pentru a mă incrimina s-a eliminat de la sine: dacă voiau să mă lichideze, n-aveau nevoie de pretexte, eram la mâna lor. În orele ce au urmat Întrevederii cu Încruntații din sala Consiliului, am plusat fără jenă, animat de Îndrăzneala nepăsătoare a celui care nu are de pierdut decât lanțurile și robia, vorba tovarășului Marx: m-am trambalat pe coridoarele Centrului, am intrat chiar În câteva camere, simulând neglijent că greșisem destinația, am salutat cu tupeu În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ascunzătoare improvizată În saltea și am ieșit pe coridor. Știam că afară era noapte, chiar dacă nu eram lămurit Încă după ce meridian funcționau ceasurile din Centru. Dacă reușeam să ies, Întunericul reprezenta un avantaj de care Înțelegeam să mă servesc fără jenă. Până dimineața, cel puțin, după care urma să mai văd ce am de făcut. Dacă aveam un plan de evadare? Nu tocmai. Cel mult o strategie extrem de sumară, plus Încrederea fără limite În sfânta inspirație de moment. Problema era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nicidecum să improvizez răspunsuri - eventual, inteligente - la dileme fundamentale. - Tocmai pentru că era o utopie, probabil, iar oamenii nu au exercițiul trăirii utopice a propriei existențe, am răspuns șovăitor și nu foarte concentrat. După care, am dat drumul la bandă fără jenă: - Pentru că modelul său economic s-a dovedit falimentar În competiția cu modelul capitalist, pentru că regimurile comuniste au restrâns până la desființare libertățile cetățenești și au transformat democrația Într-o odioasă dictatură a proletariatului - clasă nepregătită și incapabilă să-și asume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mic dintre cei doi fii ai săi. Îi tolera orice și-i Încuraja toate prostiile și aventurile, indiferent cât se dovedeau ele de riscante sau de costisitoare. Și se dovedeau al naibii de costisitoare, uneori, șturlubatica odraslă ne prea știind ce e jena, nici ce e măsura și băgându-se parcă Înadins În fel de fel de Încurcături care-l costau pe bătrân o groază de bani. Cel mai greu de Înțeles era Însă modul radical diferit În care Corbu senior se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
astfel de sofisticării. În tren, se mai și enervase de vreo două-trei ori pentru că, Întrebat fiind de câțiva tovarăși de călătorie cât e ora, fusese silit să ridice din umeri și să explice că obiectul de la mână Își limitase fără jenă funcțiile la aceea pur decorativă, bestia! A ajuns la destinație cu precizia matematică pe care o asigură doar transportul feroviar al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi Metodiu cu glas binevoitor - că dacă v-aș numi „fraților” atunci când aș începe o vorbă cu domniile-voastre, mi-aș călca nu în puțină măsură pe cuget și simțiri. O jenă firească mă oprește să vă numesc astfel. îngăduiți-mi, așadar, cu înțelepciunea de care văd că dați dovadă, să vă numesc „oameni buni”. — Preacuvioșia-ta - răspunse Stănciuiescu Vasile - numește-ne matale cum vrei. Că ne vei zice „fraților”, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă nu doarme, nici mare lucru nu face în clipele acelea. Și nu doară că i-ar fi lene ori sprințara muză ar fugi sastisită de dânsul, ci altceva se-ntâmplă atunci: o sfială, o reținere, mai pe românește o jenă. Urmându-și pas cu pas făpturile, împărțind cu ele bucuriile și necazurile, frigul, foamea, setea, marșurile lungi, umezeala, șicanele, bătăturile, nedreptatea, reumatismul, confiscarea parțială a averii și câte și mai câte, povestitorul simte din când în când nevoia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ciudat a fost că, după ce s-a sculat din scutece și-a început să umble prin curte cu piciorușele ei drăgălașe, Despina a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la fel ca toți copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la maturitate, cu iapa. Ne tentează a le relata, căci sunt efectiv extraordinare, mai ales episodul cu dulapul, în care Bijinski, în sensul sugerat mai sus, s-a depășit pe sine. Dar un modest simț al cumpătării și o ușoară jenă pe care o resimțim de fiecare dată în fața exceselor, ne fac, după o scurtă, dar matură chibzuință, să trecem sub tăcere cele întâmplate. Desigur, suntem convinși că după noi vor veni alții care vor avea curajul și înzestrarea necesară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
istorie zbuciumată... Episodul 143 NOAPTEA DE POMINĂ VĂZUTĂ îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo unde mici simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capul decât la răscoale și revoluții. Vrea să dezrobească Grecia. Parcă și ai pe cine... Dacă nu era mama să mă roage să-l țin cu mine pe vas, demult atârna de vreun ștreang. Mai ia, părinte, te rog, fără jenă. Metodiu mai luă firesc o felie. Și-n echipaj câți aveți? - întrebă el. — Frate-miu și încă doi - răspunse Georgios. A fost secundarul dar a rămas la Beci. Prost și ăla, parcă la ei e altfel... Nu-s oameni cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cafea pe jos. Tocmai o ridica sau voia s-o pună pe masă când a reieșit că totul n-a fost decât o farsă: că totuși știa să moară. M-a dus de nas. N-aș fi crezut. Mi-e jenă de ceea ce mai urmează, pentru că e atât de simplu și de imperfect. Și se potrivește de minune cu normele locale. Nu știu cum să-ți spun. A venit Búdog Vendel, un bărbat îndesat, sănătos. Gâfâia. M-a aplecat ca pe-o cățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de jenă. Bășina de urs nu era de fapt altceva decât zgomotul făcut de stomacul său înfometat. Inutil de spus că nici unul dintre așa-zișii săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot să vă descriu cât de grozavă era liniștea ce se așternu, la vederea mea, peste numeroasa și onorabila adunare ce se afla în încăpere și, de asemenea, nici jena ce m-a cuprins nu-mi vine ușor a vă mărturisi. Probabil că arătam dezgustător. Am încercat să mă port cât mai natural, desigur, vreme în care am panoramat cu privirea-mi speriată întreaga încăpere, încercând să înțeleg cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să vorbească în locul meu... mormăi Maro pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în fire. Dacă mă enervam, deveneam de obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze, atât îmi era de jenă. - Cum să vă zic... am bombănit încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
recomande părinților săi. E adevărat că, dacă Stein ar fi venit la mine, nici eu nu l-aș fi prezentat mamei sale. Dar identitatea acțiunilor noastre avea cauze cu totul diferite: Stein nu mă prezenta părinților săi pentru că îi era jenă cu mine, pe când eu nu l-aș fi prezentat mamei mele pentru că îmi era jenă cu mama în fața lui Stein. Și de fiecare dată când mă întorceam acasă de la Stein, mă chinuia umilința amară a săracului a cărui superioritate spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu l-aș fi prezentat mamei sale. Dar identitatea acțiunilor noastre avea cauze cu totul diferite: Stein nu mă prezenta părinților săi pentru că îi era jenă cu mine, pe când eu nu l-aș fi prezentat mamei mele pentru că îmi era jenă cu mama în fața lui Stein. Și de fiecare dată când mă întorceam acasă de la Stein, mă chinuia umilința amară a săracului a cărui superioritate spirituală e prea mare pentru a admite că e invidios și prea slabă pentru a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în vârful picioarelor, trăgându-mi burta și strecurându-mă într-o coastă printre măsuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în vârful picioarelor, trăgându-mi burta și strecurându-mă într-o coastă printre măsuțele înghesuite una în alta, mă gândeam fără să vreau (dintr-o nevoie, prezentă de câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o spune Nelly. Mik se apropie. Aud cum deasupra urechii mele se desface pachețelul, dar nu mă uit. Îmi întorc ochii și, apoi, îi plec. E un sentiment nou. În teama de a-mi arăta ochii nu este rușine, nici jenă, ci frica de înjosire, teama că mă fac de râs, plus ceva îngrozitor pe care acum îl descopăr. Simt periuța sub nas și trag. Apoi, încă o dată. Vreau să spun mulțumesc, dar mi-am pierdut graiul. - Vă mulțumesc, spun într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în fugă treptele cerdacului și intru în tunelul umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de clasici pentru tineri și pentru copii unde, În mod providențial, observ că avem un compendiu cu cele mai bune producții ale lui Emilio Salgari, precum și epica narațiune a lui Sandokan. — Vai, nu știu, vieți de sfinți, mi-e cam jenă, fiindcă tatăl fetei era foarte CNT, știți dumneavoastră? — Nu vă faceți griji, căci am aici nici mai mult, nici mai puțin decît Insula misterioasă a lui Jules Verne, o povestire cu magnifice aventuri și cu un mare conținut educativ În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]