24,565 matches
-
în jurul unei osii nevăzute. Le însoțești, ori tu ești însoțitul țesut în raze, strecurat prin dese frunzișuri de răchiți, de plopi, de sălcii, când se arată în lumină blândă făptura toamnei pe otăvi cosite. E-atâta pace și odihnă-n jururi că nici nu știu ce-ar mai putea să vină mai pe măsura așteptării tale. Acum să bată bruma! Poate-i timpul! unei veri bogate, și-i timpul să auzi bătăi de clopot, cum trec profeții unul câte unul, lăsând
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
vechiul nume galic al orașului Edinburgh ) au acostat la țărmul insulei în 1848. O cultură foarte tînără, așadar, din perspectiva albilor, a europenilor. Dar și dacă vrem să fim corecți politic constatarea rămîne adevărată: doar cu cîteva secole înainte, în jur de anul 1000 d. Ch., polinezieni îndrăzneți au ajuns, în canoele lor mari, la insula nordică precum și la cea sudică și le-au luat în stăpînire. Înainte nu existau în Noua Zeelandă nici oameni și nici alte mamifere (cu excepția a două
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
cea bună de a cizela forma până la picioarele metrice perfecte. Ineditul formulei dar și profunzimea meditațiilor se cuprind perfect în simplitatea calmă, matură și frumos alcătuită estetic: " Și ce o se se-ntâmple cu mine, o, Doamne, când totul / din jur va-nflori în această lumină a mea, de șaizeci de ani, cu gânduri tot copilăroase? Un tunet stârnește în peștera morții oricare înflorire. Poemul... De ce? Ca și / astfel să știm cum frigul devine durată? Și-n timp ce pământul se
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
să respire același aer cu mediocritățile deghizate în repere artistice. Bunul lui simț țărănesc, de neîmpăcat cu lipsa de măsură și de cuviință, îi dictează atunci să se tragă deoparte și să contemple, ușor amuzat și mult îndurerat, mascarada din jur. Probabil că asta explică de ce, respectat de nevoie ca artist, Dionisie Vitcu nu e iubit nici de colegii de profesiune, nici de funcționarii culturali, care și-au dat mâna ca să-l lovească exact acolo unde îl doare cel mai tare
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
-l ajută să-și ducă danțul vocal până la capăt. În acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat de vârstă mijlocie, mai puțin cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe care îl horește în forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
scriind nu se mai umple nu înțeleg nu îmi place laptele și asta nu înseamnă că el nu e bun nu îmi plac garoafele și asta nu înseamnă că ele nu sunt frumoase adesea nu înțeleg ce se spune în jur și asta nu înseamnă că eu sunt altfel laptele e bun garoafele sunt frumoase eu nu sunt altfel dar de ce îmi oferiți lapte mereu cultivați numai garoafe spuneți doar lucruri pe care nu le înțeleg happy anniversary astăzi în zori
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
a refuza compromisul, scalda în apele măloase ale vieții, și care se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor și a speranțelor nobile și deșarte. Iar revelarea coșmarului vesel al cotidianului, a grotescului, a mizeriei existențiale, a urâtului grohăitor din jur (ca metonimii ale unei disperări copleșitoare) devine calea piezișe a autoflagelării. Sunt izbitoare în poezia Marianei Marin acel soi de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare, care sfârșesc prin
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Luca, rămasă îngropată în câteva dintre ziarele din deceniul al patrulea al secolului XX. Poetul, care avea să devină unul dintre fruntașii suprarealismului românesc postbelic, își formase condeiul la revista de avangardă "Alge", scoasă de un grup de tineri în jur de șaptesprezece-optsprezece ani în 1930, reluată, tot efemer, în 1933, sub conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre un fel de model către abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Luca, rămasă îngropată în câteva dintre ziarele din deceniul al patrulea al secolului XX. Poetul, care avea să devină unul dintre fruntașii suprarealismului românesc postbelic, își formase condeiul la revista de avangardă "Alge", scoasă de un grup de tineri în jur de șaptesprezece-optsprezece ani în 1930, reluată, tot efemer, în 1933, sub conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre un fel de model către abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mult zgomot" decît aiurea. Partea centrală se întinde "din toate patru colțurile Bucureștilor: mai de la Delea Veche și Popa Nan pînă la Grădina cu cai și Sfântul Elefterie, din Dealul Spirii și din Izvor pînă-n Precupeții Noi și Tirchilești". In jurul centrului se grupează "mahalaua Mihai-Vodă... mahalaua Negustorilor... mahalaua Oțetarii", în sud "mahalaua Dobroteasa... domeniul Cocioc" iar în nord "Bucureștii noi... Hierăstrăul vechi". Ele erau legate sau despărțite de "Podul Gârlii... Podul Mogoșoaii / Calea Victoriei" (tăiată recent de "Cheiul Dâmboviței")... apoi "Podul
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți sfâșierea' . O cale Mergeam printre coloanele de arbori, Sub bolta roșie a amiezii, Coroanele ardeau ca în vitralii. Părea că eram singur dar crescuse În jur o flacără de chipuri, Și deslușeam sub pași o broderie Ce-nlănțuise mii de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
din lumina ce te-a ucis? Să fi ieșit doar un abur fierbinte numai o clipă? Împrăștiat acum, îl caut în roua tîrzie, pe frunze sub pini -sînt ele oare ceva mai sîngerii? Mi se pare? Îl simt totuși în jur, bietul de mine, îți respir, poate, chiar sufletul. Rău am ajuns. E, nu-i așa, nevoie, Mereu de aer. Altminteri, etruscii erau aproape, pe-aici, în vecini, te-așteptau de foarte de mult, cu quadrigele lor de lut, cu fibule
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu ești prea sigură are tăișul de-otel Și în jur da navală închipuirea cu tineri canini și fără memorie mult mai săracă decât viața ta Nu-i știi pe cei dinainte decât după nume, spini reci pe bătrâni trandafiri la zidul iertării sau al dojenii trecut și prezent o singură
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
Capul de zimbru care începea seria surprinzătoarelor sale povestiri, încheiată la 28 iulie 1958 cu Pescarul Amin pe care ne-a citit-o în casa mea părintească, unde ne mutasem, după ce am fost nevoiți să părăsim casa Pillat. Toți din jur ascultam cu sufletul la gură vocea sa acidă, nuanțată, supravegheată până la șoaptă cu care povestea întâmplări fantastice, clocotitoare de vitalitate, forțe primare și mister pe care le năștea realitatea însăși, străbătute de nădejdea de sfințenie a ființei sale. Treceau iernile
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Emil Brumaru Să poți scrie! Indiferent de grozăviile dezlănțuite în jur.Să-ți iei pixul, foaia liniată (da, liniată, ca să nu fii pocnit în moalele creierilor de "spaima albă" a filei; șmecheria-i cu folos, o recomand), ceașca de teracotă plină cu cafea. Și să-i înșiri verzi și uscate unui
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
Simona Tache Deși pare ficțiune, această poveste este adevărată, reală și autentică: 31 decembrie 2008. Seara, în jur de ora 19. Amica mea, A., se urcă în mașină și pleacă spre Carrefour să-și facă niște cumpărături. Pe drum, asistă la accidentarea gravă a unui cățel de către un coleg de trafic. Coboară, adună victima de pe carosabil și fuge
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
secunde bune de gândire): Mmm, ba da. După moarte se relaxează sfincterele și, într-adevăr, există acest risc. Nu-i nici o problemă, vi-l punem și într-o pungă. I-l pun și într-o pungă. A. plătește eutanasierea (în jur de 200 RON) și mai cumpără și niște mâncare pentru cei doi câini vii pe care-i are acasă. Dă să plece, dar se întoarce din drum: A.: Și... eu, acuma, ce-ar trebui să... fac cu el? Doctorița: Păi
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
de-o aripă și ne-a trântit la masă. Un ospătar expeditiv și necomunicativ (varianta mai tânără a bunicului care ne-a întâmpinat) ne-a preluat comanda, după care ne-am pus, cuminți, pe studiat locul și urmărit spectacolul din jur. Cuminți, pentru că așa era toată lumea. Înghesuiți la mese, clienții nu prea se dădeau în stambă. Vorbeau puțin și încet. Se concentrau pe mâncat. Era o atmosferă de genul “Ai venit, mănânci repede în liniște și pleci, nu te lălăi la
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
de odihnă, să avem curaj și încredere, dar să avem, în același timp, răbdare și-nțelegere. Să ne citim cu bine și-n continuare și să ne placă, să ne amuzăm și să ne păstrăm privirea detașată asupra lumii din jur. Vă pup, la mulți ani încă o dată! Acuma, ziceți și voi!
Loc pentru dat cu urările by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21293_a_22618]
-
se termină cu ei, că sunt cei mai competenți, cei mai deștepți, cei mai tari exponenți ai rasei umane ever. Sau măcar ai meseriei pe care-o au. Și nu ezită să le comunice asta, cu maximă mârlănie, celor din jur. Nici să se descheie la pantaloni și să facă pipi pe oameni care-s cam cu 100 de clase peste ei nu ezită. Iar faptul că ăia, civilizați fiind, nu le răspund cu aceeași monedă, îi încurajează și mai tare
Despre suferinzii de cultul propriei personalităţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21292_a_22617]
-
Dragoș Bucurenci Am lansat site-ul Khastalia, compania în cadrul căreia voi oferi consultanță în comunicare, programe de training și executive coaching pentru lideri care vor să se înțeleagă mai bine pe sine și să-i inspire pe cei din jur. Primul program de training este atelierul de vorbire în public “Vorba bună”: Cu siguranta ți s-a întâmplat nu doar o dată să te plictisești îngrozitor în timpul prezentării făcute de un vorbitor neinspirat sau să suferi în tăcere în fața unui interlocutor
Vorba bună. Atelier de vorbire în public by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82380_a_83705]
-
să fie vulnerabili sunt cei care se bucură cel mai puțin de oamenii din jurul lor. Încrederea suscita la rândul ei încredere și, în cele din urmă, duce la înțelegere, acceptare și dragoste. Cei care se bucură de dragostea celor din jur au învățat că, pentru a-ți putea iubi aproapele, trebuie mai întâi să ai încredere în el. Brené Brown este profesoară la Universitatea din Houston și a studiat mai bine de un deceniu vulnerabilitatea, rușinea, curajul și încrederea în sine
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
private. I-am urmat și eu, atunci când am simțit că o noapte albă e suficientă pentru o singură vacanță sau, mai bine zis, cănd n-am mai simțit nevoia să petrec în fiecare noapte până la răsărit, doar pentru că toată lumea din jur pare să facă asta. Îmi place și acum să dau măcar o dată pe an o tură prin Vama, dar mai mult în timpul săptămânii, când e mai liniște. Îmi place și agitația de noapte, dar după ce fac o dată turul barurilor parcă
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
Dragoș Bucurenci Atunci cand puține lucruri mai pot fi spuse, cănd efortului de a trăi firesc viața i se împotrivește suferință, există încă speranța. Însă speranța bolnavilor diagnosticați cu boli incurabile depinde în mare măsură de cei din jur, de ajutorul și de dăruirea lor pentru viețile semenilor lor mai puțin norocoși decât ei. Hospice Casă Speranței se numără printre acele inițiative vitale pentru speranțele celor care nădăjduiesc o viață mai bună. Echipa HOSPICE asigură servicii gratuite pentru pacienții
Dă șanse speranței cu Hospice Casa Speranței în București! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82401_a_83726]