672 matches
-
punct și cere părerea dumneavoastră: un scriitor de vagoane poate fi și scriitor al necazurilor noastre? Răspunsul dați-l joi după amiază, la post-restant! Mulțumesc! Mă-ngraș, deci exist! D e când am atins cu succes greutatea de 97 de kile la cei 1,70 înălțime, pe care-i am moștenire de familie, am încetat nu numai din a alerga după femei, ci și din a merge mai departe de 100 de metri de casă. Atât și nimic mai mult. În
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vrea să- i mai vadă ștergându-i prin magazine sudoarea cu mâneca umblând printre rafturi și zgâindu-se la etichete. Pentru ele devine o priveliște chinuitoare să-l vadă umblând cu hârtiuța ca să găsească biscuiții ăia fără zahăr sau un kil “din-aia-care-nu-e-prea- prea-dar-nici-foarte-foarte-numai-să-vezisă-fie- proaspătă! Eu ca bărbat, ce să zic, m-am învățat cu lista demult. Jugul căsniciei presupune și asta. dar totuși am o teamă teribilă în privința unor liste. Vă rog să nu înțelegeți că mă tem de listele incomplete
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Toia, în loc să comenteze montarea brăileană, mă pîrăște întregii adunări că am comis un sacrilegiu, la Sibiu: am distribuit în rolul Ziței o actriță în vîrstă (avea atunci 48 de ani!) și mai era și corpolentă (bătea cam la 98 de kile!). Parcă cerea indignarea întregii asistențe!... (vreo doi-trei s-au lăsat contaminați și deja mă priveau ca pe-un huligan cultural, care-mi bat joc de clasici!). Peste numai două decenii, pe scena Odeonului, regizorul Măniuțiu a distribuit în rolul Ziței
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
deoarece știam că este mai puternic decît mine, avînd o marfă vandabilă, "la mare preț", nu flecuștețe literar-teatrale, pe care nu dădea nimeni doi bani... Să nu mai lungesc vorba: ne-am recunoscut "pe față"; mi-a și vîndut două kile de carne (cînd i-am zis că n-am prea mulți bani, s-a strîmbat și mi-a creat senzația că-mi face un favor, dar unul ne-repetabil). Pe cînd începusem să depănăm amintiri, a intrat în magazin fostul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și, deci, vinde de trei-patru ori mai mult; fapt, într-adevăr, plin de semnificații, dacă ne amintim că atunci, prin '80-'85 produsul se dădea, "la negru", de două ori mai scump! Mi-a mai vîndut, ca la milogi, un kil de carne, și mi-a atras atenția că-mi ia un bacșiș derizoriu, numai pentru a nu-l bîrfi între foștii lui confrați, pe la restaurantul Casei Scriitorilor unde mă opream, des. Peste vreo trei luni, m-am dus iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
față. - Iancule, ia dă un rând, că mi-e sete! i-a spus tatei. - Du-te, nea Turcule, acasă, că ești beat, l-a îndemnat tata încet, dar așa, ca o amenințare. - Poate ești surd, am spus să dai un kil de vin și-o potcoviță, ce naiba, ai luat leafa! Hei, Culiță, Iancu plătește, ia adă ce-a comandat, aici, la masa fanților! Culiță State nu știa ce să facă, nu dorea scandal în localul lui, dar nici pe plac n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o crăpoaică, ha, ha, ha... Și? - Păi, când a tras crapul la el, am tras și eu spre mine, așa, fără să vreu, și l-am înțepat. Și Coco m-a ajutat să-l scot. Nu era mare, vreo 5 kile avea... - Auzi la el ce serios o spune: „nu era mare, vreo 5 kile avea”, interveni Gică. - Da, continuă Mitică, mi-a stricat somnul crapul acela, și pentru că îmi sărise somnul, m-am apucat de băut cu Coco. Ehei, că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tras și eu spre mine, așa, fără să vreu, și l-am înțepat. Și Coco m-a ajutat să-l scot. Nu era mare, vreo 5 kile avea... - Auzi la el ce serios o spune: „nu era mare, vreo 5 kile avea”, interveni Gică. - Da, continuă Mitică, mi-a stricat somnul crapul acela, și pentru că îmi sărise somnul, m-am apucat de băut cu Coco. Ehei, că frumos mai era la Podu' Rupt în noaptea aceea, lună plină, crapii te trăgeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Chioru a lăsat-o groasă pe Lisaveta Ilincăi din deal. Acu', cică-i fugit undeva, în străinătate, la muncă. - Da' asta nu-i nimic! Îl știți pe Săndel Spoitu? A prins în Prut un somn de treizeci și opt de kile. Așa pește mai zic și eu! - Da' știți una și mai și? Casierul de la primărie a fugit cu toți banii și i-a pierdut la ruletă, la oraș. Și polițaiul nostru, în loc să-l caute, se vaită de o bătătură. - Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dobrogea. Lângă noi era un grup de pescari cu niște bețe lungi de bambus, rudimentare. - Unde vă grăbiți așa, oameni buni? Aveți bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare? - Somn și crap până la 3 kile, caras până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un grup de pescari cu niște bețe lungi de bambus, rudimentare. - Unde vă grăbiți așa, oameni buni? Aveți bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare? - Somn și crap până la 3 kile, caras până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare? - Somn și crap până la 3 kile, caras până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă doresc fir întins! - Și dumneavoastră la fel, drum bun și fir întins! Apa Dunării era cam tulbure. Mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bere, iar bietul Tarzan, fiind pedepsit cu conducerea mașinii, s-a mulțumit cu un pahar de apă minerală. După ce au mâncat, Gabi a spus: - Așa ceva n-am mai mâncat niciodată, este, întradevăr foarte gustoasă. Ce-ar fi să cumpărăm vreun kil, două, să avem pentru mai târziu. - Dragul meu, i-am răspuns eu, mai avem friptură și mezeluri de acasă. Și-apoi, cam faci a sărăcie, ce, ai impresia că acolo unde mergem n-o să prindem pește? Dar un kil tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreun kil, două, să avem pentru mai târziu. - Dragul meu, i-am răspuns eu, mai avem friptură și mezeluri de acasă. Și-apoi, cam faci a sărăcie, ce, ai impresia că acolo unde mergem n-o să prindem pește? Dar un kil tot o să cumpărăm. Chiar lângă noi era o femeie cu un coș plin cu scrumbii proaspete de Dunăre. Am ales șase bucăți, dintre cele mai mari, le-am scos mațele, le-am îndepărtat capetele și le-am învelit bine în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cârligul în gură. Hai, să te văd la următoarea trăsătură, l-am sfătuit. - Oare ce-o fi fost? - După cum a tras, tot crap era, dar gata, faptu-i consumat. Fir întins pentru alții. Apoi am scos eu un somotel de vreun kil. Pe urmă Tarzan, un caras frumos de vreo 800 de grame. Treaba mergea strună, și dacă ar fi mers tot așa, plecam acasă cu o recoltă frumoasă. În noaptea aceea n-am dormit niciunul. Ne ajutam unul pe altul la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crapul, carasul și somnul, e adevărat, veneau și multe moace (pui de somn până la 250-300 de grame bucata) pe care îi dădeam imediat înapoi în apă; de la 4 dimineața până la 10 trăgea bibanul, mai mic sau mai mare, până la un kil bucata, iar de la 10 dimineața până la 4 după masă, mânca bine știuca. Dimineață, pe la 4, au început să vină bibanii. Pe cei mai mărișori îi păstram pentru saramură, iar pe cei mici, cât palma, îi aruncam în apă, ziceam noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în vis, repede, cu regretul nostru că în curând trebuia să părăsim aceste locuri de basm. Stăteam noaptea pe scăunel la pescuit, căci mușca bine crapul și somoteii. La zece aruncări, aveam 2-3 somotei de la 450 de grame la un kil sau chiar mai mari, crapi de 1-2 kile și carași frumoși, doi la kilogram. La spatele meu aveam ceaunul cu saramură de crap. Când mi se închideau ochii de oboseală, strigam: - Gabi, molecula! Și băiatul îmi întindea sticla cu tărie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curând trebuia să părăsim aceste locuri de basm. Stăteam noaptea pe scăunel la pescuit, căci mușca bine crapul și somoteii. La zece aruncări, aveam 2-3 somotei de la 450 de grame la un kil sau chiar mai mari, crapi de 1-2 kile și carași frumoși, doi la kilogram. La spatele meu aveam ceaunul cu saramură de crap. Când mi se închideau ochii de oboseală, strigam: - Gabi, molecula! Și băiatul îmi întindea sticla cu tărie. Luam foarte puțin în gură, înghițeam, apoi întindeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de pescuit, căci începuse să muște binișor carasul. Poate că acum vă așteptați să vă spun cât pește am prins toți trei în acea zi. O povestire despre o partidă de pescuit în care nu apar și crapii de trei-patru kile nu-i apetisantă, așa cum n-are nici un farmec, la prima vedere, un meci de fotbal cu miză fără goluri marcate. Ce-i drept, pește am prins în acea zi, pentru că moșul ne adusese în niște locuri bune de crap, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de coadă... Și secretarele... Ia să fi luptat ca mine, cu volanul, o viață Întreagă, acu’ povesteați și voi despre serpentine și cucoane... Mai bem sau ardem gazul de pomană? Gore, dă un rând, până nu-ți vând aparatul peun kil de ulei de măsline, că nevastă-mea a renunțat la bunica, cică nu mai are gustul de altădată... Așa o fi, că eu beau mai mult bere, ulei nu gust! He, he, nici bunica nu mai e ce-a fost
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dizgrațios, fără să lase măcar să se întrevadă corpul de atlet din tinerețe, ascuns atât de bine în maldărul ăsta de grăsime. Acum să nu vă închipuiți că oi fi vreun obez, am 1,85 și în jur de 90 de kile dar, ca toți bărbații, sufăr și eu de cochetărie, chiar dacă majoritatea nu vrem să recunoaștem. Nu vrem să recunoaștem nici că nu ne ținem promisiunile, atât cele făcute altora, cât și cele, aici e mai grav, făcute nouă înșine, Și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca și altele ca ea. Nu-i nimic ieftin În apartamentul ăsta mobilat de la Habitat/John Lewis. Foarte ordonat și nici un fir de praf. Ar fi bună ca soție de polițai. Și de futut. Cam unu șaiștrei, da peste șaptejde kile, mai curând voluptoasă decât grasă, păr brunet cârlionțat și aranjat În bucle cum ar avea o femeie mai tânără (Bunty probabil că are În jur de treișcinci de ani) și mai multe bijuterii ostentative: colier, cercei, brățări care-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
devreme, chestie care mă enervează, Întrucât locul e Încă o cocină. Totuși sunt Încântat când văd combinația aia care mișcă pula, de devotament și dorință, În ochii curvei. Chrissie are cam unu șaizeci. Mă Îndoiesc că are peste treișopt de kile. Nu-i chiar ca o eroină șic, ci mai curând ce o nebună dintr-un ospiciu șic și arată nu cine știe ce de strălucitoare Într-o bluză galbenă țipătoare și o fustă neagră desupra genunchilor, care pare a fi făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care Îl acopăr cu sos maro și piper. Amanda Drummond și Karen Fulton mă ginesc și vin spre mine cu salatele pe tăvi. Salatele-s de rahat pe vremea asta. Pot să Înțeleg că Fulton vrea să slăbească vreo câteva kile, da Drummond ce mama naibii. Asta tresă se miște sub duș ca să se ude. Deși probabil șo trage bine, asta se zice despre puicuțele slăbănoage. — Probabil că a fost Îngrozitor Bruce, clatină Drummond din cap. Se uită cu toată seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu soția unui prieten, când e tulburată din punct de vedere emoțional, când nu știe ce vrea... Nu! Nu! Ba da! Știu ce vreau Bruce! Vreau să fiu cu tine! O trag pe genunchii mei, n morții măsii, are ceva kile curva asta, și-i aduc fața roșie și umflată către mine. Ținând-o la câțiva centimetri de a mea, alunec un deget peste lacrimile ei, ca ștergătoarele de parbriz ale Volvo-ului. — O să-ți șterg lacrimile astea puicuță, crede-mă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]