1,730 matches
-
medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu s-a născut după întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a cnejilor din Transilvania, cu deosebirea că aici nu a avut loc o cucerire străină. În aceste țări, asistăm la constituirea unei categorii sociale suprapuse, "boierii"nobilime privilegiată de domnie cu carte, adică acte scrise
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost înlăturată de aceea boierească, iar în altele cnezii au rămas în situația de stăpâni privilegiați. În documentele moldovenești, după întemeierea statului, se face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire feudală, dar prima era stăpânire de fapt, alodială, fără privilegiu, iar a doua era bazată pe privilegiul domnesc. Sunt cazuri în Moldova (târziu, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
munți, se stabilesc aici și chiar întemeiază târguri și orașe.12 Un aspect interesant, puțin abordat, al începuturilor urbane medievale la noi, îl reprezintă instituția primară a "târgurilor de văi", ce ar corespunde, în domeniul feudal, instituției cnezilor și a juzilor. Înainte de nașterea feudalismului, istoria românilor a cunoscut anumite aspecte (trepte) premergătoare: proprietatea cnezială, anterioară celei boierești și nobiliare, târgurile de schimb pe valea unui râu, înaintea orașelor sau a târgurilor propriu-zise. Apariția "târgurilor de văi", în istoria țărilor române, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirii bizantine. Iorga aprecia că mișcarea românilor de dincolo de Dunăre nu este un fenomen "balcanic", ci este în legătură cu o "mai expansivă vitalitate a neamului", din Thesalia până la Dunăre. Astfel, pe la 1200, mănăstirea Hilandar primește 170 de familii de vlahi, împreună cu juzii lor, vlahii sunt menționați și lângă Adriatica, în Zenta și la Pristina, în sudul Serbiei. Momentul prielnic s-a ivit după moartea împăratului Manuel Comnenul (1180), în urma luptelor pentru succesiunea la tronul Bizanțului, care a adus la putere dinastia Anghelilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și pusă sub controlul direct al regalității. Prin actul din 1224, sașii s-au constituit într-o unitate teritorială: "toată populația, începând de la Orăștie până la Baraolt, să fie (alcătuiască) un singur popor (săsesc) sub conducerea unui jude". Un comite ("comes Cybiniensis") avea să exercite pe ansamblul teritoriului atribuțiile delegate de rege, iar teritoriul acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege. Privilegiul lui Andrei II
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile și apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de starea materială a familiilor. La adunările comunității participau toți bărbații-ea avea ca jude pe greavul cu funcție ereditară și un primar ales periodic. Sistemul agricol amintit, ca și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud-estului Transilvaniei, cavalerii erau scutiți de obligația de găzduire a voievodului Transilvaniei, de orice dări, inclusiv de dinarii liberi și de pondere, iar ei nu puteau fi judecați de nici o instanță în afara celei regale, având dreptul de a-și alege judele propriu care să împartă dreptatea. În plus, cavalerii erau scutiți de prezența monetarilor (a schimbătorilor de bani, DIR C, I, p. 154). La rândul său, episcopul Transilvaniei a acordat cavalerilor dreptul de a percepe de la locuitorii Țării Bârsei dijmele bisericești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suferit de pe urma lor, crede istoricul. Contactul tătăresc cu "ai noștri" (românii) se învederează și prin aceea că mongolii au adus cu ei pe țigani-aceștia au făcut să treacă asupra lor toată organizarea românilor de la mijlocul secolului al XIII-lea, cu juzii și voievozii acestora, de autoritate autocratică, având dreptul să osândească și la moarte. Pe de altă parte, este o practică obișnuită la tătari (ca și la turanici) de a-și asocia lor pe cei supuși, așa procedează cu rușii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai ales în Transilvania. Prefaceri au loc și în rândul cnezilor și juzilor sătești, îndeosebi în regiunile mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii laici și ecleziastici, a urmărit să știrbească autonomia și libertatea obștilor-pământurile lor au fost încălcate și dăruite unor nobili, bisericii sau cnejilor în Țara Hațegului, Banat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii scrise, bazată pe o situație de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura lor spune totul. Acești cneji, juzi, judeci, prezenți deopotrivă în cele trei țări române, stăpâni ai satelor, alcătuiesc aristocrația prestatală-întemeierea formațiunilor statale medievale este opera cnejilor, fruntași ai pământului. Reunirea satelor cneziale, ca și confederațiile de sate libere stau la baza întemeierii statului medieval. Voievodatele ("țările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba română? 240 Menționarea românilor în istorie 245 Numele românilor 247 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA AUTOHTONĂ ÎN SECOLELE X-XIII 250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Curtea lui Vasile Vodă, desprins parcă din Capriciile lui Goya. SCRIERI: Banchetul, București, 1967; Trinitate confidențială, București, 1968; Suplinitor, București, 1971; Șah etern, București, 1971; Războiul lui Vasile Vodă Cannano, București, 1978; Serdarul podinilor, București, 1982; Provincia sufletelor, București, 1985; Judele păstorilor, București, 1986. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Valentin Berbecaru, „Banchetul”, GL, 1967, 27; Magdalena Popescu, Valentin Berbecaru, „Trinitate confidențială”, GL, 1968, 25; Alex. Ștefănescu, Valentin Berbecaru, „Suplinitor”, LCF, 1971, 29; Virgil Ardeleanu, Valentin Berbecaru, „Șah etern”, ST, 1972, 8; Aureliu
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
sînu-i la vorba amor. 2258 Dar e nebună - nebună de amorul meu, [pe] care l-a purtat în noianul trecuturilor. 9 2258 Să m-arunc în noianul trecuturilor, unde acest corp nu era încă eu, unde acest spirit nu era judele împregiurăril[or], ci împregiurările judele [său] - eu mă leg de trecuturi, fiindcă totdeauna am esistat. 10 2254 o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut neagră (o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar e nebună - nebună de amorul meu, [pe] care l-a purtat în noianul trecuturilor. 9 2258 Să m-arunc în noianul trecuturilor, unde acest corp nu era încă eu, unde acest spirit nu era judele împregiurăril[or], ci împregiurările judele [său] - eu mă leg de trecuturi, fiindcă totdeauna am esistat. 10 2254 o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut neagră (o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît, căzută în oceanul amor, l-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le cer, și numai atunci când cred că sânul meu va fi strat pentru pom împărătesc - dar n-a vrut Dumnezeu și nu știu cum să fac. HAPLEA Preanălțate împărate, a adus slugile pe baba rea, vrăjitoare osândită la moarte, și mărturii și juzi - să vadă și împărăția Voastră cum și ce. Î[MPĂRA]T[UL] Dac-au venit, veniți să fie. Intre. [SCENA II] [ÎMPĂRATUL, ÎMPĂRĂTEASA, ] STROLEA, PEPELEA, HAPLEA, BABA CASSANDRA, ERMOLACHIE CHISALIȚĂ, [BALAUR] PEP[ELEA] Bine V-am găsit, împărate, {EminescuOpVIII 369
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și demnității patriarhului, apoi cere scuze pentru că n-a putut urma chemarea la Constantinopol, de vreme ce nici istovirea sa trupească, nici neapăratele și lungele greutăți ale drumului nu-i permit în genere a călători. El recomandă patriarhului pe preotul și dikaeophylax (jude al coroanei împărătești) anume Daniil Kristopulos, trimis în capitala împărătească de Vodă și de boierii Țării Românești, {EminescuOpXIV 170} care după dorința și voința poporului e și desemnat de-a fi al doilea mitropolit în țară și cu a cărui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-un mit fenician, cel al înfruntării dintre zeul furtunii, Baal-Hadad, și personificarea stihiei acvatice, Yam-Nahar : [...] zeii erau Așezați la masă, cei sfinți prânzeau și Baal sta lângă El. Iată că zeii îi văd, văd pe trimișii lui Yam, ai judelui [Nahar]. Zeii își lasă ochii pe genunchi și pe tronurile lor domnești. Singurul în stare să-l înfrunte pe Yam este zeul Baal, care le reproșează zeilor spaima : „Eu văd, o, zeilor, că v-ați înfricoșat de obrăznicia trimișilor lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1790), pedepsirea meșterului (Struve, 1793), zidirea femeii (Kogălniceanu, 1842) etc. Față de aceste constatări se pot aduce unele îmbunătățiri. În primul rând, amintesc aici o legendă privind întemeierea cetății Poenari, pe râul Argeș (la nord de Curtea de Argeș, sat Bucșănești, comuna Corbeni, jude țul Argeș), legendă consemnată în 1747 de mitropolitul Neofit I Cretanul, în jurnalul călătoriilor sale. Manuscrisul în limba greacă, intitulat Condica de casă a prea Sfântului Neofit Mitropolitul Ungrovlahiei, se păstrează la BAR, la nr. 2106. În timpul unei călătorii - făcute
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bucovinean, un meșter „sărac lipit pământului” vrea să taie „un paltin frumos, înalt și drept ca lumina”, dar copacul (daimon-ul care-l locuia) îi cere să-l cruțe. Meșterul nu-l taie și, datorită paltinului, e ales pe rând jude, judecător, sfetnic al împăratului și împărat (67, II, p. 159). Într-o altă variantă, copacul face ca eroul să fie ales vornic, apoi judecător și apoi împărat (67, I, p. 8). Din aceste texte transpar unele sugestii privind un probabil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la jumătatea secolului al XV-lea (133, p. 142). În acest poem cult - având însă la bază „o poveste veche românească” (132) - sunt din nou referiri la „solomonii” (vrăji) și la un talisman de tipul celui al lui Solomon : Fata judelui însă farmece știind Și, fiindcă și Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa el o avea De dragoman credincios între dracul și între el... Dar eată că au văzut Pe a ei scumpă brățea Un baer [= talisman] de matostat Cu multe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l Închipui În cine știe ce birou de fițe din SoHo, tolănit pe un fotoliu prezidențial, În blugii ăia răpciugoși antici pe care-i place să-i poarte. Mi-am planificat călătoria asta În Orientul Îndepărtat.. — Zilele trecute l-am văzut pe Jude Law pe stradă, arunc În treacăt. Locuiește destul de aproape de noi. La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea. — Sau poate că aș putea trece un pic și pe la tine, zice Danny În cele din urmă. Londra e În drum spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]