515 matches
-
de impulsuri de la care nu mă puteam sustrage. Firește că mă chinuiam singur, dar nu puteam face altfel. Femeia mi se părea un monstru. Vedeam în ea de fapt un bărbat modificat, estropiat. Sânii, grăsimea depusă altfel pe corp, șoldurile lățite, părul diferit de al bărbaților mi se păreau niște infirmități rușinoase. Comportamentul feminin, grația unor mișcări, psihologia diferită le luam drept prefăcătorie. Priveam cu ură la câte o fată care se îmbrăca mai elegant, se îngrijea mai mult și cocheta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce miracol?) puțin vin rubiniu, dens ca o miere roșie. M-am uitat mult, fascinată, la umbra purpurie, tremurătoare, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unui om cult; însă la asta se mai numără și eventualitatea dacă cineva cultivă frumuseța și la sine însuși și la împrejurarea sa, întru cât o iartă aceasta natura și împrejurările. Avem a întîmpina aicea numai o rătăcire foarte mult lățită, și adică aceea ce domnește asupra exercițiului artelor. Despre artiști nu vorbim; mărimea aplecărei sau a talentului să-i ducă la artea pe care ei o aleg drept chemare; însă laicii și diletanții, în cari nu e nici aplecare, nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care i le dă”. Personal cred că femeile educate, aflate totuși în miezul treburilor, nu au nici o scuză pentru lez-demnitatea la care se lasă supuse ca femei. Și nici cine le reprezintă, atunci când tace despre asta. Avem o explicație: patriarhatul lățit ca o pecingine în cultura și politica românească. Dar nu avem nici o scuză. Este o afirmație radicală pe care mi-o asum. Observator cultural, nr. 240, 4 aprilie, 2004 „La noi, după 40 de ani nu mai ești femeie. Devii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
totuși în miezul treburilor nu au nici o scuză pentru lez-demnitatea la care se lasă supuse ca femei și, la fel, nici cele care le reprezintă, atunci când tac și se mulțumesc doar să fie acceptate în club. Avem o explicație: patriarhatul lățit ca o pecingine în cultura și politica românească. Dar nu avem nici o scuză. Este o afirmație radicală pe care mi-o asum.” În final, mulțumesc bărbaților de excepție care au „pâinea și cuțitul” în mass-media sau edituri și au oferit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ca să încapă lucrurile prezente și cele pe care memoria ei le aducea înapoi, privea lărgirea cu indiferență, cu o imobilitate răbdătoare și când anotimpurile au încetat să se mai perinde în acea nebunească sarabandă, era surprinsă că pe pământul acum lățit vrând-nevrând stăteau înfipți aceiași arbori ai parcului, cu ramurile legănate în adierea călduță, pe care îi urmărea cu ochi obosiți prin perdeaua ușor fluturată de adiere, numai ochii mișcându-și-i, altfel cu totul imobilă, stând pe o parte, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Băieții le-adună, Le pune-n căciulă Și le dă pe gârlă (40, p. 25). Ipoteza de mai sus este confirmată de credințe populare culese în jurul anului 1900 : „Cineva fură de la țiganii cărămidari o cărămidă nearsă” - sună „credința cea mai lățită” în Banat, Muntenia și Făgăraș - „și o aruncă în apă [sau «în puț» sau «la roata morii»] și ploile se dezleagă” (9, p. 66 ; 55, p. 93), sau „Alți cărămidari pun o femeie de clocește ouă [de lut] și tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
luat în brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Învățau, universitățile erau pline. Să meargă la biserică? Mergeau, chiar dacă nu prea des. Thomas știa că totul o luase razna, și el contribuise un strop, nimic nu mai putea fi readus la starea dinainte. Dacă, așa cum zicea cîteodată Antonia, Sodoma - lățită cît lumea - urma să-și primească iarăși pedeapsa, nu mai avea importanță. Nu mai trecuse cîndva prin foc? Ce se alesese apoi, de vreme ce tocmai supraviețuitorii Domnului, tată și fiice, se Împreunaseră Între ei pentru a nu se stinge neamul? Încă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas! Dacă vă puteți închipui... în tramvai, făcuse la fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eu, dar asta e părere personală, nu e ceva garantat oficial, a ieșit cu ceartă mare. Se desparte acuși-acuși organizațiile. Oricum, dânsul nu vine nici la închidere.“ Desfăcu plicul, sigilat ca odinioară, cu un strop de ceară roșie, o lacrimă lățită, cu monograma de pe ghiulul lui Georges K. Iachimovici la mijloc. „Am primit azi noapte lista. Chiar din mâna lui Goncea, prin Burtăncureanu. Vroia să o dea la ziare, dar l-am convins că e mai bine să se afle prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
elementară ar trebui să te oprească să-ți iei astfel de riscuri, chiar dacă e vorba de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cadavru. M-am târât din nou jos, forțându-mă să zâmbesc și am dat peste Misty O’Malley. Care ardea gazul prin cameră cu o figură acră întipărită pe fața complet nemachiată. Eu, cu fața mea pământie și cu rânjetul lățit pe buze, m-am simțit imediat ca un măr glasat, ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
omenească. De acum m-am învățat să văd în telefon isteria și răutatea însăși, o păpușă tâmpită din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că, de când cu disparițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-le dumneata, Gabrielicito! Ia-ți, te rog asigurarea că n-o să ne mai deranjeze nimeni. Sub nici un fel de pretext. Iar după ce ucenica Pinocchio, cea cu nasul imens, îi rândui, în stânga dânsei, un pachet de cărți de joc, cu frunza lățită, neobișnuită, cornoasă, stăpâna case adăugă: - Atenția și receptivitatea mea la dispoziția dumneavoastră, domnilor! Frământările dumneavoastră pe fruntea mea... Străinul ședea în scoica stilizată a fotoliului, cu coatele aduse ușor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formă 119
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un trup pe măsură. Atenția aproape maladivă a unor dandy celebri pentru felul În care arată ne apare atunci firească. Ne aflăm așadar În fața unor corpuri suprainvestite, suprasolicitate, adevărate obiecte de cult. Oroarea de grăsime, de burțile revărsate, de șoldurile lățite sau de bărbiile duble presupune Întâi de toate o luptă continuă și aprigă: frugalitate, post, abstinență; un fel ciudat de asceză, care Îi transformă pe mulți În adevărați artiști ai foamei. Brummell Începe să Îl disprețuiască pe viitorul rege George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din când în când, T., care își dăduse licența cu Bumbu. Revederea, acolo, sub aura legendară a marelui erou, prindea să mă înduioșeze până la lacrimi. Am așteptat până ce profesorul și-a încheiat pantalonii. Poala din față a balonzaidului păstra amintirea lățită a unei bune părți din întâmplarea ce abia se consumase. L-am urmărit duios cum, rotindu-se încet, cât era de înalt, cu o mână sprijinită în șold, privea circular peisajul din jur. Era parcă pe puntea unei corăbii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Anton a vrut să-l mai amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult ochii, speriată de propria îndrăzneală. Paharele sunt iar goale, apoi iar pline. Nimeni nu simte nevoia să privească personajul despre care se tot întind la vorbă. Deși se află aproape și se tot apropie : un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
depinde de felul cum dai pagina, Iordana. Vînătorul e îndrăgostit de vînat. Cum te cunosc, zău că nu știu cine pe cine ține-n bătaia puștii. Care pe care vînează. Mă tem că vînat e vînătorul. Și aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de câte ori lumea din jur se învolbura și devenea amenințătoare ; vocea nu dispăruse niciodată și nici loviturile pe care continua să le simtă în oasele încă moi. O parte din trupul lui striga, ferecat. Atunci îl dureau umerii, îl ardeau coapsele lățite ca niște tălpi ; odată, demult, înotase într-o apă primitoare, acum știa că nu mai poate fugi, nu poate să se cuibărească undeva, trupul adevărat era închis într-un alt trup, neîntregit. Golea avea, probabil, dreptate, atunci când spunea că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca lumea. Și, de rest, cumpără și-o carte... Hohoti : Să nu zică lumea că n-are cine citi... Zăpada începuse să se așeze. Cerul cobora în pămătufuri înstelate. Asfaltul, crăpat de frig, lăsa să crească iarăși copacii, din rădăcinile lățite ca niște tălpi, sub caldarâm. Zidurile vechi se ridicau din nou și pământul se lecuia de betegelile și spaimele adunate în vreme. De sus, lumea începea să se vadă în toată limpezimea ei, reîntregită, rotundă... Legătura de leuștean Simțea, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]