66,303 matches
-
lucru bun pentru studenții de la filologie. Aceștia au ocazia să citească o pertinentă analiză a unui text mult clamat de către feministele din toate timpurile, e vorba de A Vindication of the Rights of Women de Mary Woolstonecraft, alături de autoarele de jurnale din secolul optsprezece, un gen de literatură pe care aceleași feministe îl proclamă parte a ceea ce Hélène Cixous numea l'ecriture feminine, cu alte cuvinte un tip de text tipic feminin. Eseurile despre Fielding și teoria romanului precum și cel despre
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
Centrifugarea e astfel mai dramatică. Un exponent caracteristic al acestui filon regăsit și recondiționat este Gellu Dorian, ca autor al volumului Un poet la New-York, fruct al mai multor vizite făcute în orașul american între 1998 și 2002. Conspectînd acest jurnal liric, putem schița implicit o diagramă a mentalității poeților noștri care călătoresc în Occident, tot mai numeroși, și care, în pofida normalelor diferențieri dintre ei, au îndeobște în comun trăsăturile asemănătoare ale impactului dintre două lumi, dacă nu adverse, cel puțin
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
forma anticilor, modernii ar fi, cum zic, efeminați. Poate că și sînt. De multă vreme, extragem literatură din feminitatea sufletului nostru, pe care cei vechi o ignorau". Sau cu o aplicație de ordinul poeticii: ""E lung drumul de la epopee la jurnalul intim", spune, cu sentimentul decăderii de la forța epică la expresia efeminată a sentimentului, Cioran (Oeuvres, 1258). (...) Problema nu este de a opune jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
cei vechi o ignorau". Sau cu o aplicație de ordinul poeticii: ""E lung drumul de la epopee la jurnalul intim", spune, cu sentimentul decăderii de la forța epică la expresia efeminată a sentimentului, Cioran (Oeuvres, 1258). (...) Problema nu este de a opune jurnalul "intim" epopeii, ci de a accepta sau nu că darea la iveală a sentimentelor e un fenomen decadent". erindu-se, totuși, de "darea la iveală a sentimentelor", cu excepția celor de dezabuzare, decepție, dezgust (inclusiv, și am putea adăuga, mai ales, dezgust
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
înspăimîntătoare" a unei primitivități simulate. E vorba de un recurs semnificativ la un comportament al civilizațiilor arhaice, antinaturaliste, în spațiul cărora natura apărea substituită de mască și de ritual. Eseistul nostru se arată conștient de reversibilitatea înspre Răul primar a jurnalului în genere (și a jurnalului propriu, în particular). Abaterea sa de la umanitatea comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi, neapărat, uman. Prin artificiu, răul de fond poate fi înzestrat cu disimulare. Poate fi rafinat
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
E vorba de un recurs semnificativ la un comportament al civilizațiilor arhaice, antinaturaliste, în spațiul cărora natura apărea substituită de mască și de ritual. Eseistul nostru se arată conștient de reversibilitatea înspre Răul primar a jurnalului în genere (și a jurnalului propriu, în particular). Abaterea sa de la umanitatea comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi, neapărat, uman. Prin artificiu, răul de fond poate fi înzestrat cu disimulare. Poate fi rafinat. Instinctiv la origine, individul devine
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi, neapărat, uman. Prin artificiu, răul de fond poate fi înzestrat cu disimulare. Poate fi rafinat. Instinctiv la origine, individul devine pervers. E și aceasta o resursă a jurnalului literar". Arta s-ar cuveni a fi dură, lipsită de artificiul caritabil al speranței, floare amorală a absurdului ce nu mai poate iluziona: "Slăbiciunea lui Camus constă în "generozitatea" lui. Ca toți modernii, el simte răul dar se silește să
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
o fatalitate, descendenta curbă existențială. E drama suplimentară a șoaptei care nu poate fi tunet, nu mai puțin profundă, nu mai puțin umană decît cea spectaculoasă prin dezlănțuirea stihială a energiei. Livius Ciocârlie - De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, jurnal, Ed. Polirom, 2001, 228 pag., f.p.
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Și poți auzi dintr-astea la nesfîrșit în orice discuție cu scriitori sau critici. Și apoi s-au luat de el oameni "respectabili" - cum ar fi Cristian Tudor Popescu, un jurnalist de prestigiu care s-a arătat foarte nemulțumit de Jurnal. Și dacă tot "s-a dat liber la înjurături" au început să fie deconstruite rînd pe rînd toate operele. Să se găsească hibele unor opere trecute pe care mai toată lumea le-a primit cu entuziasm la vremea lor (și nu
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
timp de cîteva decenii, marginalizata, Alice Voinescu a intrat din nou în atenția lumii culturale (pe care, de altfel, n-ar fi trebuit s-o părăsească niciodată) în deceniile 8-9 și, definitiv, în 1997, odată cu apariția extraordinarului document care este Jurnalul sau (precedat de o altă carte minunată, Scrisori către fiul și fiica mea - 1994). în 2001, Editura Albatros a publicat și o a doua colecție de scrisori, datînd din perioada domiciliului forțat, fermecătoare, arătînd o Alice Voinescu cocheta încă, puternică
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
respectate normele ortografice în vigoare, corectînd tacit formele folosite de autoare conforme celor uzitate la începutul veacului 20" (ceea ce nu împiedică apariția unor formulări că "Fosta o simplă coincidență?"). Pe de altă parte, textul scrisorilor este, ca și cel al jurnalului, împînzit de expresii în franceză, germană sau engleză, a căror traducere e dată fie în josul paginii, fie în notele finale - și de mult prea multe ori e dată după ureche: "îl n'y a que le provisoire qui dure" e
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
Gheorghe Grigurcu Prea adesea în fața unui jurnal literar sîntem înclinați a ne pune întrebarea în ce măsură acesta aparține... literaturii. O comoditate (stricturare!) a gîndirii ne împinge la o suspiciune aidoma celei ce limitează activitatea unui autor la un singur gen, gata a sfida evidențele tot mai plurimorfe ale
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
a ne pune întrebarea în ce măsură acesta aparține... literaturii. O comoditate (stricturare!) a gîndirii ne împinge la o suspiciune aidoma celei ce limitează activitatea unui autor la un singur gen, gata a sfida evidențele tot mai plurimorfe ale literelor actuale, cu toate că jurnalul are o vechime (literară!) respectabilă. I se dibuie originile în literaturile franceză și engleză ale veacului al XV-lea, iar după unii exegeți mai iscoditori chiar în antichitatea ce-a produs operele unor Seneca, Marc Aureliu, Epictet. Să luăm lucrurile
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
vechime (literară!) respectabilă. I se dibuie originile în literaturile franceză și engleză ale veacului al XV-lea, iar după unii exegeți mai iscoditori chiar în antichitatea ce-a produs operele unor Seneca, Marc Aureliu, Epictet. Să luăm lucrurile așa cum sînt. Jurnalul reprezintă o excelentă rampă de lansare pentru mărturiile autorului său nu doar asupra sa însuși, ci și asupra lumii înconjurătoare, la o intersecție a lirismului cu epicul, îndrituind opinia numai aparent temerară a unui Eugène Ionesco, care îl consideră un
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
intersecție a lirismului cu epicul, îndrituind opinia numai aparent temerară a unui Eugène Ionesco, care îl consideră un "arhigen", un embrion adică, din care derivă toate celelalte forme literare. În maniera-i speculativă cu bătaie poetică, Roland Barthes înfățișează "literalitatea" jurnalului (id est caracterul său de "operă de artă"), în următoarele patru atribute: poetic, cel care oglindește stilul (ideolectul) autorului, istoric, cel care livrează informația istorică sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care produce
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
oglindește stilul (ideolectul) autorului, istoric, cel care livrează informația istorică sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care produce fraze frumoase... Dar același R. Barthes nu ezită a decreta "prostia egotistă" a autorilor de jurnal. Citînd această bosumflată reacție a foarte mobilului eseist, Livius Ciocârlie îi dă o ripostă de bun simț (adorm și spiritele eminente!): E o... prostie Amiel, Tolstoi, Jules Renard, Kafka, Thomas Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath, Michel Leiris, Radu
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath, Michel Leiris, Radu Petrescu, Mihail Sebastian. Sînt numai cîteva nume și fac, împreună, cam mult. Prostia egotistă n-o contest, numai că ea îl condiționează pe orice scriitor, nu numai pe autorul de jurnal. Ba chiar: fără un anumit grad de prostie, n-ai muta nici un obiect din loc". Scrutînd atent lucrurile, ne dăm seama că așa e! Dar cea mai convingătoare replică pe care dl Ciocârlie o dă preopinentului galic este însăși scrierea
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai spinoasă e aceea că jurnalul duce la paroxism problema oricărei literaturi: a ști dacă ce scrii merită să fie scris. În perspectiva ei, se relativizează totul. De la o înălțime cosmico-temporală, a vremii cînd pămîntul va fi un astru mort, nici Shakespeare n-ar fi trebuit
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
de subtilizată încît accede la serenitate. Referitor la o propoziție a lui Didier Anzieu: "te cunoști așa cum ai vrea să fii pentru a compensa realitatea", Livius Ciocârlie se pronunță atît de caracteristic: "Adevărat și neadevărat". De ce? "Prea puțini autori de jurnal se înfrumusețează. De obicei, se ponegresc. În schimb, trista realitate este că sîntem, cu excepții (paranoicii, ca să fiu mai clar), informi. E ceea ce nu suportăm. Compensația e în formă. Scriind, dacă ai un proiect ascuns (ascuns, măcar în parte, chiar
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
dezirabil (chiar dacă paradoxal prin "ponegrire"), nu te idealizezi într-un anume grad? E foarte adevărat că nu poți crea un altul în locul tău. Lucrezi cu materialul clientului-meșteșugar, care, irevocabil, ești tu însuți: Nu poți să-ți schimbi natura: dîndu-ți în jurnal un profil începi să semeni cu el, dar numai dacă pornește de la un adevăr interior". Indecis cu o sumbră candoare care seamănă cu vinovăția, Livius Ciocârlie îngrămădește în calea d-sale scriptică dificultăți peste dificultăți. D-sa face parte din
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
a examenului ce se vrea obiectiv, a raționalizării "neutre" (și, evident, sancționării de rigoare) aplicate stărilor tulburi (de regulă nu și tulburătoare, întrucît aducerea lor la nivelul explicației le reduce tensiunea originară, demonia din care presupunem că purced): "Autorul de jurnal nu poate să comită greșeală mai gravă decît aceea de a se arăta așa cum ar vrea să fie văzut. Greșeala nu e ușor de evitat, fiindcă dacă își dezvăluie slăbiciunile autorul de jurnal este crezut pe cuvînt". Sau: Ce spun
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
din care presupunem că purced): "Autorul de jurnal nu poate să comită greșeală mai gravă decît aceea de a se arăta așa cum ar vrea să fie văzut. Greșeala nu e ușor de evitat, fiindcă dacă își dezvăluie slăbiciunile autorul de jurnal este crezut pe cuvînt". Sau: Ce spun, în parte nu este adevărat. Adevărul poate fi și o tehnică de mascare". Sau: " În științele omului nu există adevăr obiectiv și cu atît mai puțin în gîndirea unui literat. Nu pot să
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
decît în interferența dintre ceea ce gîndesc și adevăr". Sau: "Trebuie să suprapui barem cinci, șase imagini produse de autobiografi ca să poți presupune că ai aflat ceva despre cum a fost un om". Sau: " Adevărul nu-l poate spune autorul de jurnal decît despre sine (și pe acela mai mult fără să vrea)". Sînt, după cum vedem, însemnări ce trădează o rea conștiință ce se reduce (dar se și potențează!) prin luciditate și formulare. O formulare piezișă, ambiguă, în care devine lizibilă nu
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive. Individul devine om în măsura în care lucrează asupra lor. Prin artificiu - specificul care-l
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu insistență postura defectuoasă, dezarmată. Își atribuie, cu demoniacă voluptate, fel de fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare ce se extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie tare ce a dat un Saint-Simon (ca precursor), un Chateaubriand, un Goethe, un Céline, un Henry
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]