580 matches
-
Taro? — Sunt aici, tată. Taro își mână calul spre silueta singuratică a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia îndura plecarea și, când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fixez asupra clădirii văzute din exterior. Nu știu dacă avea etaj sau numai parter, dar mă fixez asupra clădirii cu etaj. Parcă o reprezintă mai bine. O scară largă, cenușie, cu balustradă de fier forjat și mână curentă de lemn lăcuit, închis la culoare. Ăsta e internatul. Iar ca să ajung la camera în care locuiește ea, evident nu singură, urc acea scară și o iau la dreapta pe un coridor despărțit de casa scării de un grilaj... Să fie oare de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcea timp pentru a examina umflătura. Fiindcă asta și era. În anumite momente, chiar simțea cum se umflă; când era cu grupul și îi asculta pe ceilalți povestind sau când se afla în bibliotecă și își lovea perineul de băncile lăcuite simțea cum umflătura se scula din lăcașul ei și își cerea drepturile. Și să nu uităm de pișat și căcat. E clar că de astea nu putem uita. Uneori, chiar și eu simt că trupul mi-e o încrengătură imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
electric din bucătărie - mai avea două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se părea că apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dă seama că e pe domeniul meu. Presupunând că trebuie neapărat să apară un articol, ar fi normal să-mi fie încredințată mie sarcina asta. — Juniper, și și-o imagină încă o dată ca pe o eroină de kabuki, în fața paravanelor lăcuite; „resturile“ ei dispăruseră într-un dulap retro cât tărâmul Narnia. Ai apucat deja să scrii materialul despre Razza? — Păi, am terminat cu recenzia, dar am să-i iau un interviu joi seara, și atunci ar trebui să am suficient material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și peștii de sticlă și soldații de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l văd din cauză că lucește prea tare ușa lăcuită, și cum stăteam acolo, pe pat, ascultând zgomotele pe care le făcea mama, umplând valiza, am încercat din nou să-mi inventariez în gând lucrurile fiindcă, până la urmă, tot va trebui să aleg câte ceva, dar mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și sicriul în fundul sălii, acolo podeaua era mai înaltă cu vreo treizeci de centimetri, arăta ca o scenă, iar în mijlocul ei, pe o masă drapată în roșu, se afla sicriul, era într-adevăr închis, era un sicriu foarte mare și lăcuit în negru, lacul lucea atât de întunecat, încât aproape părea fluid, de ambele părți ale sicriului se aflau câte trei suporturi înalte pentru facle care, însă, nu erau aprinse. Ne-am oprit, și atunci pe loc a venit la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele chinezești lăcuite. Un sărac și sceptic fiu al clasei proletare cunoscuse o prințesă etc., etc. Ce vreau să scriu aici, fiindcă restul e-n cărți, e ceea ce nu am putut scrie nicăieri în literatura mea pentru că, vor ba lui Kafka, „asta nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu ei, cum apărea în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete de pendule bătrânești, de paravane lăcuite și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de colecții edwardiene din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
grăbesc să o ajung din urmă, negăsindu-mi drumul, zicându-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
anunțul, să-l fi băgat poliția, nu știu. Stând amândoi în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit, de care parcă stă spânzurat un lacăt. Îl deschid cu grijă și îmi atrage atenția o carte veche și prăfuită. O iau în mână și dau să o deschid. Nu apuc să văd ce se ascunde între coperțile de piele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am participat. Am găsit momentul potrivit și am coborât în beci. Aici am avut o senzație de „deja vu”. ”Hmmm, eu am mai fost aici!”. Exact ca în vis am analizat cu privirea toate cotloanele și am găsit cufărul maroniu, lăcuit și protejat cu un lacăt auriu. L-am deschis încet și am găsit ceea ce eu credeam că e o carte. Am deschis-o cu emoție și curiozitate și am fost foarte surprinsă să descopăr ca așa zisa carte era de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o șuviță de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă, dacă fiica mea ar ști ceva despre moartea fratelui tău, mi-ar fi spus-o deja. Mie Îmi spune tot. Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila expresie de ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toți elevii ei erau convinși că ea, cea adevărată, se dusese undeva departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent, parfum sau vopsea. Rahela a plecat de acolo zâmbind și mirosind a ulei de lotus, cu pleoapele date cu verde și cu ochii înconjurați de kohl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela care văzuse că tapetul cam lugubru din saloanele de la parter ascundea lambriuri frumoase de stejar care, acum restaurate și proaspăt lăcuite, contribuiau mult la aerul demn și atmosfera istorică a casei; și tot el găsise locul unde putea fi construită o baie și ce alte Îmbunătățiri și modernizări se puteau aduce instalațiilor sanitare și celor din bucătărie, fără a afecta integritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
liniștiți care să facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]