959 matches
-
iar rămâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i sboară un alb ș-un negru corb. {EminescuOpI 99} Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din Locul Fără Nume au stat la coadă În spatele lor. Câteva fete Începură să chicotească văzându-l pe Rupert, Întorcându-și privirea când se uită spre ele. O bătrână Îl apucă de cot și Încercă să-l ducă spre un jilț sculptat pentru el dintr-un buștean. Rupert scutură din cap și se smulse din strânsoare, spunând printre dinți: — Chestia asta Începe să mă calce pe nervi. De fapt, era Încântat și jenat din cauza atenției care i se oferea. Bennie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și cel al fiului său, cu armele lor alături, erau întinse pe catafalcuri acoperite de pânze închise la culoare. Lângă ele vegheau cavaleri de rang și scutieri în splendide armuri, dar în față, în primul rând, Sebastianus zări, așezate pe jilțuri din fier forjat, și câteva femei acoperite cu văl. în cea din mijloc, matură, dar încă atrăgătoare, el o recunoscu pe Grimhilde, soția lui Gundovek, iar în copila grațioasă ce ședea la dreapta ei o ghici pe principesa Griselde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o fetiță. Fiica lui Waldomar nu putea fi decât tânăra aflată în stânga reginei: îmbrăcată cu o tunică dintr-o țesătură de culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul unduios, castaniu, pe care vălul, prins cu o diademă simplă, reușea să-l ascundă doar în parte. Mulți demnitari se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în semn de adâncă durere. Făcu, după aceea, un pas înapoi și în acel moment întâlni privirea Fredianei. Era palidă, încordată, încercarea prin care trecea era cu siguranță foarte grea, însă nu avea lacrimi în ochi. Nu se mișcase din jilțul său, dar îl fixa cu o privire vie. O adiere îi mângâie vălul, în vreme ce răspundea, aplecând ușor capul, la semnul său de respect. Trecură doar câteva clipe până le salută și pe celelalte femei. Griselde, cu spontaneitatea celor cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde, cu o expresie de spaimă în frumoșii ei ochi albaștri, o ținea de mijloc, mai mult ca să o rețină, de fapt, decât ca să o protejeze ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum își înșela așteptarea, imaginându-l pe marele împărat așezat pe jilțul cu intarsuri din spatele biroului ori odihnindu-se întins pe splendida canapea pe care o vedea în stânga; ori poate în picioare, pe terasă, în același loc unde se găsea comandantul său. Ajunsese la Arelate cu o seară mai înainte, după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piele pe rafturile a două dulapuri mari înzidite, o bibliotecă. în mijlocul localului îi aștepta un om bătrân, ce își sprijinea mâna lungă și descărnată pe o masă nepretențioasă, neagră, ornată sumar cu picturi simple geometrice, în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]