1,485 matches
-
economie, este clar că publicarea lucrării lui Rawls în 1971 a bulversat abordarea fenomenelor morale. Ulterior, poziția autorului a evoluat într-o manieră sensibilă. Ea poate, totuși, fi prezentată în raport cu cîte-va elemente centrale. În primul rînd, Rawls adoptă o concepție kantiană privind individul, pentru a putea rejecta într-o manieră mai elegantă utilitarismul, pe care el îl identifică cu intuiționismul rațional al lui Sidgwick. Acesta din urmă presupune existența unor principii morale primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și le însușească. Rawls opune ideii unui individ rațional și calculat cea a unei ființe rezonabile, capabile de considerații morale. Dacă pentru utilitariști binele este obținut plecînd de la maximizarea bunăstărilor individuale, constructivismul kantian al lui Rawls îl conduce la refuzul oricărui primat al binelui asupra justiției. Normele de justiție sunt deci rezultatul unui acord unanim într-o situa-ție inițial echitabilă, în care indivizii sunt considerați ca ființe morale. Rawls caută bazele unui acord
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o bună pregătire filosofică (citise temeinic pe Aristotel, Spinoza, Voltaire, Rousseau, tradusese Fizica lui Fr. Chr. Baumeister), formată mai ales în spiritul kantianismului, se întoarce în 1846 la Blaj, unde ține un curs de filosofie, prelucrând, ca și Bărnuțiu, prelegerile kantianului W. T. Krug. În publicistică debutase încă din 1845, la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, cu un studiu privitor la ortografia limbii române (Literele corespunzătoare firei limbei rumânești și încă ceva). Unele articole sunt semnate și Pumne, care pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
astea. Prin urmare, tocmai pentru a conferi obiectivitate științifică, precizez de la bun început că aceasta nu poate fi absolută și nici unică, în sensul impunerii unui standard de obiectivitate și rigoare. Mă refer aici prin atitudine „critică“, pornind de la înțelesul kantian al cuvântului, la gestul reflexiv de interogare cu privire la posibilitățile de înțelegere oferite de orice demers care poartă amprenta personalizată și moștenirea unică a contextului din care crește. Pentru a ilustra sugestiv și plastic imposibilitatea desprinderii de propriul context și, deci
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Otto și Mircea Eliade, care au fost apoi preluate și marchează până astăzi semnificativ înțelegerea și utilizarea conceptuală ori conceptualizantă a termenului. Sacrul desemnează, plurivoc și aparent contradictoriu, deseori într-o manieră metaforizantă, deopotrivă o categorie a priori (în accepție kantiană), o dimensiune a experienței subiective, o relație, o zonă anu me în geografia realului (ori un timp anume) sau realul însuși ca „prezență“ ori „realitate ultimă“. Iată și câteva ilustrări: „Sacrul, în sensul deplin al cuvântului, este deci pentru noi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de piață generalizate și implicit modalitatea de înțelegere a puterii și valorii unui om nu ar putea să dispară o dată cu suveranitatea. Plecând de la aceste observații, putem înțelege mai bine importanța teoretică a ideii de sociabilitate la Locke, din perspectiva distincției kantiene dintre stare socială și stare civilă, dublată de distincția dintre dreptul privat și dreptul public. Indiferent de credința asupra naturii bune sau rele a omului, ideea de societate (de convenție non-civilă) - ca un spațiu intermediar între individ și stat - deschide
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John Locke, Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1966, p. 137. 2 Ibidem. 3 Este semnificativ în acest sens faptul că prima teorie modernă a dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John Locke, Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1966, p. 137. 2 Ibidem. 3 Este semnificativ în acest sens faptul că prima teorie modernă a dreptului natural a fost formulată
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a devenit la un moment dat un important nod al amplei rețele de teme, în schema și în structurile imaginarului colectiv (simbolice, mitice sau arhetipale). Ar fi necesară o clarificare a accepțiunii acordate aici noțiunii de schemă (nu cu semnificația kantiană, prezentată în Critica rațiunii pure): pe lângă faptul că este "o generalizare dinamică și afectivă a imaginii [și] constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a imaginarului" (Durand, Structurile antropologice 52), s-ar putea adăuga și că acționează ca o generalizare (dinamică) logico-simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
moralității 2.1. Extinderea sferei moralității. Noțiunea de comunitate morală Dezbaterea despre etica mediului ridică problema delimitării sferei moralității. Cum o delimităm? O putem face fie pe baza unor principii și reguli, așa cum se întâmplă în etica deontologică de tradiție kantiană, dar și în teoriile contractualiste, fie pe baza unor valori, inclusiv de tip utilitarist, fie pe baza virtuților etice, caz în care vom recupera tradiția aristotelică, în fine, pe baza unor criterii ce au legătură cu limbajul moral și judecățile
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
tribalitate sau rasă nu au nici un fel de relevanță în raport cu sfera moralității. De fapt, chiar în interiorul comunității umane sfera moralității a fost extinsă până a devenit coextensivă cu această comunitate prin recunoașterea netemeiniciei unor asemenea delimitări. Nici teza de sorginte kantiană că numai un agent rațional este un agent moral și are, drept urmare, statut moral, nu se susține, deoarece copiii mici, bătrânii senili sau adulții cu probleme mintale severe ar fi lăsați în afara sferei moralității. La fel stau lucrurile și în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
proprietăți și nu altele. În funcție de criteriile pe care le stabilim recunoaștem dreptul unei entități de a aparține sau nu domeniului moralității. Bunăoară, utilitarismul hedonist ia durerea drept criteriu, utilitarismul preferințelor ia în considerare nevoi și dorințe, iar etica de tip kantian acceptă în comunitatea morală numai ființe raționale autonome. Criteriile de mai sus sunt consonante cu poziția teoretică generală specifică individualismului etic. Există teoreticieni ai mediului care resping individualismul și propun alternativa holistă sau o perspectivă pluralistă, demers posibil prin acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
noastre care au efecte asupra animalelor nu au drept temei faptul că le afectăm într-un fel sau altul pe acestea, ci faptul că prin acțiunea asupra lor afectăm alți agenți morali. Prin această concluzie Regan se reîntoarce la ideea kantiană a datoriilor indirecte expusă mai sus. După Regan, teoriile datoriei indirecte nu sunt speciiste deoarece prin asemenea teorii nu trasăm granițele moralității exclusiv pe baza unor criterii biologice. Nu trasăm granițele moralității prin raportare la specia umană, ci cu ajutorul distincției
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
statul", paragraful "Constrângeri și animale"222. Nozick analizează problema existenței unor limite în acțiunile noastre asupra animalelor pornind de la eventuala recunoaștere a unui statut moral al acestora. Analiza conceptuală propusă de Nozick surprinde limitele teoretice ale oricărei teorii de inspirație kantiană sau utilitaristă și duce spre un minimalism neconvenabil adepților teoretizării extinse. Nozick propune să ne imaginăm următoarea situație. O persoană are plăcerea să pocnească din degete, dar, din anumite motive, acest gest duce la moartea a 1000 de vaci. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dacă avantajele totale sunt mai mari decât pierderea provocată animalelor. Acest utilitarism negativ poate fi sintetizat prin binecunoscuta expresie a lui Orwell, "toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele". Dacă încercăm să-i răspundem moralistului kantian care caută un statut special pentru oameni, atunci îi vom putea spune că animalele și utilitarismul reprezintă o poziție intermediară între persoane și pietre, pe când utilitaristului negativ îi vom răspunde că maximizarea fericirii unor viețuitoare prin folosirea altora trebuie înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
așa cum susține Rawls; - drepturi bazate pe ideea că generațiile viitoare vor avea cam aceleași interese, nevoi și drepturi, așa cum susțin A. Baier, G. Pletcher, E. Partridge. 2. Drepturile generațiilor viitoare sunt drepturi in rem care presupun datorii imperfecte în sens kantian. 3. Avem datorii față de generațiile viitoare și putem vorbi despre diferențe de grad între aceste datorii, comparativ, în primul rând, cu datoriile pe care le avem față de contemporanii noștri, dar generațiile viitoare nu au drepturi. Obligațiile pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
faptul că s-a săvârșit o faptă prevăzută în codul penal. Pentru a recunoaște responsabilitățile pe care le-am avea față de generațiile viitoare, trebuie să le acordăm acestor generații drepturi in rem. Drepturile in rem implică datorii imperfecte în sens kantian, deoarece nu știm dacă generațiile viitoare vor exista cu adevărat, ceea ce limitează dispoziția noastră de a le acorda resurse și beneficii. Dacă luăm în considerare distincția dintre drepturi pozitive și drepturi negative, atunci vom constata că situația drepturilor pozitive este
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că nu ai grijă de ceilalți. Ideea de prudență nu presupune excluderea celorlalți, prudența nu este echivalentă cu egoismul. Egoismul și instrumentalismul sunt mai puternice decât prudențialismul. În acest sens slab, prudențialismul este compatibil cu o etică deontologică de tip kantian în care omul este scop pentru om341. Principiul subsidiarității Cred că justificarea principiului subsidiarității este asigurată prin consistența următorului argument: 1.Toate societățile umane cunoscute au fost și sunt, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin ierarhice
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
globală presupune o discuție critică pornind de la faptul că putem avea în realitate convingeri morale diferite și, prin urmare, trebuie să regândim valorile morale în general dacă vrem să recunoaștem valabilitatea unor valori universale. Probabil că o întemeiere de tip kantian a unei etici globale este în acest sens cel mai bun demers teoretic cu putință. Dower face o distincție, nu doar gramaticală, între etica globală și etici globale 363. Astfel, etica globală ar fi un set de valori individuale, ale
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural, Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Întrucât cred că etica mediului, prin propunerea de extindere a sferei moralității, contrariază anumite uzanțe academice ale înțelegerii filosofice a moralei, pornind de la o anumită distanțare obiectivă, acest cuvânt înainte este
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Întrucât cred că etica mediului, prin propunerea de extindere a sferei moralității, contrariază anumite uzanțe academice ale înțelegerii filosofice a moralei, pornind de la o anumită distanțare obiectivă, acest cuvânt înainte este în mod intenționat încărcat
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ale statului sau ale intermediarilor lor, nu sînt prieteni al pluralismului sau pot fi chiar dușmanii săi periculoși. Organizarea instituțională a unei societăți civile deschise, pluraliste, protejată și încurajată de mecanisme de stat verificabile public este (ca să vorbim în termeni kantieni) o condiție transcedental-logică a democrației. Această precondiție poate, desigur, întîmpina o rezistență activă sau poate fi distrusă cu violență de actori umani, caz în care pluralismul democratic este în pericol sau este chiar distrus. Această precondiție trebuie considerată însă o
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
este o viziune iconoclastă: a) a lui Dumnezeu (Gott ist tot - "Dumnezeu este mort"); b) a răului (care este diabolic); c) a omului normal, care este un doritor de putere; d) a coerentului, care este un paradox; e) a rațiunii kantiene, care este un fanatism moral. Filosofia sa este redată în Așa grăit-a Zarathustra ("Omul este o punte, nu un scop în sine"). Filosofia lui Nietzsche este simfonia creierului fugind între opusuri. El condamnă mila ca o slăbiciune a omului
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]