519 matches
-
M-am întors și ce să vezi? Vreo șapte jivine tropăiau în urma noastră, ridicând din când în când capul, să vadă ce facem. Si ce era de făcut? Când și-au dat seama și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte? Ar putea să ne sară în spate, ferească sfântul! Să ne întoarcem? Dăm peste fiare! Am stat așa o bucată de vreme, holbându ne, noi la lupi și lupii la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade Costâne, că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă jivinele, ori înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul. Am reușit să aprind așchiile din țambal și până la urmă și vreascurile ude. Ardea focul nevoie mare. Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gândeam - începe el a spune - că dacă ai cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene”... Si-o acordat el cu chiu cu vai scripca și o început să zică una așa mai doinită...Să vezi minune! Doamne! Uite asta mi-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat din nou pe Goguță. „Cântă, băiete, pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem ce vor face jivinele” - am spus eu” Ajuns aici cu povestea, Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în lulea. Era foarte preocupat de această treabă, încât nici n-a auzit întrebarea lui Vasile Hliboceanu. Sau mai degrabă s-a făcut că n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în lulea. Era foarte preocupat de această treabă, încât nici n-a auzit întrebarea lui Vasile Hliboceanu. Sau mai degrabă s-a făcut că n-o aude. Ce au făcut până la urmă jivinele, moș Pâcule? Uite așa faci matale de fiecare dată când povestești ceva. După ce îl aduci pe om cu sufletul la gură, îl lași baltă. Parcă ai spune: „Na! Descurcați-vă! Eu am alte treburi, mai de seamă.” Pâcu a aprins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grămezi de vreascuri uscate de când lumea. Dincolo niște ciocleji de când o avut și el o văcuță. Mai încolo o grămadă de gunoi adunată de când o făcut casă pe locul cela. Printre toate acestea, numai rătăcăni și borți făcute de cine știe ce jivine. Vara creșteau tot felul de bălării, dar el nu curăța curtea niciodată. Nu aveau alt pământ decât pe cel din jurul casei, care era un fel de loc uitat de Dumnezeu... Măi Hlibocene! Până la urmă o tăiat cocoșul cela sau nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și o întrebat-o: „Mătușă Stancă. Cine o putut să ne fure cocoșul?” „Parcă spuneai că erau și niște borți pe alături.” „Erau, dar cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o jivină. La asta nu te-o dus capul? Aicea eu nu mă bag. Până la diavol! Atât!” i-a răspuns Stanca țiganca. „Un hârleț ai, mătușă Stancă?” „Am o rigină de hârleț acolo. Ia-l dacă crezi că îți poate fi de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit ca o jivină când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tortu rează, cei care îți pândesc somnul și îți vatămă starea de veghe, care îți afundă gura în hârdăul cu nevoile altora, care îți împing cu bocancul zeama pe care s-o lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mase pentru a-i trata pe frații săi aflați acum pe banca acuzaților, ca fiind scîrnăvii și jigodii, transformați de propaganda sa, precum personajele lui Kafka aflate la bunul plac al autorului, într-o multitudine de insecte și de jivine răufăcătoare. Ai crede că Stalin nutrea dorința de a ne arăta cît sînt de eficace structurile mentale arhaice. Și că se repetă. În orice caz, atît în propriile lui discursuri, cît și în cele rostite sub supravegherea lui, revin figurile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290; Oarecare cunoștințe de la filosofii vechi pentru firea și obiceiurile năravurilor oarecărora jivini, adunate de preînțeleptul între arhierei Damaschin Studitul (publ. C.N. Mateescu), „Ion Creangă”, 1914, 1-3, 1915, 9-12, 1916, 1-4, „Ion Creangă” (calendar), 1914, 40-45; Fisiologul (publ. Margareta D. Mociorniță), CEL, 1934, 89-92; Fiziologul, în Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
tuturor acelora care își petrec o viață cu căutarea înțelepciunii. Căci la drept vorbind, un astfel de om și-a uitat de cel apropiat și de vecin, ignorănd nu numai ce face, dar aproape și dacă este om sau altă jivină [...]. Un astfel de om [...] atunci cănd e nevoit să discute, la tribunal sau în altă parte, despre realitatea aflată în jurul nostru și înaintea ochilor, se face de răs nu numai în fața sclavelor din Tracia, ci a oricăruia din gloată, căzănd
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
fizicii și ale esteticii. Nu voia să stea să privească lumea rostogolindu-se în mocirlă în timp ce imbecililor li se îngăduia să fie la cârma înfăptuirilor omenești. Izbuti să sară peste zidul incintei într-o noapte când vântul urla ca o jivină dezlănțuită iar sciatica și reumatismele îl supărau mai mult ca de obicei. Scrâșnind din dinți își porunci lui însuși să fie mai presus decât acel sfâșietor junghi ce pleca din șale și se răspândea de-a lungul coapsei ca o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i analizau sănătatea minții. Drept care Tommaso sporea doza de simulare spre a-i dezorienta. Nu sunt nebun, e nebun cel ce mă torturează și mă silește să-l trădez pe Dumnezeu. Dar minuni o să se-ntâmple, se va vedea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la fel de încăpățânat în a-ți recunoaște păcatele. Nu vrei să ne dai, măcar o singură dată, satisfacția de a vorbi fără să ridici tonul sau să ne înfrunți? Nu putea fi Xarava individul acela, el îl cunoscuse ca pe o jivină gata să-și sfâșie proprii pui, așadar ce se ascundea în spatele cuvintelor lui, ce putea să însemne tonul acela împăciuitor? Deveni atent și precaut, își regăsi veșnica neîncredere pe care o deprinsese și la izolare pentru a se feri de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă ce mai fac în fiecare după-amiază ieșind dintr-o gaură în podea, iar eu încercam să-i dibui secretele felului ei de a fi. Nu prea avea încredere și mirosea îndelung frimiturile pe care i le păstram
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aș fi fost catârgiu, aș fi coborât adesea la țărmul mării și aș fi tras în bătături, aș fi cunoscut pâlcuri de bețivi și negustori, de cerșetori și femei... dar am ajuns în schimb să am de-a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci, dimpotrivă, îl elibera, îl ferea de excesele de mânie sau mâhnire: poate tocmai de aceea se afunda în el. De
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au fost tăiate aripile: "Mi-e atât de frig,/ Încât cred că/ Aș mai putea fi salvată/ Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmăniți bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine/ Mai veneau pe lume o dată./ Prea departe de/ Flăcările din iad,/ Am înghețat/ În singurătatea mea îngerească,/ Dar cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?// (Atât de frig) Speranța salvării este incompletă (sugerată, la nivel morfo-sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numai, cu valoare restrictivă), ea realizându-se în cu totul altă parte decât în spațiul terestru, eventual: "Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmănați bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine". Și cum în bine se aruncă întotdeaună cu pietre, iar faptele valoroase sunt mereu răstignite, și autoarea resimte "înghețul/ În singurătatea mea îngerească,/ Prea departe de/ Flăcările din iad". Apelul umanitar devine strigăt: "cine-i în stare/ Să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Barbu); Leoaică tânără, iubirea (N. Stănescu); o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta (Ilarie Voronca) construcție atributivă: Atunci luna iese, norilor regină. (M. Eminescu); Pe coarde dulci de liniște / pe harfe dentuneric; Roata stelelor en tine / și o lume de jivine. (L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în care termenul propriu este subiect, iar termenul metaforic este numele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
senator roman și iu-bitor a tot ceea ce însemna romanitate în acele vremuri, trece la iudeo-creștinism care nu este decît un satanism mozaic, și punîndu-se în slujba lui Belial, dă cu pa-rul acolo unde vede ,,dușmanul de moarte”. Mîrșave și odioase jivine au ieșit la vreme de întuneric din ouăle de basilisc! Dar putem afla limba în care se slujea în mitraism, datorită tăbliței de plumb 60 turnată de mato Dapisiu, tatăl lui Ili și care ne povestește cum zavistea și năravul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a te-njurare;/ Tu, pirpirio, nefiind bărbată,/ Cumplită fii ca tigru-ntre jivine/ și turuie ca moara cea stricată.// Nu-l teme, nici nu-i face închinare/ Căci chiar și za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și-n piept, și n gură poate să-l străbată./ Fă-l zuliar pe soț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]