858 matches
-
esență, de "pișicher"), deznodămînt fatal pentru ironia deconstruită , transformă subit pozițiile de forță. Mod de a spune că protagoniștii și-au schimbat rolurile: cititorii, deopotrivă cu "actorii" instalați pe tronul Ironiei sînt obligați să admită că au fost, ei înșiși, jucați. Făcuți să creadă că "inocentul" este victima si(n)gură. Spectacolul se termină amar. Nu-i de mirare. SCENE CARAGIALIENE Sentimentul de familiaritate pe care-l trezește pagina lui Caragiale, la orice vreme s-ar deschide, nu vine doar din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
teoria aristotelică a imitației care, conform filosofului grec, nu este altceva decât capacitatea omului de a crea lumi fictive, cu o ordine proprie. Aceste universuri ,,spectaculare" și ,,decorative" pe care le creează Blecher funcționează după o regulă simplă: ,,viața trebuie jucată fals și ornamental"244. Sala cinematografului B din Întâmplări în irealitatea imediată, ,,lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat!", în care ,,ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă", oferind ,,un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu. Este, în fapt, o legătură de tipul magistru-discipol. "Instrucția, vorbită și jucată, prin cuvânt sau demonstrație exemplară"237 constituie elemente perene. Nu există familie sau sistem social, oricât de izolate și rudimentare, care să nu aibă predare și învățare, Maeștri și ucenici."238 Dacă G. Steiner are în vedere doar tradiția și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu smintirea și derealizarea omului veacului XX; în "Taverna ..." îl regăsim fie sub înfățișarea vrăjitorului Merlin, fie sub cea a naratorului, scriitorului, jongleurului, iluzionistului. Elanul autoreferențial al autorului în "Iată că și eu încerc să-mi spun povestea" este admirabil jucat: "Poate că sosise momentul de a admite că tarotul numărul unu este singurul care reprezintă în mod cinstit ceea ce am reușit să fiu: un saltimbanc ori un iluzionist care așază pe taraba sa de la târg un anume număr de figuri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
altul decât tatăl său, dl. Walsh, turistul atipic și ghinionist. Ursula are toate datele unei purtătoare de cuvânt a autorului în privința sincerității ultime, așadar a unor depoziții, din care nu lipsește umorul negru terifiant. În fond ea este un destin jucat, o englezoaică ce-a vrut să cucerească America, ajungând, pe fondul unor nefericiri și traume din copilărie, să trăiască din ajutor social. Figură a lucidității până la capăt, independentă și totuși atașată valorilor familiei, Ursula are în fine bucuria să-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ploaia care sugerează, vizual până la sonor, adâncuri acvatice primordiale. Se pare de aceea că singurul univers ferm, între aceste lumi șiroind de ploi, îmbrăcate în cețuri și fum sau poleite de lumina lunii, rămâne universul gândirii. Metamorfozând discursul în scene jucate, aventurile gândirii din Sărmanul Dionis dau impresia unui lung monolog interior travestit epic (Ioana Em.Petrescu: 2005, 141). "Constelații intratextuale" Ne așteptăm ca intratextualitatea să înregistreze niveluri diferite, de la cel fonetic până la stilistic, ceea ce presupune dimensiuni variabile pentru segmentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dacă nu aveți sădite în minte structurile cerute de regula jocului, cearta vi se pare ridicolă. Dacă, dimpotrivă, spiritul vi s-a format în conformitate cu structurile lumii din care faceți parte, totul vi se pare evident și întrebarea dacă jocul merită jucat nici nu vă trece prin cap." Un habitus este un sistem de preferințe și de evaluare; e vorba de structuri cognitive durabile, de scheme de acțiune care orientează perceperea situației și, deci, răspunsul adecvat. Habitus desemnează "simțul practic", ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tocmai pentru că eram încărcat de ficțiune. Fiecare cineast încearcă să se exprime, până la urmă, într-un film jucat de lung metraj. Încet, încet, am început să descopăr că tot ce gândisem eu că ar fi bun de pus în filmul jucat, în așa-numitul film artistic, de lung metraj, era filtrat și de alții. (Denumirea de artistic este improprie, pentru că și documentarul este în mod clar un fenomen artistic). Am descoperit că, așa cum se spune, viața bate filmul. Pe vremea aceea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nu trebuie să minți. Un film documentar, oricum l-ai filma, el rămâne un document pentru eternitate, el nu se demodează, rămâne mărturie a unei epoci, indiferent cum este făcut. Asta este marea calitate a unui fim documentar, pe când filmul jucat se demodează. După cum ați văzut, nimic pe lumea asta nu îmbătrânește mai repede ca filmul jucat. Există mode, există tendințe, există curente care îmbătrânesc foarte repede. Documentarul rămâne valoros prin însăși calitatea sa de document și va putea fi chiar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
eternitate, el nu se demodează, rămâne mărturie a unei epoci, indiferent cum este făcut. Asta este marea calitate a unui fim documentar, pe când filmul jucat se demodează. După cum ați văzut, nimic pe lumea asta nu îmbătrânește mai repede ca filmul jucat. Există mode, există tendințe, există curente care îmbătrânesc foarte repede. Documentarul rămâne valoros prin însăși calitatea sa de document și va putea fi chiar refolosit, pentru că imaginile rămân pentru totdeauna. Câtă încredere putem avea în aceste documente vizuale, din moment ce ele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
amintesc aici pe colegii mei, regizorii, cu care am pornit: regretatul Ovidiu Bose Paștina, Laurențiu Damian, Tereza Barta, Sabina Pop, Șerban Comănescu și mulți alții. Am fost recunoscuți ca o generație de documentariști care promiteau foarte mult și în filmul jucat. În general se lucra cam așa: se filmau tot felul de lucruri pe baza unui scenariu bine prelucrat de diversele comisii care erau pe atunci în cinematografie. Se ajungea cu materialul în studio, se monta, se puneau vorbele. Într-o
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
lucrurile astea par naive și de neînțeles, pentru că există atâta libertate și ne minunăm în fiecare zi în fața televiziunii, dar pe vremea aceea, când totul era controlat, această formulă a noastră a avut o influență pozitivă, chiar și asupra filmului jucat. Îmi aduc aminte că, de pildă, Iosif Demian, făcuse filmul Baloane de curcubeu și mi-a spus că vrea să preia niște secvențe dintr-un film de-al meu, care se numea Seraliștii, și să le extindă. A fost o
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
uit la studenții mei și văd cât de rău se plictisesc la Tarkovski, au apărut alți idoli. Poate că e bine așa, lucrurile se schimbă în cinema, pentru că, repet, nu există artă care să îmbătrânească atât de repede ca filmul jucat, din păcate. Filme considerate capodopere la un moment dat ne fac astăzi să zâmbim. Producțiilor pe care astăzi le admirăm, peste câțiva ani o să le găsim o grămadă de cusururi. Puteți aminti unul sau două filme care v-au marcat
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
m-au impresionat Nanuk de Flaherty și filmele lui Joris Ivens, care încercau să demonstreze că filmul documentar este o formă pură de artă. În tinerețea mea, orgoliile erau atât de mari, încât spuneam că oricine poate face un film jucat, să iei doi actori, să-i pui să debiteze niște replici și să filmezi acest lucru, pe când să scoți sens dintr-o multitudine de evenimente reale, asta-i cu adevărat artă. Sigur, lucrurile nu stau chiar așa, dar pe vremea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
din păcate, ele au o audiență foarte mare și clientul care a comandat publicitatea asta plătește. Care este astăzi statutul filmului documentar? S-a cerut introducerea în sălile de cinema a câte unui film documentar de scurt metraj înaintea filmului jucat, dar proprietarii de săli nu au fost de acord, pentru că ar fi pierdut un spectacol sau două pe zi. Televiziunile nu prea au filme documentare din cauza concurenței acerbe dintre canale. Mi-am pus întrebarea: de ce lumea nu agrează filmele documentare
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
prin urmare, multă suferință, iar lumea fuge de așa ceva. Există un escapism social: oamenii nu mai vor să vadă suferință, necazuri. În general, ei vor să se distreze. Filmul documentar are o forță pe care nu o poate înlocui filmul jucat, nu numai că informează, dar îți propune și o anumită atitudine. Canalele de televiziune dedicate documentarului, gen Discovery, impun o anumită perspectivă, ele sunt, în general, favorabile producătorului. O națiune cu o producție puternică de film documentar se impune nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
pământului, apoi un film despre poetul național, Eminescu sau călătorie virtuală în absolut. Este un film cu o viață lungă, datorită subiectului este prezentat la aniversări, la diferite alte ocazii pe la ambasade, centre culturale. Am folosit o formulă cu scene jucate, rolul lui Eminescu era interpretat de Adrian Pintea. A urmat Porto franco, un film despre Sulina. Am găsit acolo, pe lângă peisajele minunate, câteva personaje interesante, o pictoriță (și un elev al ei), care își câștiga existența de azi pe azi
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nu se mai pot concentra la discuție într-o asemenea situație. Într-un fel, am ajuns să-mi respect mai mult personajele. În Zece minute cu clasa muncitoare manipulam un întreg univers populat de personaje, se oscila între un film jucat și un interviu. Cred că asta a și fost esența unor critici pe care le-ați avut la momentul respectiv. Filmul a surprins atunci, pentru că studenții români nu făceau documentar. În plus, stilistic era foarte deosebit. S-au găsit unii
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
erau necesar a fi vizitate (subl.ns.)”. Am subliniat acest pasaj deoarece comunele pe care le vom enumera în continuare erau (în viziunea trântorilor comuniști) înțesate de „reacționari” or, aceștia trebuiau combătuți cu „forța” mobilizatoare a pieselor de teatru muncitoresc jucate (probabil) prost: „...Astfel echipa artistică a vizitat comunele: Codăești, Negrești, Pungești, Ursoaia, Coșești, Todirești, Ivănești, Bârzăști, Coșca, Buhăești și altele”. Dacă marii „artiști proletari” numai au vizitat aceste comune și nu s-au produs pe scenă cu piese de genul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a contribuit decisiv în creșterea intenției de vot pentru candidatul la prezidențiale George Becali. Această afirmație poate părea neavenită într-un capitol aparținând domeniului științelor politice, însă politica este influențată și de factori cultural-antropologici, cum este de exemplu miza simbolică "jucată" pe terenul de fotbal care se poate transforma ușor într-una socială, economică sau politică. Tipul eroului cultural modelul de învingător al sportivului sau sentimentul de comunitate reunită în jurul unui ideal, precum și luptele simbolice desfășurate între echipe (locale sau naționale
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care denunță francmasoneria ca fiind o societate secretă în contradicție cu legile, deputatul Laferre îi răspunde, cerînd dizolvarea ordinelor religioase neoficiale: Acestea sînt adevărata masonerie, strigă el, mult mai periculoasă decît cealaltă." III. SALVATORUL 20. Vezi A. Derome, Ultima carte jucată. Cine este Pinay? Care sînt șansele sale?, Ed. Medicis, Paris, 1952 și "Paris-Match", 21-28 martie 1951. Referitor la imaginea lui Pinay, vezi și André Stibio, Antoine Pinay, Ed. Journal du Parlement, Paris, 1955 și teza Sylviei Guillaume, Antoine Pinay și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de vedere, aptitudinea specială pentru matematică nu s-ar datora decât unei memorii foarte sigure, sau poate unei puteri de concentrare ieșite din comun. Ar fi o calitate asemănătoare celei a jucătorului de whist 11 care ține minte toate cărțile jucate; sau, pentru a ridica puțin ștacheta, celei a jucătorului de șah, care anticipează un număr foarte mare de posibile combinații pe care apoi le păstrează în mintea sa. Orice matematician bun ar trebui să fie în același timp un bun
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pe acolo. Nu știu dacă în zilele acelea, cu Congresul AC și masa la Inter, dar tind să cred că da!, am văzut piesa lui Havel despre "căcănari", montată superb de Lucian Giurchescu și, din păcate, nu foarte multă vreme jucată. Lumea descoperise presa scrisă și se lăsa "mințită cu televizorul"! Cred că, la începutul anilor '90, când s-au montat cele mai bune spectacole de teatru în România, prin întoarcerea marilor regizori Andrei Șerban a fost directorul Naționalului, a montat
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sentimentală din casa lui Dasgupta își are o noimă pe linia misticii erotice. Altfel nu se explică refuzul de a da un semn de existență, după consumarea episodului atît de furtunos, de vinovat și de riscant; și mai ales nedumerirea (jucată?) la apelurile disperate lansate de Maitreyi, pentru ca iubitul să revină. În erotica mistică, bine cunoscută de Mircea Eliade, ca unul care își pregătea dizertația despre yoga în varianta tantrică, nu există cale de întoarcere, ca și în moarte. Rămîne doar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]