727 matches
-
îndurarea (în fața ta cădem/ Și te rugăm, sărmană martiră, de iertare) este primit cu rezervă de tânăra sceptică în privința capacității muritorilor de a schimba hotărârile zeilor : Ce pot face eu, omul, când zeii altfel vreau ?/ [...] Mă tem că pentru zeii jigniți e prea târziu (IV 7). Ultimul act al piesei lui Iorga pune în lumină atitudinile opuse față de Casandra. Femeile își amintesc că nu de mult erau gata s-o lapideze (o, câte pietre-n calea sfintei au fost zvârlite !), s-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Agamemnon observă că ea și-a păstrat violența bizară din tinerețe (Avea și pe vremuri dorințe ciudate și neașteptate răzbunări - II 13), știe că nu va ierta ofensele ce i-au fost aduse (Nu ai fost niciodată impasibilă când erai jignită - III 8) și e conștient de puterea ei de manipulare (face din el orice - III 13). Egist înțelege că ea i-a spus lui Agamemnon de trădarea lor din indiferență, dar și din dorința de a trezi gelozia soțului : nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
devreme, zise ea dintr-o dată, fără nici o legătură, n-ai să-i spui nimic lui Tomás, nu-i așa? — Sigur că nu. N-am să spun nimănui. RÎse nervos. Nu știu ce-a fost cu mine. Să nu te simți jignit, dar uneori te simți mai liber să vorbești cu cineva străin decît cu oamenii pe care Îi cunoști. De ce oare? Am ridicat din umeri. Probabil fiindcă un străin ne vede așa cum sîntem, și nu așa cum vrea să creadă el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar mugea câteodată ca ursul și trata cu profund dispreț lingușelile și gudurăturile „cerșetorului“, care se dovedise a fi o persoană mondenă și politicoasă și încerca să se dea bine cu el. După cum arăta, sublocotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vine și, totuși, peste zece minute sau peste cel mult un sfert de oră, își făcea din nou apariția. Kolea, care avea accesul liber la prinț, îi provoca lui Lebedev cea mai profundă amărăciune și chiar o ostilitate de om jignit. Kolea băgase de seamă că Lebedev stă câte o jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului... — Parcă ți-ai pus în gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se puteau citi pe fața lui; dimpotrivă, chipul îi exprima încântarea resemnată a dreptului pe care îl are și, în același timp, ceva care ajungea până la bizara și neîntrerupta necesitate de a fi și de a se simți tot timpul jignit. Vorbea emoționat, grăbindu-se și bâlbâindu-se, ca și cum n-ar fi rostit cuvintele în întregime, ca și cum ar fi fost gângav sau chiar din altă țară, deși, de altminteri, era de origine curat rusească. Îl însoțeau, în primul rând, nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Vă spun de-a dreptul, domnilor, că afacerea mi s-a părut potlogărie curată tocmai pentru că la mijloc este Cebarov... Ah, nu vă supărați, domnilor! Pentru numele lui Dumnezeu, nu vă supărați! strigă speriat prințul, văzând iarăși manifestarea de panică jignită a lui Burdovski, tulburarea și protestul prietenilor acestuia - asta nu vă poate privi personal dacă spun că am considerat afacerea drept o coțcărie! Doar pe-atunci nu cunoșteam personal pe nici unul dintre dumneavoastră, nici numele nu vi le știam; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
abținu Aglaia, rostind vorbele cu voce tăioasă, însă spusele ei se pierdură în larma generală; toți discutau de-acum zgomotos, toți judecau, unii se contraziceau, alții râdeau. Ivan Feodorovici Epancin era în ultimul hal de furie și, arătându-și demnitatea jignită, o aștepta pe Lizaveta Prokofievna. Nepotul lui Lebedev strecură ultimul cuvânt: — Da, prințe, trebuie să vă recunoaștem ce e al dumneavoastră, că știți totuși să profitați de... ei, de maladia pe care o aveți (ca să mă exprim mai decent); ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în așteptare, uitându-mă la el; Rogojin și-a pus coatele pe masă și a început să mă privească tăcut. S-au scurs așa două-trei minute și-mi aduc aminte că această tăcere m-a făcut să mă simt foarte jignit și înciudat. De ce nu vrea să vorbească? Desigur, faptul că a venit atât de târziu mi s-a părut bizar, însă îmi aduc aminte că, propriu-zis, nu de asta eram cine știe ce mirat. Chiar dimpotrivă: deși dimineață nu-i împărtășisem clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
geniu; este atât de sigur, încât niciodată nu-și pune problema că lucrurile ar putea sta altfel; de altminteri, pentru el nu există probleme. Marele scriitor a fost în cele din urmă nevoit să-l biciuiască întru satisfacerea sentimentului moral, jignit, al cititorului; însă, văzând că marele om doar s-a scuturat și, pentru a-și reface forțele după supliciu, a mâncat plăcinta din foi, și-a desfăcut brațele a mirare, lăsându-i baltă pe cititori. Întotdeauna am regretat că marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de infinită compasiune față de el, simțindu-se jignit. „Oare n-am făcut mai rău că l-am împins până la această inspirație?“ se întrebă prințul îngrijorat și deodată nu mai rezistă și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece minute. Era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
este o catastrofă pentru neam. Și când te gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudîndu-i-se atât înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sânt un titlu de glorie. Nici un act istoric nu s-a născut din înțelepciune, care nu poate fi decât sub - sau transistorie. Înțelepciunea este negația istoriei, fiindcă ea este distanța
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe unde și adus fără viață În spital, de unde a și fost ridicat. La o lună după Înmormântarea fiului, Al. Tăcu este chemat la Securitate, ofițerul cu nume de Împrumut Îi adresează condoleanțe - vai, ce bun creștin - apoi este anchetat, jignit, bătut la tălpi. ,, Știm noi cine sunteți voi, ăștia”... Cu siguranta, știa totul. Al. Tăcu da cărțile pe față. Scrie la ,,Europa liberă”, semnează, alături de alții, foarte puțini ieșeni, o scrisoare Împotriva lui Ceaușescu. Faptele se cunosc. Familia Tăcu n-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și răpită de bogăție? De ce oa menii tânjesc toată viața după bunuri materiale și mor tot nesătui? Suspină înăbușit. Dacă ar fi după ea, recepțiile ar arăta mai sobru. Mai decent. Dar n-are ce face. Oaspeții s-ar simți jigniți și ar condamna-o fără măcar să se ostenească să o nțeleagă. Își aude numele strigat. Ridică privirea. I se aduc mulțumiri și laude din toate părțile. Răspunde mecanic, în timp ce se gândește cu sufletul greu la ce și-ar dori să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi chiar atât de periculos, murmură tânărul. Se vede însă că e îngrijorat de-a binelea. Cu un aer fals nepăsător, Rufus îl liniștește: Dacă ești temerar, n-ai de ce să te temi. Nu mă tem de moarte! protestează germanul jignit. — Da’ să rămâi schilod, fără picioare sau fără mâini, asta te spe rie, nu? — Nu mi-ar plăcea să pier în văgăuna asta, recunoaște cu ju mătate de gură călărețul. Ridică imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nero. Nu vrea însă să se arate impresionat. Și l-a scos de mult pe Germanicus de la inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu țin de interes, din partea interlocutorului său. Nu capătă nimic. Se simte jignit. Lovește de câteva ori cu putere din palme ca să-i atragă atenția. — Ce-i? face Rufus morocănos. O ia înainte. Tocmai asta sărbătoresc astăzi. Încheierea Marii Rebeliuni. Su punerea lui Bato, șeful daesitiaților, de unde a pornit răzmerița acum trei ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rău pentru un ub, sau ce naiba ziceai că ești. Germanul se împurpurează, fără să răspundă. Ți-au schimbat numele când te-ai înrolat? Pusio mârâie ceva înfundat. — Probabil că li se răsucea limba în gură când încercau să te strige... Jignit, tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe loc încurcat. Nu știe în ce parte să o apuce. Rufus îl ajunge din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Homer. Ți-a plăcut? se interesează onctuos profesorul. — De ce-l întrebi pe unde a rătăcit Ulise, în loc să-l faci pe el să nu mai rătăcească? i o întoarce morocănos tatăl. Nu catadicsește să bage în seamă figura deziluzionată și jignită a grecului. Strigă după copii: — Nero! Livilla! Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l duce spre ușă. Dar să-l tratezi pe Homer de orb și șarlatan nu ți-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nervos. Până termini și cealaltă parte, o să-nceapă deja să-mi crească peri albi pe obrazul ăsta. — Imediat, stăpâne, se umilește bărbierul și începe să se miște un pic mai repede. Insuportabilă corvoadă, suspină Nero. Augustus s-ar considera însă jignit dacă ar apărea în fața lui chiar și cu barba de o zi. Doar circumstanțe grave sau dureroase l-ar scuti de această forma litate neplăcută, devenită un fel de datorie de stat. — Gata! anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inima în piept. Șșt..., murmură speriat dialul. — Ia nu mă mai șâșâi tu pe mine, îl repede ea. Se întoarce mânioasă spre Augustus: — Ai vrut să dai o lecție, nu-i așa, să lași impresia că ai răz bunat moralitatea jignită? Nici Iulia n-a fost mai vinovată decât Ovidius... Deși stacojiu la față, Tiberius Nero ascultă cu toată atenția. Nu i-a fost niciodată clar ce s-a întâmplat în timpul exilului său la Rhodos. Și de ce Ovidius a fost exilat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă un răspuns neobișnuit. Se apropie de ea și o scutură cu putere de mână: Dacă nu domnești încă nu înseamnă neapărat că ești jignită, fetițo, și nici nu-ți dă dreptul să mă insulți pe mine. Adaugă încet, printre dinți: — Mai ales în public... Surprinsă, tânăra gravidă își înghite reproșurile. Germanicus tace, pământiu. N-o să i ierte Agrippinei afrontul ăsta în vecii vecilor, gândește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El se aplecă peste scaun, deschise geamul și-o strigă În continuare, Întrebînd-o uluit: — Ce s-a Întîmplat? Ce-am făcut? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute și să se Împace. ZÎmbi atoateștiutor. O să fie ca la curse. — Știu cine-o să cîștige, spuse ea brusc. Se prefăcu jignit. — Dă-i unui om sărman o șansă! El o cercetă Într-un alt mod, apoi Întinse mîna și zise, cu o voce lingușitoare: — Vino aici, fată trăsnet. Ea refuză scuturînd capul, zîmbi, și nu vru să se ducă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lisa iese din apă și plutește către ei ca să le strîngă mîna, purtînd doar un zîmbet generos și chiloți de baie mai mult decît sumari. Linda, Îmbrăcată În costum de baie piele-de-leopard, cu un sarong asortat, este În mod evident jignită și nu mai știe Încotro să se uite. Încîntată de cunoștință, spune ea politicos, dînd mîna cu Lisa și privind-o țintă În ochi, prefăcîndu-se că nu observă și că nu e jenată de faptul că e aproape complet goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
beat că... Îmi ridic sprâncenele și Îmi las ochii În jos dezaprobator. — Așa ar și trebui, ce morții măsii, Îi spun eu. Mă uit la expresia lui dărâmată și nedumerită și-l las pe puțoi În durerea lui. Fac pe jignitul și mă car să iau un ziar. Una dintre chestiile nemaipomenite În Amsterdam e că poți să obții ziarul Sun la aceeași oră ca și În Marea Britanie, dacă te duci până la Gara Centrală. Am cumpărat un exemplar din Sun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]