1,051 matches
-
e liniște. ― Uite aici bani, ca să-mi faci rost de niște așternuturi domnești, că îi mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine? ― Să mi le trimiți prin fecior. ― N-avea nici o grijă. Poftă bună! ― Mulțumesc, jupâne - a răspuns lotrul doar din gură, fiindcă ochii urmăreau plutirea cu unduirile șoldurilor și zvâcnetul sânilor sub iia hangiței. Simțea că îi arde toată ființa... În sfârșit, a ajuns în fața lui: ― Uite, ți-am adus ce știu că îți place
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu mă lasă doftorii. ― Atunci dă ne și dumneata ce crezi că ai mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unul care are vie... Îi din tescovină. Eu știu dacă v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a răspuns Todiriță. Până ce clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a goli cinzeaca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
granița dinspre unguri. Dare-ar Dumnezău să se găsească și pe acolo oameni cu suflet bun. Da’ la ce oră aveți trenul? Că, dacă nu aveți timp, pun rachiul într-o sticlă... ― Ar mai fi și n-ar fi timp, jupâne. Trenul îi la ora unu și un sfert - a dat răspuns Dumitru. ― Apoi, gara îi colea la doi pași. Ia să vă aduc eu băutura, că vorba multă îi sărăcie curată. În timp ce spunea aceste vorbe, a umplut câte o cinzeacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns Todiriță, cu gândul plecat spre concentrarea din care abia s-au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de radio, închizându-l... ― Da’ pe cine asculți matale, domnule Aizic? Pe cei de la Viena sau pe ai noștri de la București? - a întrebat Dumitru nedumerit. ― De unde veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă, jupâne. Adevărul e că am venit să facem ceva târguieli - a răspuns Todiriță. ― Ei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă, jupâne. Adevărul e că am venit să facem ceva târguieli - a răspuns Todiriță. ― Ei! Asta deja îi altceva. Cât despre ce ascultam eu... Îi o treabă tare grea pentru țara aiasta. După ce în iunie rușii o venit peste noi... ― Asta o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la casă pustie, aș aduce eu ceva, da’ nu știu dacă v-a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți să aduci și copite de cal
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceva, da’ nu știu dacă v-a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți să aduci și copite de cal, că le primim - a răspuns Todiriță. ― Da’ ce gândeai să ne dai, jupâne? - a întrebat Dumitru. ― Eiii... Niște pastramă de oaie... ― Păi, asta ar cam semăna cu întrebarea ceea: „Calule, mănânci ovăz?” ― Și calul ce a răspuns? - a întrebat Todiriță. ― A nechezat și a bătut din copită... Parcă-l aud nechezând și îl
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
meu, care ne așteaptă afară cu buza umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai mai face o pomană ca mai înainte, n-ar fi rău. ― Chiar deloc, jupâne - a întărit Dumitru spusa lui Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca că am adus ce ați dorit dumneavoastră. Să cinstiți în pace. ― Îți mulțumim, jupâne. Parcă ne am mai prins și noi oleacă sufletul - a vorbit Dumitru. ― Dacă îți mai vrea ceva, eu îs pe aproape. ― Te-om chema noi dacă a fi nevoie. Mai degrabă dacă vărul ista al meu a mai desface baierele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia acolo vreo doi gologani și în rest?... Vorbe. ― Și vorbele sunt bune, jupâne. Uite, eu. Eu n-aș putea sta ca huhurezu’ în vârf de copac, fără să aud altă pasăre cântând - a intrat Dumitru în jocul spuselor lui Aizic. Todiriță, ca și cum n-ar fi auzit vorbele celor doi, s-a ridicat. Privirea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna în palmă de pe colțul mesei. ― Bună socoteala, jupâne? - a întrebat Dumitru, în timp ce își potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
piața cetății. Când ajunse el, vânzarea era în toi. Se opri dinaintea unui negustor de pește, alese din ochi un crap mare cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de proaspăt ce era, și spuse: ― Fă bine, te rog, jupîne, și pune la cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales ce crap alesese, se grăbi să-l servească și-ndată apucă frumos coșcogea crapul de urechi și-l aruncă în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spus? se prefăcu că se miră pungașul. Așa ceva nu s-a mai pomenit! Dar unde ne găsim, de îndrăznești să ceri 25 de lei p-un kil de untdelemn, care nu este nici măcar de măsline! Te cam întreci cu gluma, jupîne.... și astfel de fapte la mine nu se prind... Nu pot să-ți dau mai mult de 20 de lei! ― Atâta mă costă pe mine! răspunse băcanul supărat. Și, dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu iei; îl
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din mijlocul târgului, unde se perindau tot felul de mușterii, de nu le puteai ține rostul. Trecu pe acolo și, oprindu-se, intră în vorbă cu brutarul, spunîndu-i: ― Jupîne dragă, nu știu dacă-ți mai amintești de mine: acum câteva zile am cumpărat de la dumneata patru pâini și ți-am rămas cinci bani dator, că n-am avut la mine cât mi-a trebuit. Iată, am venit să-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de azi. Pungașii aveau acum tot ce le trebuia pentru a-și pregăti un prânz bun: pește, untdelemn și jimble. Luară deci bunătățile și le duseră unui hangiu vestit pentru vinul bun care-i zăcea de ani în pivnițe: ― Uite, jupân Cutare, îi spuseră ei, am fost prin piață și am cumpărat toate câte le vezi pentru o masă, pe care te rugăm să ne-o pregătești dumneata, până mai colindăm prin târg, după alte cumpărături. La vremea prânzului vom fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cine ai să pui mâna, ăla va trebui să plătească pentru toată lumea! Ce zici? ― Nici că se poate mai bun lucru! răspunse tejghetarul. Un fel de "baba-oarba" din copilărie! Hai, puneți-mi legătura mai repede, că m-o fi așteptând jupânul cu banii! Pungașii scoaseră o basma groasă de in și-l legară pe tejghetar la ochi, de nu putea să zărească o rază de lumină. Apoi, începură să facă tărăboi și, deschizând ușa odăiței binișor, se strecurară unul câte unul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]