510 matches
-
jiganie, de-și seamănă cu șarpele”, care - simbolizând pe „Întunecatul Satana” - Încearcă să corupă pe omul credincios ce „stă pre rugă și vorbește cătră Dumnezeu” <endnote id="(174, p. 251)"/>. În bestiarul redactat de Leonardo da Vinci, aspida este o jivină extrem de veninoasă și rău mirositoare, care, În mod aparent paradoxal, are „urechile mari și mai mult o ajută auzul decât văzul” <endnote id="(175, p. 92)"/>. Ca și „evreul imaginar”, acest animal imaginar poate să audă „cuvântul lui Dumnezeu”, dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Conform Cronografelor românești - traduse „după grecie pă limbă rumânească”, Începând de pe la mijlocul secolului al XVII-lea -, regele Solomon „au aflat firea a tot ce iaste În lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a păsirilor, a gadinilor, a peștilor, a ierbilor, a jivinilor și a câte știm că sunt În lume pe supt ceriu și pre pământ și În ape, toate cu Înțelepciunea sa le-au aflat, care Înțelepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rând la ampla mișcare de emancipare de sub jugul rusesc ce izbucnise În mai toate republicile sovietice, mai puțin În Federația Rusă, evident. Viitorul anchetator mai era interesat și de „...persoanele care Îl vizitează la domiciliu” precum și de „...preocupările sale literare”, jivina informativă „Vrabie” urmând a citi cuvânt cu cuvânt scrierile lui Sofianu pentru ca nu cumva să se fi strecurat „...idei cu caracter tendențios”. Citind stufoasa „literatură” securisto-milițienească realizată de-a lungul timpului de ticăloșii săi Înaintași, Olaru a propus iarăși „...instalarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la urmă de autor, probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
capătul liniei telefonice, la serviciu, la acțiunile diplomatice din afara ministerului la care participam, în blocul unde locuiam, cu sprijinul "vigilenței vecinilor", în străinătate, la misiunile diplomatice unde am fost trimis, în deplasările externe... Se crease, "din grija față de om", o jivină rezultată din contopirea a doi monștri ai mitologiei antice, Argus, cel cu 100 de ochi, și Cerber, câinele cu trei capete, paznic al Infernului, pentru a ne veghea și înregistra orice mișcare, orice sunet, orice șoaptă. Crimei împotriva drepturilor omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
motan (dar acela era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl ascultam atent, omul m-a cuprins, respectuos, de umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină blestemată, un motan... Dacă ați ști... lucruri extraordinare, mari secrete de stat... dar știți... secrete de stat major, am aflat când, în stare de motan, mă strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de stat... dar știți... secrete de stat major, am aflat când, în stare de motan, mă strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă nu mai sunt om, devin iarăși o jivină blestemată... Domnule, cu toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de niște votcă... altfel, iar mi se schimbă statutul, nenorocitul de mine..." L-am ajutat să-și păstreze statutul, am fost cu el la Protocol, ba și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare și incontinentă. Totul e înfățișat maniacal, necurat, într-o foarte grotescă litografie populară: Nu mergea cu pompă mare, Ci călare voinicește. Și la cap legat turcește; Cu galeongii dinpreună Și mazdrac țiind în mână, Și pe unde nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul combate mai vârtos pe cei îndîrjiți pe calea binelui. Aci Necuratul se întrupează în alimente nevinovate, pește de baltă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sihleanu, sau transpune într-un chip fantastic cinegetica lui Odobescu: Am scos din panoplie o veche carabină Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete, Voi împăia o piele în pod sau de perete Ca să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivină Totala-ngălbenire ce va să se arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile din ape și din cer", "incendii" "în diamant", barbiza excesiv, dând indicații de facultate poetică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bea din izvorul învățăturii Sfintei Evanghelii apa Divină nu va muri în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
peripeții, care de care mai ieșită din comun și dătătoare de fiori (contactul cu „antropofagii”, strania istorie a „omului-maimuță” ș.a.). O partidă de vânătoare devine, în această umflată viziune, o orgie cinegetică, un măcel, un masacru soldat cu „hecatombe” de jivine și de zburătoare doborâte. În peisajul „sălbatec”, „misterios”, în savana fierbinte, în pădurea tropicală plină de zgomote neliniștitoare pândesc „pericole” la fiece pas. Și, ca în povești, în calea celui ce se încumetă să pătrundă în asemenea ținuturi stăpânite de
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
muzeu să nu fie un locaș de lucruri moarte - ci instituție vie, care să țină cursuri, conferințe, festivități etc.580 din produsul bănesc al cărora să se poată și publica ceva581. Eu așa Îl concep. Cel cu urși și alte jivine era altfel. Acesta este de „literatură” - deci altceva. Trebuie, prin urmare, să Vă gândiți și la partea bănească. În acest scop s-ar putea alcătui un comitet de intelectuali (ca prof. Popa de ex.), care să se ocupe de această
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lipsei de cultură care domină, puternic, cele mai înalte foruri politice naționale, a diversiunii practicate ca element curativ pentru greaua și lunga boală a societății noastre de azi. În locul pâinii, laptelui și untului se aruncă mulțimilor, ca într-o arenă jivinelor, antisemitismul. Deci, Corneliu Vadim Tudor, după lingușelile sale concurate numai de cele ale lui Adrian Păunescu, și-a dobândit dreptul de a-și pune numele și pe coperta unei cărți. Evident, primii care au recenzat-o au fost prietenii săi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rezista și a lua pe cont propriu lupta împotriva adversarului credinței și neamului. Și așa s-a întâmplat. Căderile au încetat și mulți dintre cei ce făcuseră formal concesii își făceau mea culpa. Simțeam că era timpul ultimelor încercări ale jivinei care, nemaiputând rupe cu colții, caută ca să ne doboare prin lovitura de coadă... Trebuia să înțelegem și am înțeles, că așa cum evreii au deturnat procesul Mântuitorului din planul spiritual în planul politic (acuzându-L că este împotriva Cezarului) ca să-L
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Cumpăna, București, 1949; Premiera, București, 1952; Teatru, București, 1952; Egală în drepturi și datorii, București, 1954; Marea noastră prietenă, București, 1954; O noapte grea, București, 1954; Cetatea de pe Târnave, București, 1955; Cei de mâine (Atențiune, copii!), București, 1956; Oameni și jivine, București, 1956; Primăvara în noiembrie, București, 1956; Trei generații, București, 1956; Ultima Tauber, București, 1956; Arborele genealogic, București, 1957; Oglinda, București, 1957; Și tu hotărăști!, București, 1957; Cei de mâine. Trei generații. Arborele genealogic, București, 1958; Cei care rămân singuri
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
sunt simple convenții, amendate adesea ironic. Călugării întâlniți sunt niște țărani în anteriu, pe care dogma nu-i inhibă aproape deloc, de aceea nici nu se simt stingheriți de canoanele bisericești. Cu „lunecarea-i de șopârlă”, călugărul Ghermănuță pare o „jivină” ageră a pădurii. Grațioasa matroană Floricica (fiică a protopopului N. Conta, care avea proprietăți la Dumbrava Roșie) prezintă profilul unui portret de Domenico Veneziano, idealizarea fiind un mod de a focaliza privirile asupra modelului: „O singură dată în viața mea
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
este foarte expeditivă; animalele sunt numite generic, lipsesc individualitățile: "Raiul sau grădina cu pomi de multe feluri și flori multe; și Adam șezând în mijlocul lor, având mâna dreaptă întinsă, iar cealaltă pusă deasupra genunchilor; și înaintea lui toate fiarele și jivinele pământului căutând spre dânsul"29. Nimic precis, nimic concret. Ceea ce înseamnă că zugrăvirea acestui episod se făcea conform unei tradiții iconografice cunoscute și asumate. Din păcate, nimeni nu a dus încă la bun sfârșit un studiu asupra reprezentărilor acestei scene
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
créște și să adaoge cu bătrânéțele)"26. Atitudinea naratorului față de acest personaj este, vizibil, una favorabilă; dacă altora le construiește portrete în negativ sau le comentează acid comportamentul sau discursul, Brehnacei îi acceptă unele calități rare în lumea păsărilor și jivinelor din Istoria ieroglifică: pe de o parte, ea este bătrână, deci își poate controla impulsurile; pe de altă parte, este, aflăm, pricepută, inițiată în multe "științe" și "meșterșuguri". Posedă, altfel spus, atât știința de carte, cât și, mai important încă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevărul gol-goluț. Or, marele inamic al Corbului și al planurilor sale este chiar adevărul. De unde până unde i-o fi venit lui Cantemir ideea de a-l înfățișa pe Maxut serdarul, capuchehaia sa și a lui Antioh, sub masca unei jivine care, de regulă, nu are reputația unui iubitor de dreptate? Aici nu trebuie să ezităm: cunoscător al persanei, al arabei, Cantemir a apreciat culegerile de fabule care prelucrau Panciatantra; în prefața la traducerea celebrei cărți de înțelepciune indiană, Th. Simensky
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zicem că samănă crocodelului. Iar când vor să-l prinză oamenii, pun în undeță nadă carne de om mort de o înghite și să prinde"19. Leonardo da Vinci reținea, conspectând Fiore di virtú, aceeași trăsătură esențială, a fățărniciei: " Această jivină îl înhață pe om și numaidecât îl omoară. Iar după ce l-a omorât, cu glas tânguios și cu șiroaie de lacrimi îl plânge; și după ce a isprăvit cu plânsul, cu nemăsurată cruzime îl sfâșie și îl mănâncă"20. Atracția reptilei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să mă ducă la el acasă. Nenorocitul ăsta, dar l-a bătut pînă l-a umplut de sînge... Mon Dieu de Dieu, minte, minte, minte, l-am găsit în mașină! S-a tăiat singur! Ăsta nu-i copil, e o jivină sălbatică!... Polițistul ăla solid cu mutră de satrap, ras în cap și cu o cicatrice ca o rîmă pe obraz, din care se regăsea un crîmpei și pe bărbia osoasă și lătăreață, abia se stăpînea să nu-l bușească pe
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică sporește senzația de grotesc. ""Grădina desfătărilor umane"" (numită și ""Împărăția milenară"", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]