149,721 matches
-
căci ne dă posibilitatea de a intra din nou În comuniune cu Dumnezeu. Prin pocăință, care este o cale de curățire sufletească, credincioșii obțin iertarea păcatelor, evitându-le, prin Înfrânare, pe cele viitoare. Pocăința este actul de autocritică și de judecată al conștiinței, aceasta din urmă fiind numită și tribunalul lui Dumnezeu din om. În scrierile ascetice, pocăința este privită sub două aspecte: ca Taină, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca lucrare permanentă În suflet, menținută prin
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
de o parte, iar pe de altă parte, ca lucrare permanentă În suflet, menținută prin rugăciunea neîntreruptă, alungarea duhurilor rele și prin răbdarea necazurilor, având convingerea că prin necazuri ne putem curăți de păcatele trecute și feri de tentațiile viitoare. Judecății conștiinței sau căinței sunt supuse nu numai păcatele, ci și orice nedeplinătate În virtute; pocăința urmează deci, atât păcatelor cât și virtuților nedepline. Astfel, ea devine o realitate neîntreruptă În conștiința noastră. Căința adevărată nu trebuie confundată cu deznădejdea, sau
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
păcatele, ci și orice nedeplinătate În virtute; pocăința urmează deci, atât păcatelor cât și virtuților nedepline. Astfel, ea devine o realitate neîntreruptă În conștiința noastră. Căința adevărată nu trebuie confundată cu deznădejdea, sau cu o nemulțumire descurajantă, ci e o judecată care ne cheamă la „și mai sus” decât ceea ce realizăm din punct de vedere moral, și care ne leagă de Dumnezeu. Dacă n-ar fi căința, n-ar fi nici tendința de autodepășire continuă a omului<footnote Pr. Conf. Dr.
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
parcă fără voia lui, de bătrânul meu prieten. Nu se plângea, era mai mult o lungă constatare indignată pe care o făcea parcă Într-o pauză de țigară, pregătinduse pentru Întoarcerea În acel loc unde totul și toți sfidează buna judecată, dreapta măsură și consecințele logice ale tuturor acțiunilor, de orice natură, inițiate cu vreun prilej sau altul. În plus, În forfota orașului canadian, trezit acum de-a binelea la viața sa tumultuoasă de fiecare zi, acuzele prietenului meu păreau catastrofal
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
etapă Serapion Îngăduise lectura acestei mici lucrări, pe care nu o cunoștea Încă direct, pentru faptul că se afla În posesia unei comunități creștine, aceea din Rhosos, care se afla În comuniune cu aceea din Antiohia; el emite apoi o judecată negativă pornind de la conținutul său și, deci, de la tradiția orală a bisericii sale Întemeiate de unul dintre apostoli. Ba mai mult, tocmai episcopul a fost acela care a hotărât mai devreme că poate fi acceptată, Întrucât el era chezașul unității
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
sfințenia și fericirea sufletului; păcatul duce în final la moartea sufletului, pentru că Hristos nu e recunoscut ca viață a lui. Prin păcat omul pierde îndrăzneala cea bună către Dumnezeu în rugăciune, deasupra lui planând neîncetat frica de moarte și de Judecata viitoare, iar glasul conștiinței, acest ochi al minții și „aspru judecător lăuntric, ce nu se poate cumpăra cu bani și nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, col. 214
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
asupra propriei noastre vieți, ci și efecte nenumărate, variate și nebănuite asupra semenilor noștri, apropiați sau îndepărtați, prezenți sau viitori și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Păcatul ne răpește bucuria, ne distruge părtășia cu Dumnezeu și ne raliază diavolului dușmanul mântuirii noastre, produce dezbinare în sufletele noastre și în relațiile cu ceilalți, „face pe oameni nerușinați”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
dovedesc că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 548, în „Filocalia...”, vol. XII, p. 268. footnote>. Pentru a-l vindeca pe om de această boală a păcatului, pentru a-l scăpa de nebunia și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
o îndrepte, cu ajutorul lui Dumnezeu. Făcând referire la remediile păcatelor și la eliberarea omului din robia lor, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață și el că „pentru cinci pricini se oprește sufletul de la păcate : sau pentru frica oamenilor, sau pentru frica judecății, sau pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit, pentru mustrarea conștiinței”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op. cit., suta a doua, cap. 81, p. 83. footnote>. Pentru a ne dezbrăca de omul vechi care a păcătuit și a
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
mea și aștept cu nerăbdare rânduri lungi de la tine. Te-aș ruga să arăți lui Alfred, sau să-i citești pasagiile din această scrisoare pe care ar putea să-l intereseze, sau dacă crezi, să o citească. Las aceasta la judecata ta! Scuză greșelile mele de scris și chiar de românească, dar cum sunt obligat să scriu în cea mai mare viteză nu mai am răbdare să mă gândesc prea mult de a găsi fraze impecabile. Cu dragoste și pe curând
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
operei, auzindu-se fie discret în orchestră la diferite instrumente, fie enunțată în mod direct. Tema preoților are rolul de a marcă stările conflictuale ale dramei, fiind dezvoltată în finalul actului al II-lea și apărând ultima oară în scena judecății lui Radames. Primele acorduri ale operei Rigoletto, enunță tema blestemului groaznic care va lovi personajul principal; în Traviata orchestra începe prin a intona motivul morții eroinei, în Don Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
întâi în suflet și apoi în trup. Făcând referire la bunătățile de care a fost lipsită firea noastră, Sfântul Grigorie enumerându-le, scrie: libertatea, puritatea, fericirea, deschiderea cu care privea fața lui Dumnezeu, iubirea, îndepărtarea de orice rău, dreptatea în judecata morală, viața, rațiunea, înțelepciunea, mintea clară care înțelegea fără nici un voal etc<footnote Preot Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura IBMBOR, București, 1996, p. 141. footnote>. În concepția Sfântului Grigorie al Nyssei, chipul nu stă într-o
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
SĂ NE APROPIEM DE LITERATURĂ? Eu predau clasicii, Eminescu, Creangă, Caragiale, epoca Junimii. Pentru a înțelege ce s-a întâmplat atunci trebuie să înțelegi că instituția literaturii era alta decât cea de astăzi. De aceea și valoarea acestor texte trebuie judecată prin raportare la timpul acela. Nu întâmplător marii noștri clasici sunt scriitorii din secolul al XlX-lea, însă judecând contextual vedem că Eminescu a fost un mare izolat, preocupat mai mult de filozofie decât de literatură. Mihai Zamfir, într-o
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
footnote> este un gen muzical insuficient definit, dar foarte apropiat de Oratoriu care se inspiră exclusiv din textele Evangheliilor după Matei, Marcu, Luca și Ioan și este caracterizat prin introducerea pateticului pentru a descrie evenimentele premergătoare crucificării lui Iisus Hristos, judecata, suferințele din ultimele ore ale vieții Sale, tragica moarte și înmormântarea trupului Său. La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
firea omenească stă la mijloc între două extreme, opuse una alteia, între ființele dumnezeiești și netrupești, pe de-o parte, și viața dobitoacelor și a vietăților necugetătoare, pe de altă parte [...] de la Dumnezeu el a primit cugetul și puterea de judecată, care este comună pentru bărbat și femeie, iar din lumea necugetătoarelor, omul are alcătuirea trupească și toate cele trupești ... <footnote Sf. Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 30, trad. de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
bun și rău, prin aceasta indicându-se de fapt firea păcatului, pentru că toate cele săvârșite în chip păcătos, sunt precedate de o plăcere și nu se poate afla un păcat lipsit de plăcere. De aceea se numește fructul bine după judecata cea păcătoasă, întrucât așa li se pare celor ce pun binele în plăcere. Dar după aceea, prin mistuirea amară a mâncării, se află că e rău. Ca și Sfântul Maxim, Sfântul Grigorie de Nyssa interpretează pomul cunoștinței binelui și al
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
presiuni asupra doctorilor ca ei să accepte acest diagnostic. Directorul clinicii (doctor) a refuzat să semneze un astfel de act și a spus că nu e vorba de nici o otrăvire. El a fost concediat. Dar mai târziu a dat în judecată spitalul și a fost primit înapoi”. La agravarea bolii, Iuscenko a fost internat și tratat în secret la o clinică din Austria, cu diagnosticul de intoxicare cu dioxină, deși toate comisiile medicale care l-au examinat ulterior pe Iuscenko nu
Două ştiri şocante dau fiori pe mapamond! [Corola-blog/BlogPost/93785_a_95077]
-
Sfânt, gratulat de contemporanul său de pe tronul din Vatican, Papa Sixtus al IV-lea, cu laurii sintagmei Athleta Christi (Luptător pentru Hristos). Volumul însumează 520 de pagini (format A5), este doldora de informații inedite ori puțin cunoscute, de conexiuni, reverberații, judecăți de valoare irefragabile, conjugate cu trăiri și vibrații românești, cu luări de atitudine, propuneri și sugestii de altitudine identitară incontestabilă, pe cât de binevenite, pe atât de fructuoase, dacă ar fi transpuse în practică. Acest mirabil volum - Dulce de Suceava. Amar
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
adus contribuții semnificative universitari din Cluj-Napoca, Craiova, București, Chișinău - șefa de catedră Irina Condrea și Ludmila Zbanț, Bălți - prorectorul Maria Șleahtițchi, ca și Vasile Pavel, membru al Academiei de Științe a Republicii Moldova, originar din Bucovina. Maria Toacă avansează, finalmente, o judecată de valoare: ,, Concluzia cea mai inspirată aparține scriitoarei din Botoșani Lucia Olaru-Nenati, rostită la masa de pomenire oferită de doamna Lora, într-un loc romantic, ca în versul ,,Pe unde drumul ne ducea în rai”: . Nu e ușor să susținem
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și creării unei limbi filosofice românești. În cele ce urmează, mă voi margini la un comentariu asupra unui singur termen - e drept, esențial pentru traducerea și regândirea în limba română a mării opere filosofice a lui Kant - termenul este „Urteil” (judecată), hotărâtor nu numai in kantianism, ci și în întreaga filsofie de data mai veche sau mai recentă. Așadar, cum ar trebui să primim și să interpretăm semnificația traducerii lui Eminescu? Dacă o limbă este la începuturile ei într-un domeniu
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
pluralul de la „judicium”), [interesant, totuși, ca limbă a creat și păstrat adjectivul „judiciar”, sau pe acela - și cu valente filosofice - de „judicios”], iar în alte locuri va folosi - dupa stabilizarea terminologiei logice tradiționale, o dată cu apariția Logicii lui Titu Maiorescu - termenul judecată. Să fie, oare, cel mai mare creator de limbă poetica românească atât de nesigur și ezitant în transpunerea ideilor filosofice kantiene în limba română? Cum este posibil ca Eminescu să folosească o terminologie atât de ciudată, uneori rebarbativa, lăsând a
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
termeni filosofici atât de încarcați conceptual și semantic se poate realiza printr-o clasa de termeni echivalenți, fiecare marcând una dintre nuanțele semantice ale acelui termen polisemantic? Aici începe lecția kantiana a lui Eminescu (traducerea laolaltă cu interpretarea): Termenul de „judecată” spune mai multe lucruri laolaltă. Termenul este echivoc sau ambiguu: judecată înseamnă, în sens juridic, și procesul, dar și sentința, iar filosofic, denumește facultatea de judecare - fiind de interes pentru psiholog - dar și forma logică obiectivă, adică judecarea logică propriu-zisă
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
printr-o clasa de termeni echivalenți, fiecare marcând una dintre nuanțele semantice ale acelui termen polisemantic? Aici începe lecția kantiana a lui Eminescu (traducerea laolaltă cu interpretarea): Termenul de „judecată” spune mai multe lucruri laolaltă. Termenul este echivoc sau ambiguu: judecată înseamnă, în sens juridic, și procesul, dar și sentința, iar filosofic, denumește facultatea de judecare - fiind de interes pentru psiholog - dar și forma logică obiectivă, adică judecarea logică propriu-zisă sau conținutul judicativ al procesului de judecare. Termenul stă și pentru
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
filosofic redat în cuvinte românești ar fi fost mult mai modulat și mai bogat, ar fi avut o viață deplină. Pentru a sesiza importantă enormă acestei specializări și diversificări filosofice a limbajului să aruncăm o scurtă privire la acelasi termen - „judecată” - de data aceasta din perspectiva vocabularului filosofic contemporan englezesc, bine reprezentat printr-o clasa de termeni care desemnează diferitele semnificații ale acestui concept în cauză: „proposition”, „sentence”, „statement”, „utterance”, „judgement”. Toți acești termeni sunt legați de conceptul de judecată, dar
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
termen - „judecată” - de data aceasta din perspectiva vocabularului filosofic contemporan englezesc, bine reprezentat printr-o clasa de termeni care desemnează diferitele semnificații ale acestui concept în cauză: „proposition”, „sentence”, „statement”, „utterance”, „judgement”. Toți acești termeni sunt legați de conceptul de judecată, dar între ei apar, din rațiuni filosofice clare și bine argumentate, diferențe subtile, dar care nu sunt mai puțin reale. Este o șansă pentru limba filosofica exprimată în engleză să aibă această bogăție terminologica. Această denotă și o cultivare sistematică
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]