1,011 matches
-
în Rusia, unde, autorul primei povestiri, scrisă în 1486, ar fi Fedor Kuricyn, ambasadorul țarului Ivan II la Buda între 1482 și 1483, consilierul său în politică externă. Imaginea care se desprinde din acest text este aceea a unui prinț justițiar, apărător al egalității tuturor prinților, autoritar și crud în fața celor mari și a privilegiaților, preocupat să-și asigure un statut de monarh absolut, care se poate lipsi de ajutorul Bisericii. Autoritatea este impusă chiar cu prețul unor mijloace sîngeroase. Acest
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi garantarea libertății de cult a ortodocșilor prin articolul 60 din 1791. Anul 1792 marchează o întrerupere în lupta pentru iluminism și un timp de restaurație crispată împotriva influențelor revoluției. Românii se angajaseră în războiul social și căutaseră o figură justițiară a împăratului, un loc luminat al Imperiului. În Moldova, visul unui imperiu se deschide spre Rusia, iar în Țara Românească ca și în Moldova, orientarea este spre nostalgiile Bizanțului, în vederea desprinderii de greutățile suzeranității otomane. La acest sfîrșit de secol
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
luptei dusă pentru dreptate socială, adică pentru apariția drepturilor de care sînt privați șerbii. Țăranii așteaptă această eliberare de la împărat, de la bunul împărat. Ei merg în întîmpinarea lui Avram lancu, care reprezintă, în același timp, figura prințului luminat și a justițiarului înconjurat de partizanii săi. Lupta lui lancu din Munții Apuseni, care se înscrie în tradiția deschisă de răscoala lui Horea, este aureolată de prestigiul pe care îl conferă în ochii țăranilor revolta împotriva privilegiilor nobiliare. El se bate pentru o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
problemele lor personale. Desfigurat în urma unei răni la față, Comșa înțelege violența afirmațiilor revoluționare a camarazilor săi, vechi combatanți care se cred înșelați de ordinea burgheză restaurată în 1919, însă nu poate să fie de acord cu hotărîrea lor de justițiari învinși. Luciditatea îl conduce pe erou la sinucidere. Din romanele lui Rebreanu și Petrescu se desprinde imaginea, care se va impune, a unui contrast dezarticulat între front și momentele de lux și de plăcere petrecute la București, la cafeneaua Capșa
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de tip sovietic, mai ortodoxă și mai autoreprimantă decît ortodoxia stalinistă, extrem de destabilizată încă din 1953 în Uniunea Sovietică. Elitele conducătoare românești își păstrau credința față de angajamentele lor din timpul războiului, dublată de mentalitatea de parveniți privilegiați care se autoproclamă justițiari. Aceste elite se instalează în mentalitatea confortabilă de foști combatanți. La începuturile sale, războiul rece îi consacră pentru continuarea luptei. Sovietizarea instalează un decor rusificat: difuzare de carte rusească, institut de studii româno-sovietic fondat în 1947, muzeu româno-sovietic creat în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu este deloc rezultatul unei liberalizări: ea este condusă de oameni de nădejde care găsesc în contactele internaționale ocazia de a se măsura. Domină conștiința nivelului și autosatisfacția cînd acest nivel este predominant. Cum să existe îndoială cînd există amintirea justițiarilor onești, un prezent al organizatorilor puternici și bogați, siguranța unui viitor prin stăpînirea sensului istoriei? Cum să existe îndoială din moment ce critica este interzisă și, dacă critica sau respingerea încearcă să se manifeste, nu vine decît de la dușmanii care trebuie eliminați
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a putut permite să amnistieze în 1963 și 1964. Pe de altă parte, Ceaușescu are inteligența, girînd continuitatea esențială a programului revoluționar, de a prezenta o ruptură cu era Gheorghiu-Dej: cu prilejul Plenarei Partidului din 1968, el trece drept un justițiar, reabilitîndu-1 pe Pătrășcanu, pe care Dej l-a condamnat și asasinat. Gestul este abil: nu este reabilitat un opozant, ci un adevărat comunist de început. Pe de o parte, se vede cruzimea lui Dej, pe de alta, capacitatea lui Ceaușescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
alegerilor din noiembrie? Poate nu chiar aceeași, poate nu în măsura în care el se adresa unor figuri sinistre, protejate de vechiul regim, dar nimic din încărcătura lui tragic-istorică nu și-a pierdut legitimitatea. Să rămînă doar ca un aprig memento? Să devină justițiar? Amîndouă ipostazele sînt justificate. În ce proporție? Numai realizatoarea serialului și cei ce vor să instaureze odată pentru totdeauna adevărul în țară o pot decide. Pentru că, sîntem siguri, Lucia Hossu-Longin meditează, în continuare, la destinul operei sale. Mă-ntîlnesc iarăși cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Renoir să condamne literatura, atunci cînd se referea, răutăcios, la cei tineri, care veneau din urmă și ale căror neîmpliniri "ar fi trecut poate neobservate, spre marele lor bine, dacă nu ar fi existat literatura, dușmanul ereditar al picturii". Ton justițiar care, adesea, amuzat-ritos, îmi servește și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumii (Schiller), o „învestitură” - spune Al. Zub - ce obligă istoriografia la maximă exigență sub unghi totodată epistemic și moral. Acest deziderat sentențios este însă atenuat de propria constatare realistă și de propriile scrieri: istoria nu justifică, ci explică. Ea este justițiară doar „în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța intimă a istoriei rezidă în idei, dar istoricul este captivul triunghiului Ethos-Logos-Pathos, încât „biruința gândului în istoriografie trebuie să însemne o extindere continuă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
student autentic, iar viitorul lui nu este deloc de invidiat. Un grup de pelerini sunt în trecere și toți li se alătură în rugăciunea pe care aceștia o ridică la Cer. Carlo nu se lasă deloc abătut de la obsesia să justițiara. Tulburat de apariția Leonorei pe care a observat-o imediat, fără însă să o recunoască, Carlo încearcă să-l chestioneze pe însoțitorul Leonorei referitor la subiectul care îl obsedează. Trabuco rămâne evaziv și îl interoghează la rândul lui pe Carlo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
picioare cînd am scris piesa... Gh. P. doi: Fiindcă veni vorba, chiar așa, de ce ai scris piesa asta? Ca să ciupești un ban? Gh. P. unu: ...Un pic de glorie, da? Gh. P. doi: Ca s-o faci pe moralistul..., pe justițiarul, da? Autorul: Am scris-o pentru că am crezut că-i bine... Gh. P. unu: Bine pentru cine? Autorul: Bine pentru toți... Gh. P. doi: Bine pe naiba! Că ne-ai zăpăcit creierul... și inima... Crezi că fără tevatura asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Și totuși, astfel de evenimente stârnesc îngrijorare și ridică multe semne de întrebare asupra cauzelor care stau la baza comportamentului violent al copiilor, în special în ceea ce privește actele de omucidere ale acestora de la vârste tot mai mici - „Celebrarea” războinicilor, durilor și justițiarilor: personajele sunt apreciate mai mult pentru duritate decât pentru inteligență, sensibilitate și umor. Asemenea serialelor de acțiune și thrillerelor și desenele animate violente transmit disimulat un mesaj periculos și dezinhibant: violența nu este oribilă și nimeni nu este rănit sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
1997, p. 98) Putem considera că charivari și rough music reprezintă un vocabular simbolic utilizat de o societate pentru a regla raporturile de autoritate și de conduită morală, prin recursul la forme teatralizate precum procesiunile, paradele, prezentarea publică a actului justițiar și a iertării, execuții și pedepse publice, dansul, etalarea unor embleme și efigii. Dar charivari se distinge de asemenea forme ritualice prin caracterul său popular și autonom și prin faptul că inițiativa este luată, de obicei, fără acordul autorităților și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici unitară (ultima categorie introduce un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Suțu, Hangerli, Caragea. Tablouri plastice despre istoria socială și economică a țării completează portretistica. Vremea de acalmie, de bună „rânduială”, cu biruri moderate și trai ieftin, a domniei lui Alexandru Ipsilanti sau ordinea impusă de Nicolae Mavrogheni, vodă cu deprinderi justițiare ce umblă deghizat, în popor, nu durează. Alexandru Moruzi, „maestru” în a strânge banii, înființează un spital la București, speriat de ciumă și cutremur. Calamitățile - ciuma, seceta, lăcustele - se repetă în istorie, și cronicarul, frisonat, le consemnează. Personaj de nuvelă
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
Viața studențească” în 1969, și editorial, cu volumul Foiletoane, în 1979. Deținând rubrica de critică a criticii și mai apoi cronica literară în cadrul „Convorbirilor literare” de-a lungul multor ani, D. s-a impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o intransigență a opiniilor care deseori au șocat. Strânse în trei volume (Foiletoane, 1979-1984), acestea au făcut încă o dată dovada unui critic iconoclast, gata să ia în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Alianțe literare sunt capitale. S-a oprit asupra unor debutanți și scriitori care nu sunt luați totdeauna în seamă de cronicarii literari. Bucuria în fața operei (care este unul dintre semnele sigure ale creației critice) ia uneori, la acest critic sever, justițiar, forme sărbătorești. Iată-l întâmpinând debutul liric al lui Emil Brumaru: „În contrast cu unii, nu puțini, poeți înșurubați în propria lor crispare, din care nu mai pot ieși, Versurile lui Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și capitole din romanul Dinu Milian), prea multe din nuvelele Sofiei Nădejde trimit
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în juru-i, și încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un gest de expurgare a unui subconștient mereu încărcat. Estet al viciului și vicios al artelor, acest juisor cu rafinamente uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea (119). În balada comentată, se pare că rolul de „arbore de judecată” îl joacă paltinul. Caracterul justițiar atribuit acestuia a fost intuit deja de Simeon Florea Marian : „Paltinul [...], fiind un arbore binecuvântat de Dumnezeu, un arbore sfânt, nu suferă nicicând o nelegiuire în fața și sub umbra sa” (4). Ca argument pentru afirmația sa, Marian consem- nează o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în această privință. El ar distruge numai recoltele acelor oameni care nu-l miluiesc cum se cuvine sau care încalcă alte norme ale colectivității. „Cei care nu respectă normele etice ale satului sunt apoi pedepsiți, prin declanșarea furtunii de către șolomonarul justițiar” (4, p. 135). Din aceleași motive a luat naștere un fenomen similar în ceea ce-l privește pe Sf. Ilie. Acesta îl fulgeră de regulă numai pe diavol (o adversitate analoagă celei dintre solomonar și balaur), dar când fulgerul mai cade
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca de pe un piedestal al istoriei, într-un stil de o forță implacabilă izvorâtă din amara solitudine a ostracizatului, e pur și simplu una dintre rarele capodopere ale literaturii noastre în genul memorialistic. E o carte vindicativă, dar mai ales justițiară; e plină de pasiune, dar mai ales de patos, de un patos grav, apelând la posteritate. Ea e, desigur, o fracțiune de autobiografie, dar e dincolo de asta un memoriu asupra unei fracțiuni de istorie contemporană. Termenul de „memorii” nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fel de geniu, în tot cazul un mare spirit care și-a dominat epoca prin forța extraordinară a ironiei, prin stilul strâns, ascuțit și clar, prin virulența opoziției contra autorității dogmatice, prin mobilitatea și prolificitatea intelectuală și prin intratabila conștiință justițiară. Dar a fost pe lângă acestea și un poligraf neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]