1,012 matches
-
păsării vine numai odată cu ajun¬gerea eroului în spațiul căutat, „maurul” poate să plece de pe scena rituală și dispariția lui este îngrijită de fecior după datină. Un basm din Vizureni, Galați, dă spiritului cabalin rolul punitiv, amintind de ipostaza lui justițiară, asociată forțelor sepulcrale: „Strigi păsăr’le, nici păsăr’le n-o știut. Un ciocârlan nu vine. Vini ciocârlanu ceala șchiop. - Da’ di ci-ai vinit așa târzâu, vii șchiop? ’Ci: - Am fost acolo la boieri, la Curtea di Argeș, m-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a luat inițiativa cu Gh. Tătărescu și cu I. Nistor de a i se ridica un monument lui Ion I. C. Brătianu, încredințând lucrarea sculptorului Ivan Méstrović72. În concepția sa, omagierea personalităților pozitive și a faptelor acestora constructive reprezentau un act justițiar și de educație. În legătură cu grija și considerația sa pentru monumentele istorice, se poate evidenția și în cadrul acestui mandat, printr-un exemplu: vizita sa la Târgoviște, unde Lapedatu a cerut ca monumentele orașului să fie restaurate și mai bine îngrijite. De
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
bună măsură se evită prețiozitățile, dar scenele declamative, în continuare prezente, scad valoarea textului. Când renunță la retorica patriotică, cei doi autori aduc pe scenă piese reușite. Zavistie, dramă în patru acte, reprezentată în 1901-1902, constituie o variantă a mitului justițiar țărănesc, ilustrat, la alt nivel, de Năpasta lui I.L. Caragiale. Zavistie apare în volumul Două drame țărănești (1903), alături de drama în trei acte Ucigă-l crucea, produs al aceleiași colaborări. Accentele sociale capătă întindere aici: sătenii bogați și-au însușit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
detașare, umor și uriașă vivacitate intelectuală, fapt ce ne permitea nouă, ascultătorilor săi, să ne „apropiem” și să înțelegem cu adevărat, dincolo de „clișeele” și „imprecațiile” pe care le exersau alți deținuți politici incapabili să-și depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică, părăsiți nu numai de lumea „din afară”, dar și de propria lor organizație - din ’85
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cu istoria lor le dă dreptul de a fi reprezentativi și surse ale istoriei, așa cum ne referim la un Blazac, Victor Hugo sau Rebreanu (vezi Pădurea spânzurațiloră. Dar, încă o dată, ne ridicăm contra „amalgamului” pe care îl comit unii „justițiari literari” ai vremurilor actuale care neagă orice calitate maeștrilor literaturii sub comunism, doar pentru că „au publicat în editurile comuniste” (am auzit acest reproș în emigrația pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plăcere funcționarii etniilor recepte, exact ca pe vremea regimului Unio Trium Nationum. De la constituirea cetei de haiduci a moldoveanului Bujor trec aproape o sută de ani, ca numai după aceea să se ridice din Oprea Cârțișoara un alt nemulțumit. Un justițiar după părerea consătenilor și a prietenilor de prin satele din zonă, un brigand după părerea autorităților vremii, care nu au cunoscut liniștea, până nu l-au știut răpus. Acesta era Andrei Budac, fiul lui Zenovie și al Elisaftei, născut conform
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
disciplinară, economică și apostolică a Operei. Abatele Caronti nu pierde vremea. Își începe mandatul imediat. Luni, pe 4 martie 1935, ține o conferință la San Zeno in Monte și la Nazareth. Explică motivele prezenței sale, care nu sunt cele de justițiar, ci de pacificator pentru binele Institutului. În zilele următoare interoghează separat câțiva religioși. Pe 11 iunie 1935 invită 13 religioși la o reuniune plenară. Începe cu ei un dialog fratern asupra unor puncte pe care le consideră mult mai condamnabile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
construcție statală de tip familial, în care familiile sunt grupate în triburi, iar fiecare trib este condus de un filarh. La rândul lor, filarhii aleg pe viață un ,,principe”, cel care reprezenta autoritatea supremă în stat. Din perspectiva exercitării actului justițiar și a elaborării legilor, statul era coordonat de un sfat al bătrânilor, întreaga populație trebuia să depună muncă fizică pentru asigurarea bunurilor alimentare și materiale, doar filarhii erau îndrituiți să se ocupe de arte și științe. Munca fizică și intelectuală
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și violată în fiecare nou episod, pentru ca el să aibă ce răzbuna. Filmele cu Bronson au fost pe cît de populare, pe atît de (binemeritat) ponegrite pentru viclenia comercială grosolană, moralmente iresponsabilă, cu care speculau fanteziile de victimizare și revanșă justițiară ale publicului urban. Jordan (Mona Lisa, Interviu cu un vampir, Sfîrșitul aventurii) nu e de felul lui nici grosolan, nici deosebit de comercial. E destul de clar (deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze în toate Multiplexurile lumii) că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sînt eseurile radiofonice în care Erica pare să se identifice cu orașul și vorbește despre sentimentul de nesiguranță care a pătruns peste tot. Mai tîrziu, ea își invită ascultătorii să sune în direct și să-și spună părerile despre misteriosul justițiar ; majoritatea îl aprobă din toți rărunchii, excepția notabilă fiind o ascultătoare care observă că aceeași isterie vindicativă a băgat America și în războiul din Irak. Toate astea înseamnă că tragedia suferită de Erica și rătăcirile ei ulterioare, în căutare de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în situația de a alege. Ca să revin la întrebarea mea inițială : poți veni cu un film prin care să-l faci pe spectator să reconsidere serios trăinicia ordinii morale și sociale și, în același timp, să aplaude la vederea unui justițiar îmbrăcat în liliac, care pune piedică unui camion ? Poate că da, dar în acest film, complexitățile morale și extravaganțele de BD nu se îmbină într-un întreg armonios. (Scenele de acțiune rămîn o problemă : uneori nu se înțelege ce anume
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
închipuirilor revoluționare ale lui Diego, dar cum să le iei așa atunci cînd Kusturica îți tot aduce aminte din off, cu vocea lui cea mai venită din suflet, că golul înscris cu mîna de eroul său a fost un act justițiar, că o biată țărișoară ca Argentina (sau Serbia ?) nu-și poate lua revanșa decît prin fotbal (sau prin cinema ?) în fața mai marilor lumii, că, dacă n-ar fi fost fotbalist, Diego ar fi fost revoluționar și că, de fapt, este
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prindă înăuntru. De aia stau mult pe-afară. Dar nu mă deranjează, îmi place la aer. Îl întreb ce are în rucsac. Îmi aruncă o privire complice, parcă ar avea gloanțe de vânzare și eu aș fi clientul potrivit, vreun justițiar care omoară șaizeci de mafioți pe zi. Fii atent. Fii atent. Își dă jos povara și-i deschide fermoarul. (Un rucsac mai de ultimă generație, o sută de compartimente și șapte mii de ascunzători secrete.) Scoate o cutie de chibrituri
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai multă sau mai puțină trecere în trecut, cu funcții sau fără). Aceștia se grupează în jurul PRM-ului condus autoritar de C.V. Tudor. Sunt persoane în vârstă în general care nu promovează o anumită doctrină politică ci doar o «reformă justițiară» într-un spirit de răzbunare și de „dreptate socială”. Toată lumea care are o minimă cultură politică nu se poate lăsa păcălită de liderul acestei formațiuni politice (putându-se anticipa că venirea lui la conducerea țării va însemna o lovitură grea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
haiduciei Motto: „La români, aflatul în treabă e un mod de lucru” Petre Țuțea Mitologia postdecembristă a scos la rampă, alături de alți idoli de cârpă, eroul sărit din podul șurii, cu furca în mână, direct în focul luptei anticomuniste. El, justițiarul opiniei politice sătești, asemenea vechilor haiduci care ne populează istoria, este cel mai drept, cinstit, cutezător, neînfricat, dârz, deștept, talentat, credincios nevoie mare și văr de-al doilea cu Iisus Hristos. Sigur, ameliorarea bolii suitului la cap, s-ar putea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Franță ?” Îl las pe Sarkozy în pace, pentru că mai mult mă interesează soarta șomerului Ticu, că Mircea Dinescu are ce face: va scrie poezie câteodată și va face agricultură la Cetate. De Ticu mă îngrijorez, că, ce se face el, justițiarul, apostolul dreptății, el care ține strâns măturoiul moral, de făcut curățenie în ograda oricui. Păi, don’Ticu, așa cum milioane de oameni lucrează în străinătate, de ce nu ceri lui Bush să-ți dea pe mână dosarele intelectualilor din perioada interbelică și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care se referă la dreptul poporului guvernat de a reacționa și în mod violent la toate greșelile și practicile antipopulare ale guvernului. Acest drept justifică revoluțiile, a justificat Revoluția Franceză dintre anii 1789-1794. Nu totdeauna și peste tot o mișcare justițiară, fie și înarmată, care își asumă rolul de asanare morală a societății, vrea și puterea politică, sigur vrea s-o disciplineze, să-i atragă atenția că votul popular nu-i dă voie să încalce toate normele contractului social și să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-și recupereze banii de unde i-au cheltuit prostește. Analizând, fie și superficial, societatea noastră, așa cum arată acum, n-ar fi de mirare să auzim că s-a construit o grupare înarmată (armele din depozitul de la Ciorogârla nu s-au găsit!), justițiară, care va corecta și va amenda greșelile guvernanților și ale structurilor din subordine. Să nu credeți cumva că o asemenea grupare ar rămâne izolată, fără ajutor, fără bază de masă. Toți neîndreptățiții, toți condamnații pe nedrept, toți marginalizații, toți cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
meu, Mircea Breahnă de la Oțelești, să nu-i lase urme care să-l facă să se jeneze mai târziu. Prin comună mai umbla un felcer, asistent sau cum s-o fi numit, unul Antonescu, care era amarnică la băutură: era justițiarul popular, îndrepta lumea dintr-o seringă, sau cu praf de strănutat! Prin anii 1954-1955, venea prin sat cu treburi de igienă și profilaxie un „felcer” numit Buganu, de la care, noi, elevii clasei a VII-a, am învățat noțiunile de igienă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putere hipertrofiată te îndeamnă. Eram contrar așteptărilor unora imun la asemenea nerozii. Deși pare greu de crezut, teama mea de ridicol era un medicament cât se poate de eficient. Sigur, de un anume tip de ridicol. În plus, spiritul meu justițiar mă îndemna să am alte preocupări. Unele legate de lumea oamenilor, nu de cea a insectelor mele care, în mod natural, își vedeau liniștite de ale lor, ducând o viață politico-economico-cultural-sportivă cât se poate de mulțumitoare pentru nivelul lor. Ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dintre cei mai mari și mai profunzi profesori. Era un spirit viguros și dârz. Deși uneori, chiar În timp ce explica unul dintre dialogurile lui platonice, Își permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Petrilești. Acestor prefaceri ale istoriei, socialismul le va pune capăt și le va face vinovate de închiaburire prin exploatarea țăranului sărac.... I.M. nu uită persecuțiile suferite de părinții săi, alături de alți fruntași ai satului și „amintirile” fac din el un justițiar al vremurilor actuale. Sunt luate în cătare, adesea prin lunetă, tarele văzute și nevăzute ale societății care a urmat comunismului, societate totalitară ce-i supusese părinții la nedreptăți strigătoare. Autorul radiografiază societatea noastră capitalistă cu componentele ei, în care, în loc de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Europa Occidentală, `ncep`nd cu secolul al XVI-lea (vezi Perry Anderson, Lineages of the Absolutist State, Verso, London - New York, 1979, pp. 29-32). `n teoria lui Foucault privind relația dintre cunoaștere și putere, aceasta din urmă este figurată ca puterea justițiară și ea se manifestă `n patru ipostaze diferite: „supliciul” (puterea omnipotentă), „pedeapsa” (puterea omniscientă), „disciplina” (puterea ordonatoare) și „`nchisoarea” (puterea educatoare). Vezi Michel Foucault, A supraveghea și a pedepsi. Nașterea `nchisorii, Editura Humanitas, București, 1997. Este evident că marxismul est-european
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și stihială, mișcată în chip expresionist de mari elanuri și țeluri justițiare și mântuitoare întrucât privește poporul său, Vlad este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis mutandis, el încorporează fervoarea ascensională a eului liric din poeme și este un insuflat de verbul divin. Valorizarea și totodată transcenderea fabulei istorice se regăsesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]