7,321 matches
-
Manole, după cum spunea Tudor Arghezi, este fiecare creator de artă și de acțiune, fiecare zămislitor și întemeietor, care trebuie să îngroape în efortul lui tot ce are mai de preț în viață, deoarece nu se poate viață nouă fără jertfă. Jertfa lui Manole n-a fost însă zadarnică. Ei au intrat în conștiința poporului prin opera lor, devenită nemuritoare, prin sacrificii. Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții Poezia care include atitudinea ciobanului moldovean în fața morții este Miorița, capodoperă a folclorului nostru, vibrând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
actori de frunte ai generației mai vârstnice și prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă de înger-îngereasă e cuprinsă de dorul-dor. Știe că i s-a hotărît jertfa, dar nu dă înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca ei și-i trimite, din sihle întunecate, un lup, s-o întoarcă din cale. Ca lup? Numai gîtlej și colți. "Nu, Mărie. Nu te teme, se aude vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul necunoscut un sinucigaș ignorant, da'n femeia asta care se jertfește fără murmur? O înghesui în perete cu țesuturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-n eroul necunoscut un sinucigaș ignorant, da'n femeia asta care se jertfește fără murmur? O înghesui în perete cu țesuturi și cu iubire cu tot, cu creieri și cu țîțe! Crezi că tînăra generație mai servește povești de jertfă și de slavă?" Și dacă eroul ăla l-ar salva pe el, pe Antofiță, tot sinucigaș ignorant s-ar chema? Moartea eroică nu-i sinucidere, Boy! Un individ care gîndește că numai el, unul, e important (comunitatea ducă-se, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
politicii de amenajare (de protecție) a teritoriului, ca parte a unei politici publice responsabile. Autoritatea public... trebuie s... intervin... aici ferm, întrucat mecanismul pieței libere poate conduce la rezultate mult suboptimale sau perverse. Dac... vrem s... diminu...m riscul unor jertfe umane, s... r...spundem cu eficacitate (atunci când este posibil) la situații excepționale, care pot afecta siguranță național..., politica public... trebuie s... fie adaptat... în mod corespunz...tor. Aceasta este o tem... major... de dezbatere public... și de acțiune practic..., ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
se dezvoltă și în alte direcții epice. Totul este însă povestit în stilul „Marchiza ieși la ora cinci“. În plus, replicile personajelor au ceva ceremonios și nefiresc, făcându-l chiar (uneori) pe cunoscătorul de literatură să zâmbească ironic: Numai cu jertfă se fac lucrurile mari, a completat dr. Borza. Istoria marilor descoperiri e un șir întreg de exemple.“ „— În cercetare elementul surpriză este la ordinea zilei. — Da, d-le conferențiar și el aduce bucurie și lumină. — Ei, pentru această bucurie și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în ceea ce privește folosirea lexicului unei limbi. Argoul și terminologia științifică, arhaismele și neologismele îi stau deopotrivă la dispoziție. Cu condiția să facă poezie din ele... ‹ Florin țupu, un maniac al neologismelor, nu ajunge însă niciodată la poezie. Volumul său de versuri Jertfa eutimică (Fides, Iași, 2001) este, încă de la titlu, doar o enumerare răsunătoare de cuvinte de dată recentă (unele preluate abuziv din alte limbi sau create prin analogii forțate), din care lipsește cu desăvârșire lirismul. Cititorul care face imprudența să deschidă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dispărea încet, încet, pîlpîirea vieții. Dacă era ceva mai devreme...", reveneau cuvintele neutre ale surorii, blocîndu-i bucuria de a iubi și a fi iubită. Flacăra iubirii dintre cei doi tineri s-a stins în tăcere și fără reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Singur pe lume 49 Unii sînt și mai proști 52 Un pui de fotbalist 55 Gînduri alandala 57 Colonelul Cataramă 60 Banditul de pădure 63 Glumă în Ajun 66 Au prins hoțul 68 Miracolul medicului austriac 71 Malpraxis? 74 O jertfă inutilă 77 Obsesia lui Gheorghe 79 Pagubă mare, dom'le! 82 O politiciană desăvîrșită 85 Vioara lui Norocel 88 Blestemații 90 O clarvăzătoare 96 O poveste stranie 99 Niște fleacuri 101 Victoria lui Cezar 104 N-a văzut raiul 107
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din carton, cu mânerul dintr-o curea, de la bunicul. La Sibiu, în calea Poplăcii sângele începea să orbească. Dumnezeu nu se mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu nimeni șotronul. Acolo, Dumnezeu îmi va deschide ușă în icoană. Credința, fie și cât un grăunte, mută munții din loc. Petru își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păstrate și din mărturiile cunoscuților, apare ca o lumină greu de uitat, o frumusețe nobilă, cu stil, mult deasupra obșteștii drăgălășenii rustice de mîndruță cu bujori În obrăjori. Era, pare-se, o muiere care pe unde călca provoca drame, cerea jertfe. L-a vîndut pe amant, pe Blidaru, În schimbul soțului, eliberat curînd după aceea de la Gherla. Dar trădarea asta și pesemne oprobriul codrenilor au muncit-o cumplit și au doborît-o. A murit În 1973, la numai cincizeci și trei de ani, răpusă de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii și să înceapă o viață normală, căsătorindu-se cu Maria Magdalena, făcând copii, într-un cuvânt, acceptând bucuriile oricărui om simplu? Episodul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Magdalena, făcând copii, într-un cuvânt, acceptând bucuriile oricărui om simplu? Episodul „casnic” se întrerupe cu descinderea lui Iuda, fidel Domnului până la capăt. El Îl smulge din ghearele iluziei, amintindu-I cine este cu adevărat și ce înseamnă pentru oameni jertfa lui Dumnezeu. * Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o însă pe această ucenică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Însuși: „Fiul omului trebuie să fie predat/dat în mâinile oamenilor” (Mt. 17,22; Mc. 9,31; Lc. 9,44). În toate cele trei pasaje este imposibil să traducem prin „a vinde”. Isus nu se poate „vinde pe Sine Însuși”. Jertfa nu este jertfă adevărată în afara unui consimțământ deplin al celui care se jertfește. Jertfindu-Se pe Sine, Isus acceptă în același timp „să fie predat”. În Mt. 27,26, Pilat este cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie să fie predat/dat în mâinile oamenilor” (Mt. 17,22; Mc. 9,31; Lc. 9,44). În toate cele trei pasaje este imposibil să traducem prin „a vinde”. Isus nu se poate „vinde pe Sine Însuși”. Jertfa nu este jertfă adevărată în afara unui consimțământ deplin al celui care se jertfește. Jertfindu-Se pe Sine, Isus acceptă în același timp „să fie predat”. În Mt. 27,26, Pilat este cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să fie răstignit”. Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
până la înălțare, este esențială pentru ca toți cei încorporați în viața Lui prin botez și credință să se împărtășească dintr-Însul în slava Sa (Rom. 6). De ce însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde au loc jertfele. În numele Său generațiile omenești „au sădit copaci fără rod, în chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți vulgari, păcătoși, criminali și desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu un text de factură și doctrină gnostică. Isus din Evanghelia lui Iuda se opune sacrificiilor, considerându-le vestigii ale unui cult inferior, pe care El a venit din cer să-l abolească. După coborârea lui Isus în lumea substelară, jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care El a venit din cer să-l abolească. După coborârea lui Isus în lumea substelară, jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se întorc, de fapt, cu un pas înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se înțeleagă pasajul altfel. Iuda nu este un erou - sau, dacă este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se va preschimba în dulceață, iar blestemul șrostit asupra eiț va deveni binecuvântare; și ce iese din ea va deveni sângele lui Dumnezeu” (V, 15). Mai departe este invocat și numele lui Isus Cristos, Emmanuel, al doilea Adam, care, prin jertfa sa, a mântuit nu numai pe om, ci natura întreagă, preschimbând otrava în leac. Părăsind Hadesul, Baruh și îngerul se îndreaptă spre „locul de unde răsare soarele”. Așadar Hadesul și Soarele sunt contrariile absolute care conviețuiesc în centrul universului (al treilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]