1,513 matches
-
în perspectiva unei lucidități ghidate de conceptul adaptării și corelat unui proces de mișcare a spiritului care împrospătează mereu doctrinele fără a abandona cuceririle trecutului, înnobilând tradiția cu îndrăzneață inițiativă creatoare. Un set de categorii diferit de cele ale tabelei kantiene construiesc o concepție asupra interiorului (asupra personalității) care funcționează după alte legi ale cunoașterii decât cele ale științei consacrate obiectelor lumii și care coboară din înălțimea abstractă a reflexiei logice și transcendentale teoretizată în "Critică" într-un tărâm al cazului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unificare. Este o sinteză care conduce la soluționarea aparentelor incompatibilități. Dacă sinteza cunoașterii obișnuite se comportă după modelul dialectic (menit să depășească înnoitor contradicția și să treacă mai departe), aici este vorba de o sinteză mai apropiată de sugestia inițială kantiană, care se menținea în preajma simplei legături. Aceasta din urmă se comportă la rândul ei sporitor, dar prin inserție, prin supraadăugare, nu prin depășire și prin preluarea a ceea ce este adecvat în condițiile unei selectivități care elimină tot ce este diferență
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Natura umană trebuie onorată prin desăvârșirea potențialităților sale și prin alcătuirea creatoare a unui întreg armonic de însușiri stabile, desprinse dintr-o axiologie a cărei ierarhie este încununată tot de determinări de esență spirituală. Apoi, într-o perspectivă de inspirație kantiană, conștiința și personalitatea sunt temei gnoseologic al activităților din știință și filosofie, oferind calea generală de investigație și secondând procesul desfășurat al acesteia cu patos inventiv și ingeniozitate sintetizatoare. Se tinde programatic spre înălțimi pline de implicații metafizice (pe latura
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să identifice acest sine (sau orice altceva) prin intermediul unor proprietăți ce ar putea să-i fie acestuia atribuite (referință de sine fără identificare)"33. Ea dă glas unei întregi teorii non-atributive a conștiinței de sine, care prevede, pornind de la rădăcina kantiană a unității, o conștiință care nu este cunoaștere de sine, care nu apelează la tehnici judicative pentru a institui un procedeu reflexiv. Dincolo de unilateralitățile unor reprezentanți ai modernității analitice, însă, nu se poate trece cu vederea faptul că legitimitatea laturii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiința de sine ca instanță cumulativă (unificatoare) a tuturor cogitațiilor diverse care angajează egoul în experiența sa spirituală. De aici pornind, aplecarea conștientă asupra sectorului noetic este opera conștiinței reflexive care poate institui o subiectivitate de tip gnoseologic similară noțiunii kantiene, a cărei individuație punctuală o reprezintă fiecare conștiință subiectivă particulară a cercetătorului în știință. Astfel este statuată condiția de posibilitate însăși a cunoașterii și o dată cu ea coborârea noțiunii de "rațiune universală" din determinarea ei abstractă până la o integrare personalistă de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
gnoseologică se întemeiază pe ridicarea universului interior și a demersurilor pe care acesta le conține la un rang de generalitate care capătă semnificație științifică, validând pe realitatea unui drum concret o procedare inductivă care nu este valabilă doar în teoria kantiană. Interioritatea devine rezervor și izvor nesecat de structuri schematice aplicabile cunoașterii, oferind principii și tehnică formală pentru construcțiile teoretice de care uzează conștiința obiectelor lumii și recepționând în manieră critică aportul exterior de informație cuantificabilă în limbaj conceptual. În contact
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pentru a putea conduce demersul interior. În toată complexitatea lor funcțională, tezele teoretice pe care le utilizează reflexia guvernează în fapt mișcarea lăuntrică (și apoi replica ei exterioară). Spiritul regulativ însuși se revendică de la limite prescriptive de tip teoretic-cognitiv. Ideea" kantiană este o "entitate" rațională cu sediul psihologic în conștiința de sine individuală, iar eternitatea sa este o proiecție subiectivă pe ecranul tabloului categorial al obiectivității universaliste. A conduce presupune inițiativa "însuflețită" și fundamentată aptitudinal, în condițiile în care indiferența cadrului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
generală. Această selectivitate va diversifica infinit apoi paleta de versiuni individuale ale aceluiași principiu noetic. Capitolul 10 Constituirea de structuri ca acțiune a conștiinței de sine asupra propriului spațiu lăuntric Sinteza supraîncărcată menționată anterior este practic substitutul reflexiv al operației kantiene, mult mai generale 96, care constituie prototipul tuturor speciilor de inter-legare de la nivelul conștiinței. Reflexivitatea punctează metodologic în manieră caracteristică o procedură de intervenție într-o agregare multi-elementară (felul în care se prezintă și lumea interioară, asemeni celei exterioare). Sinteza
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
manieră caracteristică o procedură de intervenție într-o agregare multi-elementară (felul în care se prezintă și lumea interioară, asemeni celei exterioare). Sinteza reflexivă îmbracă, deci, imaginea particulară a unei metodologii contextuale relative la caracteristicile interiorității, reținând aspecte importante ale modelului kantian în același timp. Ea coboară și mai mult descoperirea lui Kant din atmosfera universal și pur epistemologică ce definește originalitatea reconsiderării sale, conferind conceptului-prototip puterea realității vii, marca funcțională inconfundabilă care face ca unificarea componentelor atomare ale unui fenomen să
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Dicționar de filosofie și logică, ed. Humanitas, București, 2006, p. 88. 31 J. Locke, An Essay Concerning Human Understanding, P. H. Nidditch (ed.), Oxford University Press, Oxford,1975, II 1. iv. 32 Unele formulări care însoțesc scurta prezentare a distincției kantiene își au originea în viziunea lui Andrew Brook și sunt detaliate în articolul tematic "Kant's View of the Mind and Conciousness of Self", din Stanford Encyclopedia of Philosophy. 33 S. Shoemaker, "Self-Reference and self-awareness, In Brook and De Vidi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se aude este deocamdată un imprezentabil, semnul ambiguu al inaparentului, așa cum întâlnim și în alte poeme ale lui Vinea: "Niciun zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu), "până departe, până-n poveste, - oglindă-ne" (Una)19. Tema e novalisiană - de inspirație kantiană și schellingiană - și, prin extensie, un bun câștigat al întregului romantism. Se știe că pentru Novalis distanțarea față de obiect înlocuiește cunoașterea imperfectă ("proza" sau "consoana") cu acea cunoaștere în perspectivă care este "poezia" sau "vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfera receptorului, era a omului care nu suferă de plictis și nici nu este stăpînit de absurd, una care punea între paranteze "astenia sau chiar neurastenia"4 exprimate de spațiul filosofic german, francez sau englez. Cu o precizare însă: filosofia kantiană l-a influențat pe Blaga, de la Kant a păstrat filosoful nostru statutul autonom al științei, religiei și artei, dar s-a și despărțit de el prin categoriile inconștientului pe care le-a adăugat categoriilor din Critica rațiunii pure. A doua
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sfîrșitului trăit de omul contemporan lui65. Sensibilitatea rămînea, și pentru Noica, una dintre tulpinile esențiale specifice cunoașterii umane, iar conceptele, în procesul cunoașterii, surveneau la capătul unei convertiri, prin intelect, a intuițiilor oferite de sensibilitate. În construcțiile filosofice noiciene, mecanismul kantian nu e părăsit în datele lui fundamentale, în pofida augmentărilor aduse de filosoful român, de pildă, sistemului categoriilor. Tocmai de aceea, conceptul ființei, așa cum putea fi gîndit în spațiul nostru spiritual, absorbea în pliurile sale reprezentarea furnizată de sensibilitate, de aici
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
român, de pildă, sistemului categoriilor. Tocmai de aceea, conceptul ființei, așa cum putea fi gîndit în spațiul nostru spiritual, absorbea în pliurile sale reprezentarea furnizată de sensibilitate, de aici sentimentul românesc al ființei și distincția, din subtext, dintre ceea ce poate fi, kantian vorbind, forma și materia oricărui fenomen. Nu putem trece, deci, așa de ușor și nepedepsiți peste faptul că filosofarea lui Noica se petrecea nu doar în idiomul românesc, ci și, în egală măsură, într-un spațiu și într-un saeculum
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spune că masca servește omului nu pentru a-și proteja identitatea, ci e folosită din pudoare sau "din dorința de a-și ascunde irealitatea"124. În raport cu timpul, am spune chiar cu sentimentul timpului (termenul subliniat avînd o încărcătură metafizică preponderent kantiană), Cioran vrea să acceadă la esențial printr-o angajare în acesta, dar nu prin analize sau cuvinte (aici e împotriva vreunui pact cu vocabula), cale care duce la o "știință metafizic superficială", cum notează undeva el însuși. Poate tocmai de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sale veneau dinspre teoria la zi a criticii literare, validate apoi prin fapte de cultură și puse la lucru în exegeze pertinente asupra unor scriitori români și de aiurea. Am descoperit de fiecare dată același spirit interogativ, critic (în sens kantian) față de prejudecățile care favorizează inerția și comoditatea în gîndire, un interpret înzestrat cu puterea și răbdarea de a dezvălui raporturi necesare unde alții găsesc mișcare browniană sau hazard. Într-un eseu își punea, bunăoară, aparent misterioasa problemă a mecanismului prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și noile curricula nu o pot ignora. Doritori să pară novatori și „deschiși la nou”, participanții, care altădată l-ar fi huiduit, l-au ascultat cu o evlavie ipocrită, regretând în surdină „vremurile de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut deloc serenitatea celor din anii ’50-’60. Dincolo de liniștea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
XX - care a determinat o adevărată revoluție științifico-tehnică. Era omului-stăpân! Enciclopedia, Revoluția franceză, filosofia clasică germană și industrializarea muncii au impus diverse convingeri de infaibilitate: rațiunea dominantă, știința triumfătoare, adevărul transcendent, puterea nelimitată a educației asupra naturii umane etc. Criticismul kantian ajunsese însă la o distincție care a suscitat și mari îndoieli în legătură cu toate aceste convingeri. Ea privea limitele cunoașterii. Kant stabilise că există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul. Adevărul profund, „lucrul în sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine” printr-o cunoaștere mai profundă. Dar postmodernismul nu se mulțumește cu soluționarea acestei probleme epistemologice, ci are ambiții mult mai mari. Postmoderniștii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
invers, readucînd datele experienței sensibile spre realitatea divină. De fapt se apreciază că Sfîntul Augustin și Sfîntul Anselm au comis aceeași eroare de a confunda ideea de existență a lui Dumnezeu cu existența sa reală. Critica tomistă prefigurează așadar critica kantiană a argumentului ontologic. Totuși, pentru Sfîntul Toma, absența acestei evidențe, care ar fi pentru intelectul nostru ceea ce lumina ar fi pentru ochi, nu ne împiedică să putem obține o certitudine demonstrativă. Kant, dimpotrivă va conchide, datorită absenței acestei intuiții intelectuale
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
argumentul Sfîntului Toma și de cel al lui Anselm: .) Incomprehensiunea noastră față de infinitul fizic și succesiunea nesfârșită a cauzelor nu ne permit, contrar celor gîndite de Sfîntul Toma, să raportăm lumea sensibilă la Dumnezeu. De data aceasta cartesianismul întâlnește criticismul kantian în respingerea dovezii cauzalității cu diferența că Descartes, dacă se îndepărtează de căile trasate printr-o suită de cauze fizice nenumărate, concepe ca această cauzalitate poate fi luată în calcul pentru a dovedi existența lui Dumnezeu plecînd de la eul în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
decât gîndire pură, am încercat să dezvăluim singularitatea tezelor cartesiene referitoare la un subiect corporal concret. Interogîndu-ne asupra identificării subiectului și substanței eului, am urmărit să extragem din analiza naturii judecății la Descartes o concepție a subiectului care scapă criticii kantiene a paralogismului substanțialității. Reflexiile propuse indică faptul că avem de a face cu una și aceeași problemă, aceea a uniunii principiului vital cu principiul gîndirii ce va fi al acestei ființe care este un “per se” și nu “prin accident
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
poate ști, este necesar ca ea să pornească de la cauzele prime”, în ce sens se poate spune exact că la Descartes a gîndi înseamnă a judeca? A furniza un răspuns cartesian la această întrebare ne-ar permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în disputa dintre liberali și comunitariști. Yong Huang, de exemplu, nu consideră că pozițiile pe marginea acestei probleme ar fi atât de diferite. Liberalii nu caută baza drepturilor plecând direct de la cine știe ce noțiune a individualismului abstract, fie el de factură kantiană sau de orice altă factură. Apelul lor fundamental se face la comunitate. La fel, comunitariștii, deși subliniază importanța comunității, nu văd această subliniere ca fiind incoerentă cu ideea individualității. Când critică individualismul, ei critică de fapt viziunea modernă a drepturilor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]